Influențează relatia părinți-copii percepția despre Dumnezeu?

O chestiune interesanta este relatia dintre parinti si copii. In Cele zece porunci (Decalog), este si porunca a cincea in care se specifica sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta, ca sa ai multe zile fericite pe pamant.

Aceasta porunca are un dublu rol. Pe de o parte priveste raportarea copilului la parinti. Fericirea si numarul zilelor pe pamant depind de modul in care acesta isi cinsteste parintii. Pe de alta parte, versetul vorbeste si de responsabilitatea parintilor fata de copii, pentru ca primele patru porunci sunt legate de relatia omului cu Dumnezeu. A cincea porunca insa, se afla la intersectia dintre relatia cu Dumnezeu si relatia cu omul. Parintele constituie pentru copil o imagine reprezentativa, o metafora a Tatalui ceresc, a lui Dumnezeu care ne-a creat pe toti. In momentul in care acesta incepe sa greseasca si sa distorsioneze imaginea lui Dumnezeu in mentalul copilului, daunele nu sunt doar relationale dintre copil si parinti, ci daunele se repercuteaza si asupra relatiei copilului cu Dumnezeu. De exemplu, daca un tata este mereu absent si necomunicativ, copilul isi imagineaza ca si Dumnezeu lucreaza in acest fel: e absent, necomunicativ si apare doar din cand in cand. Daca tatal fizic mai are si acte de violenta si asprime in viata sau fata de copil, aceasta va fi perceptia pe care copilul o va avea vis-a-vis de Dumnezeu.

Din aceasta cauza, atunci cand in consiliere luam in vizor viata individului, de cele mai multe ori ar trebui sa corectam si aceste perceptii pe care le are omul in raport cu Dumnezeu, privit prin prisma felului in care acesta il vede pe tatal sau pe mama lui.

Am intalnit un eveniment care pe mine m-a marcat si cu siguranta si pe cei care au fost acolo. Ma aflam intr-o tabara de tineri. Unul dintre lucratori a sugerat ca ar trebui sa incepem un proces de restaurare in ce priveste neimplicarea parintilor in a-si arata dragostea, afirmarea si confirmarea unei relatii bune cu copiii. Atunci noi parintii care ne aflam in tabara, sa rostim niste rugaciuni in care sa ne cerem iertare fata de lipsa de dragoste manifestata in viata copiilor si sa le acordam o imbratisare parinteasca celor care simt ca au nevoie de asa ceva. La inceput, am privit cu ochi sceptici acest lucru. Mai apoi, am vazut ca dupa ce au avut curaj sa iasa in fata primele persoane care au dorit sa primeasca o imbratisare, ceea ce a urmat a fost un timp extraordinar de emotionant. Aproape toti tinerii si-au dorit o astfel de imbratisare ca din partea lui Dumnezeu, ca din partea tatalui, in care sa se manifeste acceptarea si dragostea dupa care au tanjit in adancul sufletului lor. Multi dintre ei abia atunci au constientizat aceasta foame dupa dragostea tatalui.

Prin acest exemplu, indemn parintii in a nu fi zgarciti in ce priveste aprecierile, manifestarea dragostei, a imbratisarilor si sarutarilor, fata de copii, fiindca ei au nevoie de ele, chiar daca nu le solicita. Uneori, in ciuda comportamentului pe care il are copilul si lipsei de merit datorita actiunilor lui, trebuie ca si parinte sa ii aratati afectiune. In spatele revoltelor si ale maniilor lor, sta defapt o foame dupa dragoste si apreciere.

Am consiliat si persoane care si-au dat seama de lipsa aceasta. Lor le-am spus sa initieze ei acest proces. Sa mearga la parintii lor si sa ii imbratiseze. Chiar daca parintii nu fac aceste lucruri, ei ca si copii sa fie primii care isi manifesta dragostea fata de ei. Atunci, copiii vor vedea ca desi nu se va intampla sa primeasca aceasi afectiune inapoi de la prima tentativa a lor, pana la urma va fi biruita aceasta lipsa de manifestare a ei. Copiii pot fi cei care initiaza o astfel de relatie si manifestare a dragostei.

La fel si Sciptura ne vorbeste despre aceasta intoarcere a inimii parintilor fata de copii si a inimii copiilor fata de parinti. Scriptura ne indeamna la lucrul acesta, indiferent cine este initiatorul.

Interviu: Mircea Graur, consilier, http://InHimMinistry.com

--------------------

Cursul SOS sintetizeaza mai multe principii de baza pentru eliberare si vindecare interioara, punandu-le la dispozitia crestinilor pentru a-i ajuta sa ajunga cat mai aproape de starea ceruta Bisericii de a fi fara pata, fara zbarcitura, ci sfanta si fara prihana (Efeseni 5:27). Temele abordate sunt cruciale: pocainta, acordarea de iertare altora, vindecarea arborelui generational, dezlegarea legaturilor nedumnezeiesti, legarea demonica si eliberarea de acestea, ruperea blestemelor, ungerea cu undelemn, vindecarea supranaturala.

Acceseaza si parcurge cursul SOS, gratuit: http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/cursul-sos