Iadul

Iadul a fost creat de Dumnezeu ca un loc al judecății și pedepsei veșnice pentru diavol și îngerii care l-au urmat, nu pentru oameni. În Matei 25:41 Isus a spus: „Apoi va zice celor de la stânga Lui: ,Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” Diavolul și îngerii căzuți, demonii, sunt condamnați să ajungă în iad: „Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor” (Apocalipsa 20:10).  

Oamenii, care au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nu sunt destinați să ajungă în iad, ci în rai, în prezența Lui eternă. Totuși, iadul ajunge să fie destinația celor care resping mântuirea lui Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus Cristos.

Unii nu înțeleg cum se împacă existența iadului cu dragostea lui Dumnezeu, cum ar putea un Dumnezeu care este dragoste să lase oamenii să ajungă în iad.

Unul dintre motive este că Dumnezeu e sfânt, drept  și neprihănit pe de o parte și plin de dragoste, indurare și har pe de altă parte. Aceste atribute nu sunt contradictorii, ci complementare. Când este încălcată legea lui Dumnezeu, care spune că păcatul trebuie pedepsit, urmează judecata și pedeapsa, pentru că Dumnezeu nu Își ia cuvântul înapoi. Dacă Dumnezeu pedepsește pe cineva, nu înseamnă că nu-l iubește. Tot astfel, chiar dacă Dumnezeu ne iubește, nu poate lăsa păcatul nepedepsit. De aceea L-a trimis pe pământ pe Fiul Său, Isus Cristos, să primească pedeapsa în locul nostru, astfel încât dreptatea lui Dumnezeu să poată fi satisfăcută.

 „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28).

 Biblia vorbește despre un loc al pedepsei pentru cei care nu cred în mântuirea pe care ne-a pus-o la dispoziție Dumnezeu, prin credința în Isus Cristos. Acest loc este cunoscut ca iad, nu un anumit loc geografic, ci o stare de fapt. Un loc în care va fi plânsul și scrâșnirea dinților, un loc în care viermele nu moare și focul nu se stinge, un loc de întuneric și chin veșnic. Unul dintre cuvintele folosite în Biblie pentru a înlocui cuvântul „iad” este „gheena”, o vale din apropierea Ierusalimului unde copiii erau arși ca jertfă în ritualuri păgâne.

 Marcu 9:47-48: „…să fii aruncat în focul gheenei, unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge”.

Matei 8:12: „Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților."

Matei 13:41-42: „Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea, și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților”.

Matei 25:46: „Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică".

 În Apocalipsa 20:12-15, apostolul Ioan vorbește despre judecata finală a tuturor oamenilor, vii sau morți: „Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.” 

În ziua judecății, fiecare va răspunde pentru fiecare cuvânt nefolositor pe care l-a rostit: „Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit” (Matei 12:36).

Iadul este unul dintre subiectele cele mai deranjante; oamenii nu vor să audă despre pedeapsă, sau se gândesc că vor vedea în clipa morții dacă este adevărat sau nu. Din păcate, atunci va fi prea târziu. Existența iadului și a pedepsei veșnice, a separării de Dumnezeu, nu este un lucru care poate fi tratat cu ușurință.