Profetia si Evanghelia

Ce legatura exista intre Profetie si Evanghelie? are cuvantul profetic vreo semnificatie pentru vestea cea buna?

Biblia si crestinul sunt legati inseparabil. Un crestin este rodul Bibliei. Spre deosebire de orice alta carte care a fost scrisa vreodata, Biblia poate fi pusa pe acelasi nivel cu Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru este specificat in primele trei versete ale Evangheliei dupa Ioan: «La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El» (Ioan 1,1-3).

Fara Cuvantul lui Dumnezeu nu exista viata, nu exista creatie si nu exista crestini. Cei care cred mesajul Bibliei si au fost nascuti din nou prin Duhul lui Dumnezeu adeveresc ca aceasta carte reprezinta, de la Geneza pana la Apocalipsa, planul lui Dumnezeu revelat omului.

Vechiul Testament descrie modalitatea in care Dumnezeu a ales Israelul, i-a dat Legea si cum poporul a esuat in mod repetat in pastrarea acestei Legi. Acest lucru a fost o dovada clara ca omul, in firea lui veche, nu voia si nu putea implini voia desavarsita a lui Dumnezeu. Textul din Evrei 8,7-8 confirma esecul celui dintai legamant si dezvaluie noul legamant: «In adevar, daca legamantul dintai ar fi fost fara cusur, n-ar mai fi fost vorba sa fie inlocuit cu un al doilea. Caci ca o mustrare i-a zis Dumnezeu lui Israel: „Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou.“»

Moise a prezis venirea unui profet: «Domnul Dumnezeul tau iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el» (Deut. 18,15). Aceasta insemna ca un nou profet va vesti si va introduce o noua lege.

Mai tarziu, profetul Ieremia a confirmat instaurarea unui nou legamant: «Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou» (Ier. 31,31).

Acest nou legamant era necesar datorita faptului ca vechiul legamant a fost inlaturat. Cu privire la noul legamant, Dumnezeu i-a transmis poporului Sau Israel: «Nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor in ziua cand i-am apucat de mana sa-i scot din tara Egiptului, legamant pe care l-au incalcat macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul. Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: voi pune Legea Mea inauntrul lor, o voi scrie in inima lor si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu» (Ier. 31,32-33).

Dumnezeu Insusi va purta de grija cu privire la pastrarea noii legi. Aceasta noua lege va fi cu totul diferita, astfel incat nu jertfirea animalelor va reprezenta garantia implinirii ei, ci cunoasterea Domnului: «Nici unul nu va mai invata pe aproapele sau pe fratele sau zicand: „Cunoaste-L pe Domnul!“ Ci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare, zice Domnul; caci le voi ierta nelegiuirea si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatul lor» (Ier. 31,34).
Este deosebit de important sa scoatem in evidenta diferenta dintre vechea si noua lege. Vechiul legamant se baza pe o jertfa inlocuitoare, care acoperea temporar pacatele poporului. Noul legamant se bazeaza pe sangele Fiului lui Dumnezeu, care ia pacatele lumii. Primul depindea de ascultarea lui Israel, iar al doilea a fost facut desavarsit in Cristos, fiind pecetluit pentru vecie prin sangele Lui.

Acelasi Dumnezeu care a inaugurat vechiul legamant este si autorul noului legamant, fundamentul fiind Mielul divin si jertfa Sa: «Nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Cristos» (1 Cor. 3,11). Apostolul Pavel le-a spus credinciosilor din Efes: «… fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos» (Efes. 2,20).

Observam ca Biserica este zidita pe apostoli (noul legamant), pe proroci (vechiul legamant), iar Isus Cristos Insusi este piatra din capul unghiului. Aceasta este temelia pe care este zidita Biserica lui Isus Cristos, Domnul nostru.

Trebuie sa intelegem ca Noul Testament nu poate fi separat de Vechiul Testament, asa cum nici Vechiul Testament nu poate fi separat de Noul Testament. Impreuna, cele doua formeaza o carte cu un mesaj despre Dumnezeu, pentru toti oamenii din toate vremurile.

Prima carte din Noul Testament este Evanghelia dupa Matei. In aceasta gasim de mai multe ori cuvantul «implinit». Iata un exemplu in acest sens in legatura cu Numele Isus: «Ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui poporul Lui de pacatele sale. Toate aceste lucruri s-au intamplat sa se implineasca ce vestise Domnul prin prorocul» (Matei 1,21-22).

Iosif, Maria si copilul au fugit in Egipt, cand Irod a vrut sa Il omoare pe Imparatul nou-nascut: «Acolo a ramas pana la moartea lui Irod, sa se implineasca ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt“» (Matei 2,15). Profetia a fost implinita prin uciderea copiilor de parte barbateasca de la doi ani in jos din Betleem: «Atunci s-a implinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia care zice: „Un tipat s-a auzit in Rama, plangere si bocet mult. Rahela isi jelea copiii si nu voia sa fie mangaiata, pentru ca nu mai erau“» (Matei 2,17-18). Apoi Iosif si Maria s-au mutat impreuna cu Copilul la Nazaret: «A venit acolo si a locuit intr-o cetate numita Nazaret, sa se implineasca ce fusese vestit prin proroci, ca El va fi chemat Nazarinean» (v.23).

Aceste citate ar trebui sa fie suficiente pentru a demonstra unitatea dintre Vechiul si Noul Testament. Textul din 2 Timotei 3,16 prezinta intreaga Biblie prin urmatoarele cuvinte: «Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire.»

Cuvantul «Evanghelie» poate fi tradus prin «mesajul cel bun» sau «vestea cea buna». In consecinta, putem desemna intreaga Biblie ca fiind Evanghelia lui Isus Cristos.

Cand a inviat din morti, Domnul Isus S-a infatisat inaintea apostolilor, facand urmatoarea afirmatie: «Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi» (Luca 24,44), adica tocmai Vechiul Testament: Moise, Prorocii si Psalmii. Prin aceasta Domnul Isus a confirmat autenticitatea si exactitatea Vechiului Testament. El vestea venirea Domnului Isus, in timp ce Noul Testament arata ca Isus a venit pentru a face voia desavarsita a Tatalui si a implini afirmatia profetica potrivit careia El va reveni.

Evanghelia istoriei. Domnul Isus a adus o dovada incontestabila a exactitatii Vechiului Testament. El a pronuntat judecata asupra liderilor religiosi din Ierusalim care au respins veridicitatea Vechiului Testament: «Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi ziditi mormintele prorocilor, impodobiti gropile celor neprihaniti si ziceti: „Daca am fi trait noi in zilele parintilor nostri, nu ne-am fi unit cu ei la varsarea sangelui prorocilor“. Prin aceasta marturisiti despre voi insiva ca sunteti fiii celor ce i-au omorat pe proroci. Voi dar umpleti masura parintilor vostri. Șerpi, pui de naparci! Cum veti scapa de pedeapsa gheenei? De aceea, iata, va trimit proroci, intelepti si carturari. Pe unii din ei ii veti omori si rastigni, pe altii ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate in cetate, sa vina asupra voastra tot sangele nevinovat care a fost varsat pe pamant, de la sangele neprihanitului Abel pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ati omorat intre Templu si altar. Adevarat va spun ca toate acestea vor veni peste neamul acesta. Ierusalime, Ierusalime, care ii omori pe proroci si ii ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa-i strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie» (Matei 23,29-38). Celor carora li se incredintase slujba vechiului legamant li s-a aratat astfel clar ca traiau un fals.

Observati ca Domnul Isus merge departe in trecut, cu mult dincolo de inceputurile lui Israel, pana la Abel si Cain. Prin aceasta El a confirmat faptul ca Scriptura incepe cu Geneza si traverseaza intreg Vechiul Testament, pana la Maleahi.

El i-a acuzat pe liderii religiosi de ucidere, incepand de la uciderea neprihanitului Abel pana la profetul Zaharia. El a aratat ca duhul rau care l-a determinat pe Cain sa il omoare pe fratele sau, Abel, este acelasi duh care i-a determinat pe liderii religiosi sa il omoare pe Zaharia.

Pedeapsa avea sa fie sfarsitul cetatii Ierusalim, inclusiv a Templului. Distrugerea urma sa fie atat de mare, incat nu avea sa ramana decat praful: «Isus le-a zis: „Vedeti voi toate aceste lucruri? Adevarat va spun ca nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie daramata“ » (Matei 24,2).

Aceasta profetie s-a implinit in anul 70 d.Cr., cand legiunea romana a recucerit Ierusalimul si a distrus Templul. Acesta este un fapt istoric inregistrat cu exactitate si sustinut de numeroase izvoare arheologice.

In lunga sa cuvantare de aparare, Ștefan a vorbit despre inceputurile Israelului, pornind de la Avraam. El a amintit mai multe evenimente importante din istoria Israelului, printre care robia de 400 de ani din Egipt, pe Isaac, Iacov, Iosif si Moise, care a condus poporul din Egipt. Apoi el si-a incheiat marturia cu o acuzatie grava, care a intarit cuvintele Domnului Isus: «Oameni tari la cerbice, netaiati imprejur cu inima si cu urechile! Voi totdeauna va impotriviti Duhului Sfant. Cum au facut parintii vostri, asa faceti si voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit parintii vostri? I-au omorat pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihanit, pe care L-ati vandut acum si L-ati omorat» (Fapte 7,51-52).

In prima sa calatorie misionara descrisa in Faptele Apostolilor 13, vedem cum Pavel le-a predicat Evanghelia istoriei din Vechiul Testament «barbatilor lui Israel» din Antiohia. El a descris istoria Israelului, aratand ca Domnul Isus este implinirea ei si amintindu-l pe David ca indiciu clar catre Cel Sfant – Isus Cristos: «Și noi va aducem vestea aceasta buna ca fagaduinta facuta parintilor nostri Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviindu-L pe Isus; dupa cum este scris in psalmul al doilea: „Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut“. Ca L-a inviat din morti, asa ca nu Se va mai intoarce in putrezire, a spus-o cand a zis: „Va voi implini cu toata credinciosia fagaduintele sfinte pe care le-am facut lui David“. De aceea mai zice si in alt psalm: „Nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea“. Și David, dupa ce le-a slujit celor din vremea lui, dupa planul lui Dumnezeu, a murit, a fost ingropat langa parintii sai si a vazut putrezirea. Dar Acela pe care L-a inviat Dumnezeu n-a vazut putrezirea. Sa stiti dar, fratilor, ca in El vi se vesteste iertarea pacatelor si oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise. Astfel, luati seama sa nu vi se intample ce se spune in proroci» (Fapte 13,32-40).

Cand s-a intors din a doua sa calatorie misionara, Pavel a fost arestat la Ierusalim si a folosit din nou Vechiul Testament pentru a confirma istoria Israelului in Faptele Apostolilor 23. Evanghelia istoriei este confirmata in mod repetat in intreg Noul Testament.

Evanghelia mantuirii. Mesajul central al Bibliei este Evanghelia mantuirii. Pentru a fi mai exacti, aceasta inseamna rascumpararea vesnica prin credinta in lucrarea desavarsita a lui Isus, care duce la nasterea din nou. Acest lucru era imposibil in vechiul legamant. Slujba preoteasca si sistemul de jertfe puteau cel mult sa acopere temporar pacatele poporului. Evanghelia mantuirii in noul legamant este insa un lucru cu totul nou, ea determinand eradicarea pacatului. In plus, aceasta nu se bazeaza pe pastrarea Legii si pe jertfele periodice, ci pe plata definitiva pentru pacate prin sangele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

In Evrei 10,4 ni se spune: «Este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele». In Evrei 10,12 este scris despre Domnul Isus: «El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu». Potrivit textului din 1 Ioan 3,5, El ne-a luat pacatele prin jertfa Sa: «Știti ca El S-a aratat sa ia pacatele si in El nu este pacat.»

Aceasta este diferenta clara dintre vechiul si noul legamant. Vechiul Legamant oferea poporului Israel posibilitatea sa isi acopere pacatele prin sangele unui animal de jertfa, dar noul legamant se bazeaza pe sangele Celui Neprihanit ca plata completa si vesnic valabila pentru pacatele intregii lumi.

Domnul Isus i-a spus lui Nicodim: «„Adevarat, adevarat iti spun ca daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu“. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?“ Isus i-a raspuns: „Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu“» (Ioan 3,3-5). Vechea fire, adica omul vechi nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. Biblia spune ca «nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu » (1 Cor. 15,50). Numai omul nou, duhovnicesc este indreptatit sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.

Cum se poate deci dobandi aceasta nastere din nou? Raspunsul este cat se poate de simplu: prin credinta in lucrarea desavarsita a lui Isus Cristos, Domnul nostru: «Și voi, dupa ce ati auzit cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit» (Efes. 1,13).

Biblia prezinta foarte clar faptul ca nu exista decat aceste doua alternative: fie credem, fie nu credem; fie suntem nascuti din nou prin Duhul lui Dumnezeu, fie ramanem in pacat: «Cine crede in Fiul are viata vesnica, dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el» (Ioan 3,36). Aceasta este Evanghelia mantuirii. Ea a fost desavarsita prin unicul Neprihanit, Domnul Isus Cristos.

Evanghelia profetiei. In comparatie cu alte scrieri religioase, unicitatea Bibliei poate fi descrisa printr-o particularitate, si anume profetia. Profetia inseamna prezicerea viitorului. Profetii au prezis evenimente care aveau sa se intample mii de ani mai tarziu. Uimitor este faptul ca o serie de profeti au prezis prin Duhul Sfant exact acelasi eveniment, cu toate ca au trait la distante de sute de ani unii de altii.

Cel mai important eveniment al intregii istorii a omenirii a fost intruparea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Daca studiem cu atentie Vechiul Testament, constatam ca evenimentele din jurul nasterii lui Cristos – locul si perioada de timp a nasterii, copilaria, varsta adulta, invataturile date, fiinta, chemarea, mesajul predicat, primirea si respingerea Sa de catre oameni, moartea, asezarea in mormant, invierea si inaltarea Sa la cer, toate au fost prorocite cu sute de ani inainte de nasterea Sa.

Inainte de a prezenta cateva exemple, inchipuiti-va ca cineva ar fi scris ca la un moment dat va exista o natiune numita Statele Unite ale Americii, cu mult inainte ca aceasta sa fie intr-adevar infiintata, sau ca va exista un presedinte numit Abraham Lincoln, iar acesta va cadea victima unui atentat. Daca ar exista un astfel de document, cu siguranta l-am considera ca fiind o profetie divina.

Exista vreun document care sa fi prezis cu 300 de ani inainte de Shakespeare nasterea acestuia? Nu! Putem sa cercetam in analele istoriei cat dorim, dar nu vom gasi o astfel de informatie. Omul nu stie ce va aduce ziua de maine, ca sa nu mai vorbim despre ceea ce se va intampla peste o suta de ani. In cel mai fericit caz omul poate sa invete din istorie si, pe baza trecutului, sa dezvolte un fel de prognoza a viitorului, sperand ca totul se va implini aproximativ in directia gandita de el. Totusi, dupa cum ne arata experienta, astfel de «preziceri profetice» se dovedesc in final a fi false.

Lucrurile stau cu totul diferit in ceea ce priveste Biblia. Haideti sa analizam cateva exemple!

Mantuitorul S-a nascut din samanta femeii (vezi Gen. 3,15). Aceasta prorocie a fost facuta in urma cu aproximativ 6000 de ani.

Moise a spus despre Mesia care urma sa vina: «Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura lui si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu» (Deut. 18,18). Luca 7,16 prezinta implinirea: «Toti au fost cuprinsi de frica, Il slaveau pe Dumnezeu si ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat poporul Sau.“»

In Psalmul 2,7 se gaseste prorocia: «Eu voi vesti hotararea Lui, zice Unsul. Domnul Mi-a zis: „Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut“». Textul din Matei 3,17 confirma aceasta implinire: «Din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea.“»

Psalmii ofera detalii despre rastignirea lui Isus. De exemplu, in Psalmul 22,1 este scris ca El a fost parasit de Dumnezeu: «Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai parasit si pentru ce Te departezi fara sa-mi ajuti si fara s-asculti plangerile mele?» In versetul 7 se spune ca oamenii dau din cap cand Il vad, iar versetele 6-7 vorbesc despre batjocura acestora. Versetul 15 spune ca Mesia a suferit de sete. Versetul 18 relateaza ca soldatii vor imparti intre ei hainele Lui. In Psalmul 31,5, Isus Se incredinteaza in mainile lui Dumnezeu. Psalmul 34,20 ne spune ca oasele Lui nu vor fi zdrobite. Psalmul 35,11 arata ca va fi acuzat de martori mincinosi. Psalmul 38,11 vorbeste despre prietenii care Il vor privi de la distanta. In Psalmul 41,9 este scris ca El este tradat de un prieten.

In Vechiul Testament se gasesc numeroase profetii despre Isus din Nazaret, iar implinirea lor se afla in Noul Testament.

Cu aproximativ 740 de ani inainte de venirea lui Isus pe pamant, citim despre nasterea Sa din fecioara: «Domnul Insusi va va da un semn: Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un fiu si-I va pune numele Emanuel» (Isaia 7,14).

In Isaia 53 ni se face cunoscut ca Mesia va fi lovit si scuipat, respins de oameni, ranit si zdrobit, dar totusi va tacea in fata acuzatorilor Lui. El a murit intre doi talhari, iar apoi a fost asezat in mormantul unui om bogat.

Locul nasterii lui Isus a fost specificat cu peste 700 de ani inainte: «Și tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel si a Carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei» (Mica 5,2).

Profetul Isaia aminteste si lucrarile miraculoase ale lui Mesia: «Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci schiopul va sari ca un cerb si limba mutului va canta de bucurie; caci in pustie vor tasni ape si in pustietate paraie» (Isaia 35,5-6). Isus Insusi a confirmat acest verset in Matei 11,5: «Orbii isi capata vederea, schiopii umbla, leprosii sunt curatiti, surzii aud, mortii invie si saracilor li se propovaduieste Evanghelia.»

Aceste citate ar trebui sa fie suficiente pentru a sustine veridicitatea de necontestat a Cuvantului vechi-testamentar, profetic, care a fost implinit de Isus Cristos, Domnul nostru. Aceasta este Evanghelia profetiei.

Vreau sa subliniez in special faptul ca profetii care au vorbit despre venirea Domnului Isus, despre nasterea Lui minunata, despre lucrarile Lui miraculoase, despre moartea Lui pe crucea de pe Golgota si apoi invierea Lui in ziua a treia, nu se cunosteau unul pe celalalt. Ei au fost inspirati de Duhul Sfant si au prorocit in momente diferite ale istoriei. De fiecare data insa, ei au vorbit despre aceeasi Persoana, si anume despre Isus Cristos din Nazaret.

Evreii si Israelul. Profetia despre Mesia s-a implinit in urma cu aproape 2000 de ani, dar alte profetii se implinesc si in zilele noastre. Sa urmarim profetia profetului Ezechiel, care a descris imprastierea si aducerea inapoi a poporului evreu in tara Israel.

Prezentam un citat din cartea Ezechiel, care a fost scrisa in urma cu aproape 600 de ani inainte de venirea lui Isus Cristos, citat care anunta revenirea in tara daruita de Dumnezeu alesilor Sai: «Le voi scoate dintre popoare, le voi strange din felurite tari si le voi aduce inapoi in tara lor; le voi paste pe muntii lui Israel, de-a lungul raurilor si in toate locurile locuite ale tarii» (Ezec. 34,13). Observati ca tara este clar specificata ca fiind Israel. Mai bine de 2000 de ani aceasta prorocie nu a parut posibila. Evreii erau imprastiati printre toate popoarele lumii, iar revenirea in Israel parea absolut imposibila.

Daca evreii s-ar fi intors in tara Israel, ei ar fi gasit un loc neroditor, asemanator cu un pustiu, fiind astfel sortiti sa moara de foame. Domnul insa Se angaja sa pregateasca tara pentru popor. Profetul a vestit: «Iar voi, munti ai lui Israel, veti da crengi si va veti purta roadele pentru poporul Meu Israel, caci lucrurile acestea sunt aproape sa se intample» (Ezec. 36,8). Acest lucru a fost relatat in urma cu 2597 de ani.

Daca mergem astazi ca turisti in Israel, putem marturisi despre implinirea cuvantului profetic: «Țara pustiita va fi lucrata iarasi, de unde pana aici era pustie in ochii tuturor trecatorilor. Și se va spune atunci: „Țara aceasta pustiita a ajuns ca o gradina a Edenului si cetatile acestea daramate, care erau pustii si surpate, sunt intarite si locuite“» (Ezec. 36,34-35). Nimeni nu poate contesta faptul ca Israelul a transformat o tara neroditoare din punct de vedere agricol intr-un pamant arabil deosebit de fertil. Astazi, Israelul asigura hrana a peste 7,5 milioane de oameni.

Disputa legata de tara Israel este fara precedent in istorie. In timp ce aproape toate popoarele lumii si-au cucerit tarile prin violenta si forta si astfel si-au stabilit granitele, in cazul Israelului lucrurile stau cu totul diferit. Și ei si-au luat tara de la cei care au declarat ca i-ar arunca pe evrei in Marea Mediterana, insa Dumnezeu a luptat pentru ei, redandu-le teritoriul fagaduit patriarhilor.

In anul 800 i.Cr., profetul Ioel a scris: «Iata ca in zilele acelea si in vremurile acelea, cand ii voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai lui Iuda si ai Ierusalimului, voi strange toate neamurile si le voi pogori in valea lui Iosafat. Acolo Ma voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, impartind intre ele tara Mea» (Ioel 3,1-2).

Observati cuvintele «Iuda», «Ierusalim », «toate neamurile» si «Israel». In mod clar Dumnezeu nu recunoaste denumirea Palestina, spre deosebire de intreaga lume de astazi. Afirmatiile acestea trebuie luate ad litteram. Este scris: «Voi strange toate neamurile». Aici se face referire nu doar la cateva natiuni sau la anumite grupuri de persoane, ci la «toate neamurile». Aceste popoare vor sa imparta tara Israel. Ele nu recunosc Ierusalimul drept capitala Israelului. La fel de putin recunosc popoarele granitele Israelului, asa cum sunt ele stabilite in Biblie. Popoarele impart tara Israel, iar anumite parti le desemneaza ca «teritoriu ocupat de Israel». Nici un stat nu este de acord cu legamantul neconditionat pe care Dumnezeu l-a incheiat cu Avraam si cu urmasii lui: «In ziua aceea, Domnul a facut un legamant cu Avram si i-a zis: „Semintei tale ii dau tara aceasta, de la raul Egiptului pana la raul cel mare, raul Eufrat“» (Gen. 15,18). Ar trebui sa aratam ca Domnul nu spune: «Intr-o zi, candva, in viitor, iti voi da tara aceasta». Mai mult, El a spus inca de pe atunci: «Semintei tale ii dau tara aceasta». Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Israelul este tara dintre Eufrat si raul Egiptului. Aceasta inseamna ca mari parti din Liban, Siria, Iordania si Egipt sunt «teritorii israeliene ocupate de arabi». Aceasta este Evanghelia profetiei.

Nu putem separa Israelul de Evanghelie, pentru ca Biserica lui Isus Cristos este legata organic de tara Israel. Acest lucru devine clar in Noul Testament, unde, prin Duhul Sfant, apostolul Pavel se adreseaza neamurilor: «V-o spun voua, neamurilor: „Intrucat sunt apostol al neamurilor …“» (Rom. 11,13). Cateva versete mai tarziu, el ii avertizeaza pe cei credinciosi: «Nu te fali fata de ramuri. Daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost taiate sa fiu altoit eu“. Adevarat, au fost taiate din pricina necredintei lor si tu stai in picioare prin credinta. Nu te ingamfa dar, ci teme-te! Caci daca n-a crutat Dumnezeu ramurile firesti, nu te va cruta nici pe tine. Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu, asprime fata de cei ce au cazut si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramai in bunatatea aceasta; altminteri vei fi taiat si tu. Și chiar ei, daca nu staruie in necredinta, vor fi altoiti, caci Dumnezeu poate sa-i altoiasca iarasi» (v.18-23). Nu trebuie sa uitam niciodata ca radacinile noastre, ale crestinilor se afla in Israel.

Putem spune ca Israelul nu crede in Isus Cristos ca Mesia. Acest lucru este adevarat, dar cititi versetul 28: «In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru; dar in ce priveste alegerea, sunt iubiti, din pricina parintilor lor.»

Se contureaza clar doua grupuri diferite: Biserica si Israelul. Relatia dintre ele este definita in versetul 25: «Fratilor, pentru ca sa nu va socotiti singuri intelepti, nu vreau sa nu stiti taina aceasta: o parte din Israel a cazut intr-o impietrire care va tine pana va intra numarul deplin al neamurilor». Ce este numarul deplin al neamurilor? Caracterul complet al Bisericii lui Isus Cristos pe pamant. Domnul Isus Insusi a spus ca Isi va zidi Biserica. Aceasta Biserica nu este limitata in nici o denominatie, organizatie sau miscare. Biserica despre care vorbeste Isus este formata exclusiv din credinciosi nascuti din nou, care formeaza Trupul Lui; aceasta este singura Biserica adevarata.

Cand ultima persoana dintre neamuri va fi adaugata Bisericii, atingandu-se numarul deplin, Biserica va fi rapita in prezenta Domnului, dupa cum spune clar textul din 1 Tesaloniceni 4,16-17: «Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu Se va pogori din cer si intai vor invia cei morti in Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, sa-L intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.»

O evanghelie falsa. Oricand vizitati o biserica in care nu se invata despre aceasta tripla Evanghelie, inseamna ca nu va este prezentat planul complet al lui Dumnezeu, asa cum este el revelat in Biblie. Adevarata Evanghelie include Evanghelia istoriei, Evanghelia mantuirii si Evanghelia profetiei. O Evanghelie adevarata nu exclude Evanghelia profetiei doar pentru ca este una incomoda. Cine ar vrea sa auda despre sfarsitul lumii, despre judecata, varsare de sange, distrugere etc.? Acest mesaj nu este ascultat cu placere in multe biserici si de aceea este lasat deoparte.

In 2 Corinteni 11,4, apostolul Pavel a avertizat in legatura cu predicarea unei false evanghelii: «In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit sau o alta Evanghelie pe care n-ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine!» Acest text vorbeste clar despre un alt Isus, un alt duh si o alta evanghelie. Aceasta evanghelie falsa este periculoasa pentru ca duce la pierzania vesnica.

Nu trebuie sa uitam ca potrivnicii evreilor si ai tarii Israel sunt ostili fata de Evanghelie. Din acest motiv, diavolul se preface intr-un inger al luminii: «Oamenii acestia sunt niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Cristos. Și nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare lucru dar daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor» (2 Cor. 11,13-15).Succesul diavolului consta in capacitatea lui de a distorsiona mesajul Evangheliei. El este dispus sa prezinte un mesaj al dragostei, al intelegerii, al colaborarii si al pacii pentru toti oamenii, dar in mod constient ignora Evanghelia profetiei.

Domnul Isus a spus ca mantuirea vine de la evrei. Aceasta mantuire a fost realizata prin jertfa Sa, in Israel, dincolo de zidurile Ierusalimului, unde El a murit pe cruce si a strigat: «S-a ispravit!»

(Ioan 19,30). Evanghelia profetiei spune ca El Se va intoarce in Israel (la Ierusalim, mai exact). El va reveni chiar in locul din care S-a inaltat la cer, si anume pe Muntele Maslinilor. De teama implinirii profetiei privitoare la revenirea lui Isus cu toate consecintele legate de acestea, toate natiunile lumii resping revendicarea orasului Ierusalim de catre Israel.

Sursa: Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii