Unde suntem noi într-o vreme ca aceasta? | Mirela Pețan

Într-o perioadă tragică pentru evrei, Estera s-a luptat și a trecut de la frică de moarte la îndrăzneală sfântă! A primit favoarea împăratului.

Favoarea nu era pentru ea, deși a primit harul de a trăi, era pentru poporul ei, poporul Domnului! Favoarea regală a însemnat viață pentru poporul ei.

Noi, astăzi, suntem pentru o vreme ca aceasta, într-o vreme ca aceasta, în România. Unde suntem față de Împăratul și Domnul nostru? Venim în Fața Lui pentru popor?

E timpul alinierilor

Într-o vreme de mare cernere, de separări adânci în creștinism, între cei care sunt gata de orice compromis și cei ce stau neclintiți pentru Adevăr, unde suntem noi? 

Cât de înalt e muntele care ne stă în față - muntele sfințirii, al dedicării, al ascultării de El? Am obosit, am încetinit urcușul? Am obosit să mai luptăm, să mai credem, să mai strigăm la Domnul?

Am avut un an greu cu toții, și vremea aceasta de provocări nu se încheie. Vin vremuri mai tulburi, mai periculoase.

Dar noi avem un secret pe care l-am cam uitat: avem Viața Lui în noi, această Putere nemărginită pe care o purtăm în vasele noastre de lut. E harul Lui pentru noi!

Și aceasta schimbă totul, sau ar trebui să schimbe - perspectiva, modul de a gândi, de a vorbi, de a trăi.

Domnul Își pregătește Mireasa. Firul cu plumb, care verifică verticalitatea noastră a fost pus. Suntem axați pe voia Lui perfectă sau avem mici devieri, abateri de la direcția Lui? Domnul ne cântărește pornirile inimii, gâdurile, vorbele, faptele, ascultarea de El, smerenia, supunerea, credincioșia. Ne vrea perfect calibrați pentru vremea care vine, și calibrarea aceasta vine din a fi la locul, în starea și în timpul Domnului - în fiecare clipă!

- Unde sunt eu în relațiile mele? Este relația mea cu Domnul centrată pe El, în laudă, închinare, sau pe nevoile mele? Îl onorez sau vin cu lista și-I cer rezolvări? Este vremea alinierii noastre, inimă către inimă, inima noastră față de inima Domnului. Ce este în inima Lui față de mine, față de lumea din jurul meu? Este vremea să-L auzim și să-L ascultăm. Continuu, nu doar din când în când. Nu ne mai putem permite să nu fim în legătură contină cu Duhul Sfânt. El este sursa noastră de viață și de putere!

Atenție însă la bruiaje - vocile lumii, ale firii, care ne îndeamnă să alergăm, să ne agităm și ne pierdem focalizarea, vigilența. Atunci facem greșeli, obosim, vine confuzia, frica, și intrăm în ceață.

- Unde sunt în relațiile cu lumea din jur: familie, frați, cunoscuți? Cât mai am de iertat? Câtă supărare am încă pentru tot felul de „nedreptăți”? Sunt centrat în dragostea Lui pentru oameni sau în egoismul meu mândru, care îmi spune să-mi „apăr dreptatea”?

- Unde sunt în vorbirea mea? Cât de mult sunt un vestitor de vești bune? Am vorbe de speranță, credință, mângâiere, încurajare, sfătuire, sau vorbesc cu ușurință cuvinte de judecată, de condamnare, care rănesc adânc? Transmit amărăciune, descurajare, frică? 

Din inimă ies izvoarele vieții. Cât sunt de curate și vii izvoarele inimii mele? Către ce se îndreaptă inima și vorbirea mea? În Domnul vieții sau în negura înfricoșată a lumii?

- Unde sunt eu în slujirea mea, în chemarea Domnului pentru mine? Sunt la locul în care trebuie să fiu? 

Sunt gata de sacrificii, de slujire necondiționată, în ascuns, fără să aștept recunoaștere de la oameni? Fac slujirea cu bucurie, sau de formă, că așa se face, că așa se așteaptă să fie făcut?

Slujesc din dragoste pentru Domnul și pentru oameni, sau fiindcă mă interesează cum mă privesc alții?

- Unde sunt eu în viața mea de rugăciune, de mijlocire? Unde e inima mea centrată când mă rog, când mijlocesc? E în așteptarea cerului deschis, sau e prinsă într-un ritual, o formă de evlavie? 

- Unde sunt eu față de țara mea? Iubesc țara în care m-a născut Tatăl ceresc? Sunt centrat în dragostea Lui față de România, chiar așa cum este ea acum, năpădită de păcate, de întuneric? 

Îmi pasă de ce Îi pasă Domnului? De cei pierduți, indiferent de cât de aroganți și păcătoși sunt? Sau mă alătur celor ce înnegresc România prin cuvintele lor de dispreț, de judecată, de condamnare, de blestem, de moarte?

- Unde sunt eu față de Cuvântul Lui, care spune că Israelul este întâiul Lui născut? 

Cresc gânduri de condamnare față de Israel sau mă gândesc la ce spune Biblia: să ne rugăm pentru pacea Ierusalimului, să binecuvântăm Israelul, să iubim ce iubește Dumnezeu?

Și El Își iubește poporul ales - Israelul și poporul născut din nou - Biserica.

Unde și cum sunt eu într-o vreme ca aceasta? Am irosit timp? Domnul ne spune să-l răscumpărăm! 

Sunt cu inima deschisă, în așteptarea Lui, pregătit să-L întâlnesc oricând?

ALEGE AZI CUI VREI SĂ SLUJEȘTI!
ALEGE AZI CUM VREI SĂ-I SLUJEȘTI!
Vino, Doamne Isuse! 

Mirela Pețan,
Rețeaua de rugăciune pentru România

Articolul se bazează pe prezentarea Mirelei Pețan, susținută în cadrul Conferinței naționale pentru femei de la Mamaia, din 2021.

Dacă vrei să-ți consolidezi relația cu Domnul, și dacă dorești să susții România prin rugăciune și mijlocire, abonează-te să primești lunar punctele de rugăciune prin poștă sau pe e-mail. Informații găsești aici.