Ce este un dar spiritual?

Un dar spiritual este un atribut special dat de Duhul Sfânt fiecărui membru al Trupului lui Hristos, după harul lui Dumnezeu, pentru a fi folosit în contextul Trupului.

Aceasta este cea mai comprimată şi economică definiție pe care am fost în stare s-o formulez şi încă păstrează ceea ce eu consider a fi elementele esențiale. Câteva dintre aceste elemente - şi anume „atributul special”, „dat de Duhul Sfânt” „fiecărui membru al Trupului lui Hristos” - au fost suficient discutate. Rămân două formulări.

Expresia „după harul lui Dumnezeu” este o expresie care ne duce chiar la cuvintele biblice. Cuvântul grecesc obişnuit pentru „dar spiritual” este carisma; pluralul este carismata. Se observă uşor că termenii noştri contemporani de „mişcare carismatică” sau „carismatici” provin din acest cuvânt grecesc. Dar mai notați ceva. „Carisma” vine de la cuvântul rădăcină charis, care în greacă înseamnă „har”. Între darurile spirituale şi harul lui Dumnezeu există o relație strânsă.

Deşi nu e necesar aici un studiu aprofundat al cuvintelor biblice, cred că ar fi util să notăm câteva lucruri legate de cuvintele greceşti.

În primul rând, „carisma” şi „carismata” nu înseamnă doar „daruri spiritual.” Ele sunt folosite în Biblie cu alte semnificații , ca în Romani 6:23: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul [carisma] fără plată a lui Dumnezeu este viața veşnică în Isus Hristos, Domnul nostrum.”

În al doilea rând, „carismata” nu este singurul cuvânt folosit în Noul Testament pentru darurile spirituale, deşi este cel mai obişnuit. De exemplu, în 1 Corinteni 12:1: „În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraților...”, este folosit cuvântul grecesc pneumatikos, mai exact „lucruri spirituale” sau „duhovniceşti”. Pe măsură ce este elaborată această temă în restul aceluiaşi capitol, termenul „carismata” este folosit ulterior de cinci ori. Un alt cuvânt folosit pentru darurile spirituale este domata (singular, doma), găsit în Efeseni 4:8. „Domata” este un cuvânt grecesc mai general pentru „daruri”. Dar aici, în context, este de asemenea strâns legat de termenul „har” din versetul precedent: „Dar fiecăruia dintre noi harul [caris] i-a fost dat după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4:7). Această propoziție aminteşte de „măsura credinței” din Romani 12:3, care este, de asemenea, legată de „carismata” din Romani 12:6.

Scopul principal în discutarea acestui lucru este de a indica intimitatea relației pe care darurile spirituale o au cu harul lui Dumnezeu. Aceasta explică motivul pentru care includ expresia „după harul lui Dumnezeu” în definiția practică a „darului spiritual”.

Formularea finală din definiție este „pentru folosirea în contextul Trupului”. Oriunde se găseşte Biserica, ea trebuie să funcționeze după planul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca fiecare membru să slujească cu darul său (sau al ei) spiritual în mod regulat. Unde se găseşte atunci Biserica? Semnificația rădăcinii cuvântului biblic pentru Biserică, ekklesia, este „poporul lui Dumnezeu”. Uneori, cum ar fi duminicile, oamenii lui Dumnezeu sunt adunați în congregațiile lor, dar în timpul săptămânii sunt în cea mai mare parte împrăştiați pretutindeni la locurile de muncă. Terminologia care îmi place cel mai mult pentru aceasta este „Biserica nucleară” (credincioşii care se întâlnesc în congregații) şi „Biserica extinsă” (credincioşi care se află la locul de muncă). Este de la sine înțeles că oriunde este poporul lui Dumnezeu în prezent, darurile lor spirituale ar trebui să fie disponibile pentru slujire.

Ideea de slujire în Biserica extinsă este relativ nouă. Aceasta a câştigat o acceptare larg răspândită încă de prin anul 1997 sau 1998. N-am menționat-o în ultimele două ediții ale acestei cărți. Datorită faptului că este nouă, modalitățile specifice în care sunt folosite darurile spirituale pentru slujirea la locul de muncă sunt încă în curs de dezvoltare. În plus, conducerea Bisericii extinse nu este încă la fel de bine definită ca şi conducerea Bisericii nucleare şi are nevoie de conducere pentru a se asigura că membrele Trupului sunt în locul lor potrivit şi că se deschid uşile potrivite pentru folosirea darurilor lor spirituale.

Spun acest lucru pentru a explica de ce majoritatea exemplelor de folosire spirituală a darurilor din această carte se înclină mai mult spre lucrarea din Biserica nucleară decât din Biserica extinsă. Sper că în una dintre aceste zile, fie eu, fie altcineva, să aibă suficiente materiale pentru a scrie o carte specifică despre modul în care darurile spirituale sunt folosite de credincioşii Bisericii extinse la locul de muncă.

Între timp, când spun că darurile ar trebui folosite în „contextul Trupului”, nu vreau să spun că darurile sunt întotdeauna îndreptate spre interior, pentru a fi folosite numai în cadrul Bisericii şi pentru beneficiul reciproc al creştinilor. Multe daruri, cum ar fi cel de evanghelist, de misionar şi de slujire, sunt concepute pentru a aduce beneficii celor care nu sunt încă membri ai Trupului. Ori de câte ori şi oriunde Biserica trebuie să slujească, atât în interior, cât şi în exterior, lucrarea este cel mai bine îndeplinită prin credincioşi înzestrați.

Material extras din cartea „Darurile tale spirituale îți pot ajuta biserica să crească”, de Peter Wagner.