Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu? | John Ankerberg

Cea mai importantă întrebare din sfera religiei este: „Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu?” La un minut după moarte, fie vei vedea frumusețile, slava lui Hristos și cerul, fie vei vedea ceva atât de groaznic, încât abia îți poți imagina. Când te gândești la asta, cea mai importantă întrebare pe care o putem adresa vreodată e: „Unde îmi voi petrece veșnicia?” 

Oamenii au probleme existențiale și se confrună adesea cu îndoieli. Ar plăti în aur pentru răspunsuri la îndoielile lor. Vor să fie siguri de mântuirea pe care o au în Domnul. 

Să începem prin a descrie câteva dintre aceste anxietăți. Dacă mergi în Roma și privești fresca Judecata de apoi, pictată de Michelangelo în bazilica Sfântul Petru, îți poți imagina cum ai reacționa dacă ai ști că peste o oră vei muri și vei ajunge la judecată. Ce s-ar putea citi pe fața ta? 

Michelangelo a surprins expresiile oamenilor aflați în fața judecății de apoi. Anxietatea, frica sunt sentimentele tuturor. Mulți se înfricoșează numai la gândul înfățișării înaintea unui Dumnezeu Sfânt, care știe tot despre ei. Se tem chiar și cei care merg la biserică, care au mărturisit credința în Isus. 

Unii oameni au o credință falsă, iar alții au credință adevărată. Trebuie să le deosebim. Promisiuni biblice care te ajută să fii sigur de credința ta.

Nu depinde de realizările tale! La urma urmei, relația cu Dumnezeu e ceea ce contează, împreună cu adevărurile despre cer, judecată și altele. Să facem o deosebire între credința falsă și cea adevărată. 

Ajungem la un adevăr care trebuie accentuat, și anume: este mai bine să avem o credință pâlpâindă în ceea ce trebuie, adică în Hristos, decât să avem o credință statornică, dar falsă. 

Credința este la fel de bună cum e obiectul credinței. 

Cum poate avea cineva o credință în Hristos atât de satisfăcătoare încât să ajungă la credința deplină despre care vorbește Biblia? 

Dacă vrem să îndreptăm modul de gândire al oamenilor și să îi asigurăm că sunt mântuiți, trebuie să întipărim câteva promisiuni în mințile lor. Din nefericire, unii dintre prietenii noștri predicatori nu afirmă precis și cu acuratețe care sunt promisiunile Bibliei când vorbesc despre ce este mântuirea. 

Să vă spun despre o soră care asculta la radio un predicator. Acesta spunea că trebuie să crezi în Hristos, dar făcea să pară că trebuie să te uiți la fapte și, dacă faptele nu confirmă credința, nu ești mântuit cu adevărat. Mie îmi pare o rețetă pentru dezastru. Trebuie să ne întrebăm de câte dintre faptele noastre e nevoie pentru a avea siguranța că suntem acceptați. Accentul trece de la ceea ce a făcut Hristos la faptele noastre.

Sora de care spuneam stătea într-un azil. Mi-a povestit că acolo, în fiecare dimineață, femeile se adună într-o cameră și ascultă un anumit predicator. Mi-a spus că știe că a fost creștină, crezuse cu adevărat. Trebuie să aducem acest lucru în atenția oamenilor fiindcă nu am vorbit încă despre diferența dintre credința adevărată și cea falsă. 

Viața ei dovedea că avea credință adevărată, dar mi-a spus că este pierdută, conform învățăturii predicatorului. Am întrebat-o de ce. Mi-a răspuns că acesta spunea că adevărații creștini nu păcătuiesc și, dacă totuși se întâmplă, e pentru o perioadă scurtă, fiindcă își revin rapid. Mi-a zis că L-a dezamăgit pe Domnul de foarte multe ori și știe că e o mare păcătoasă. 

Apoi a adăugat că până atunci crezuse că sângele lui Isus este de ajuns, însă predicatorul spunea opusul. I-am spus că sângele lui Hristos este cu adevărat de ajuns. 

M-a întrebat ce poate face cu inima ei. Mi s-a părut foarte drăguț să o aud pe această femeie vârstnică spunând că nu își poate freca inima cu un burete de sârmă. Ce trebuia să facă? I-am spus că e suficient dacă și-a pus încrederea în Isus Hristos și sângele Lui curs pe cruce. M-a întrebat dacă ajunge cu adevărat, iar eu i-am răspuns că așa e. Mi-a zis că după ce va pune jos receptorul, le va spune tuturor celorlalte femei că sângele lui Hristos e de ajuns. 

Sângele lui Hristos este suficient!

Dar presupune câteva lucruri: că ai o credință adevărată în sângele lui Hristos și în ce a făcut Isus pe cruce, că ești mântuit și că viața ta dovedește că ești creștin adevărat. 

Siguranța vine atunci când vedem că ce a făcut Isus pentru noi este suficient, a făcut tot ce trebuie, iar datoria noastră este plătită. Trebuie să acceptăm acest adevăr. 

Credința falsă vs. credința adevărată

Există oameni care afirmă credința în Isus și „X”, mai adaugă un cuvânt. Ce este greșit? În ceea ce-i privește, credința e un tip de fond de acțiuni. Ca în zicala „Nu miza totul pe o singură carte”. Cei mai mulți cred în Isus, dar cred și în altceva. Se întâmplă să spun cuiva:

„Dacă ai muri azi și Dumnezeu te-ar întreba care e motivul pentru care ți-ar permite să intri în rai, ce ai răspunde?” 

Îmi răspunde că e o persoană bună și înșiră dovezi, dar îi spun că greșește. Răspunsul e că Hristos a murit pe cruce pentru păcatele noastre... „Bineînțeles, cred și în El”, adaugă interlocutorul. Putem spune că o astfel de persoană e pierdută. 

Este o insultă la adresa lui Hristos, e ca și cum I-am spune că ce a făcut pe cruce nu ajunge, dar va deveni de ajuns dacă adaug faptele mele amărâte la lucrarea lui binecuvântată. Abia atunci va fi de ajuns. Îi spunem că El Își face partea Lui, iar noi pe a noastră. 

Este clar că acești oameni nu au siguranța mântuirii fiindcă niciodată nu putem fi siguri de partea noastră a înțelegerii. Iată un exemplu de credință falsă: Hristos și anumite ritualuri, Hristos și împărtășania, Hristos și botezul. 

Unii spun că harul este atunci când Hristos ne dă puterea de a face anumite fapte, iar noi contribuim la ce a făcut El prin puterea pe care ne-o dă. Exact! Așa a gândit și bărbatul care s-a dus la templu să se roage: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni”, „Sunt mai bun deoarece Tu îmi dai harul de a face fapte bune”. 

Într-adevăr, le facem prin har, dar înțelegerea lui asupra harului era prea superficială, iar Isus ne spune că nu a fost „socotit neprihănit”. Harul nu vine prin ritualuri omenești ca să putem oferi altcuiva salvare. 

Harul intră în inima omenească prin predicarea Cuvântului, prin lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să le spunem asta oamenilor. Vorbind cu persoanele care cred că mântuirea vine prin ritualuri vom observa că nu sunt siguri de mântuire. 

Tit 3:5 spune: „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire...”, prin puterea Domnului sau fără ea. Nimic din ce facem nu contribuie la mântuire. 

Există încă un tip de credință falsă, e credința vagă în Hristos. „Da, cred în Isus”. „Crezi că a murit pentru păcătoși ?” „Da, oarecum”. Asta e o credință pasivă! 

Luther a avut dreptate când a spus că „trebuie să coborâm în iad înainte de a putea urca la ceruri”.

„Trebuie să coborâm în iad înainte de a putea urca la ceruri.”
Martin Luther

Dacă nu înțelegem că suntem păcătoși și, dacă nu pricepem de ce este important ce a făcut Isus... O persoană care își pune încrederea în Isus nu e pasivă, își pune încrederea în Isus pentru destinul veșnic al sufletului său. 

O persoană care are o credință relativă în Isus, dar e pasivă, are o credință îndoielnică. În plus, există mii de alte credințe false, alte religii, mișcări de tip New Age ș.a.m.d., nu le putem aborda pe toate. 

Patru caracteristici ale credinței adevărate 

· În primul rând, este vorba de o credință direcționată numai către Isus. În Biblie se spune de peste 100 de ori că mântuirea este legată de credința în Isus: „Cine vine la Mine are viața veșnică...” „Dar tuturor celor ce L-au primit... ... le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;” „Cine crede în Fiul are viața veșnică...” 

După cum am menționat, dacă este Hristos și „X”, atunci dăm de probleme, depindem de altceva în afară de Hristos. 

Luther a formulat o întrebare foarte interesantă: „Ce te face să crezi că faptele tale bune sunt la fel de prețioase pentru Dumnezeu sau pot adăuga ceva la frumoasa lucrare pe care a făcut-o Isus Hristos?” Nu e o dovadă de mândrie gândul că faptele noastre bune pot contribui la minunata lucrare a lui Isus? 

Mântuirea e întreagă a Domnului. Cei care gândesc așa nu înțeleg gravitatea păcatului, cine este Hristos cu adevărat, și care sunt cerințele lui Dumnezeu. 

Îmi place Augustin. A spus că cel care înțelege sfințenia lui Dumnezeu cade în disperare încercând să-I facă pe plac. Dacă am înțelege cu adevărat sfințenia lui Dumnezeu, am înțelege de ce faptele noastre bune nu pot contribui la mântuire. 

Îmi plac cuvintele lui Charles Haddon Spurgeon, care era un predicator londonez în anii 1800. A spus: „Aș putea să zbor sau să mă legăn deasupra flăcărilor iadului, atârnând de un fir de păr fără să mă tem, dacă aș ști că am credința în Isus și numai în El”. E minunat, e singurul care poate!

· În al doilea rând, e vorba de confirmarea Duhului Sfânt. Citim despre asta în Romani 8, precum și în alte pasaje unde scrie: „Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.” 

Știm că suntem copiii lui Dumnezeu, am primit nașterea din nou despre care am vorbit. Cred că atunci când citim Scriptura primim confirmarea Duhului Sfânt. Dacă Isus ar sta de cealaltă parte a biroului și mi-ar spune că dacă vreau să-mi asigur mântuirea trebuie să cred în El, să-mi trec numele în contract și să-l semnez. El ar semna în josul paginii, l-ar livra la cruce și mi-ar spune că asta e tot. Avem Cuvântul lui Dumnezeu, promisiunile Lui. 

Dumnezeu nu a lăsat ambiguități legislative, nu încearcă să-Și desfacă promisiunile. Vrea să te asigure că ai mântuirea prin credința în Cuvântul Lui. Este unul dintre lucrurile pe care Duhul Sfânt le va folosi pentru a spune că, indiferent de sentimentele tale, Cuvântul lui Dumnezeu e valabil. 

Experimentul de 21 de zile

Dacă citești acest articol și nu crezi în Scriptură și în Hristos, îți propunem un experiment de 21 de zile. E ceva care schimbă vieți. Experimentul de 21 de zile constă în citirea Evangheliei după Ioan. Are 21 de capitole. Citiți un capitol pe zi, durează 10 minute, apoi spuneți: „Dumnezeule, nu cred că exiști, dar dacă ce scrie aici e adevărul, arată-mi”. 

Sunt atei care s-au convertit în urma acestui experiment. Promisiunile lui Dumnezeu, Cuvântul și Duhul Lui se îmbină și oamenilor li se deschid ochii. Își spun că Isus trebuie să fie cine pretinde că este. Acesta este modul în care credința ia naștere în inimă, în urma auzirii. Deci, credința e numai în Isus, e confirmată de Duhul Sfânt și de promisiuni. 

· De asemenea, credința generează fapte. Biblia spune că suntem mântuiți „... pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele”. 

Nu prin fapte bune. Odată ce o persoană e schimbată, e evident că va avea un alt mod de trai, fiindcă va avea dorințe diferite. E important să accentuăm faptul că nu binefacerile ne garantează mântuirea. 

Ne luptăm cu păcatul chiar și după ce am fost mântuiți. Câteodată încălcăm tot ce știm că trebuie să respectăm. Siguranța mântuirii nu se bazează pe fapte, dar faptele o confirmă. 

„Siguranța mântuirii nu se bazează pe fapte, dar faptele o confirmă”. 

Dacă cineva mi-ar spune că L-a acceptat pe Isus ca Mântuitor, dar nu L-ar iubi pe Dumnezeu, nu ar dori să-I slujească, n-aș putea să știu ce are în inimă. Dumnezeu e judecătorul, dar aș pune la îndoială întoarcerea lui la Hristos. 

În plus, credința adevărată crește. Credința mea în Dumnezeu, în Isus și în Biblie este mai puternică decât era în timpul facultății. Sper că e mai puternică decât a fost anul trecut. Credința continuă să crească și, pe măsură ce crește, ajungem la ceea ce Biblia numește „credința deplină”. 

Unele persoane devenite creștine de curând au îndoieli și se luptă să rămână credincioase. Continuând să citească Cuvântul și să meargă cu Domnul, de cele mai multe ori, îndoielile dispar, iar încrederea lor în promisiunile Domnului continuă să crească. 

Extras din seria de 7 episoade, „Cum poți fi sigur de veșnicia ta cu Dumnezeu”. Programele sunt prezentate de John Ankerberg, în dialog cu invitatul Erwin Lutzer, pastor, teolog și autor. Poți urmări seria pe canalul Alfa Omega TV începând din 6 august 2021, cu difuzare în fiecare vineri, de la 10:00, și reluare duminica, de la 19:00. 

Urmărește live canalul TV: alfaomega.tv/canal

Publicat inițial în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 11, nr. IV), din iulie-august 2021. Mai multe despre revista în sine și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista