Acționând împreună cu cerul – închinarea profetică

(James Vincent, lider închinare, „Glory of Zion International” - Dallas)

PRIMUL lucru pe care trebuie să-l înțeleagă un profet despre profeție nu este cum să profețească, ci că există Unul mai mare care vorbește. Fără să-ți dai seama, nu poți deveni nimic altceva decât un ghicitor, pentru că nu este vorba despre inițiator, ci despre profeție... și, în cele din urmă, este despre persoana care prorocește. Când ne închinăm, când profețim, trebuie să avem grijă să nu ne pierdem obiectivul, care este și ar trebui să fie întotdeauna acela de a aduce slavă lui Dumnezeu. Cădem în capcana metodelor – și chiar a prezicerii – când nu-L facem pe Dumnezeu punctul central.

În Iacov 1:17, Biblia oferă o definiție a religiei adevărate și neîntinate. Religia în sine nu este rea, dacă dorința inimii lui Dumnezeu este evidentă și nu este amestecată cu tot felul de alte gunoaie care o fac să nu se distingă de lume. Când oamenii își pun căile și metodele mai presus de dorința lui Dumnezeu, sau nu vor să primească tot ceea ce este Dumnezeu, ei cad pradă a ceea ce a fost etichetat ca fiind duh religios. Duhul religios ne orbește ca să nu vedem curăția Domnului și să nu-I permitem să sufle în noi esenţa fiinţei Sale. Face ca mintea noastră să pară mai mare decât Dumnezeu... Duhul religios Îl face pe Dumnezeu finit, Îl reduce ca să încapă într-o cutie făcută de om. Sau într-un sicriu.

Duh și adevăr

Iată un exemplu bun în Biblie despre cineva care trebuia să fie eliberat de această mentalitate. Mai jos este o parte din povestea femeii samaritence pe care Isus a întâlnit-o la fântână, în punctul în care și-a dat seama că vorbea cu o persoană cu autoritate.

Ioan 4:20-24:

„Părinţii noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi vă închinaţi la ce nu cunoașteţi, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.””

Cu alte cuvinte, voi ați procedat așa, noi am procedat așa dar peste puțin timp, niciuna dintre ele nu va conta, pentru că Dumnezeu nu se uită la suprafață. El se uită la inima închinătorului, nu la metoda lui de închinare. Ne închinăm Lui după principiile și dorințele Sale, după mișcarea Duhului Său? Sau ne facem propriile modele mai importante?

... Un aspect al închinării în duh și adevăr are de-a face cu ceea ce Dumnezeu caută în acest moment. Acesta este un mod în care recunoaștem persoana lui Dumnezeu mai degrabă, decât conceptul lui Dumnezeu.

... Cuvântul „duh” în greacă și ebraică înseamnă „respirație” sau „vânt”. Este o mișcare care nu poate fi, pur și simplu, înțeleasă de noi. Este mai presus de căile și metodele noastre. Se mișcă, așa cum a spus Isus, unde dorește și nimeni nu poate stabili de unde a venit sau unde se duce. Rădăcina cuvântului „adevăr” în limba greacă prezintă o imagine a neascunderii. Cu alte cuvinte, trebuie să fim dispuși să fim neascunși și la fel de dispuși să permitem ca ceva să fie dezvăluit. Cuvântul spune că Duhul ne conduce către tot adevărul (Ioan 16:13). Pentru că adevărul descoperă, vom vedea, vom face, vom răspunde și vom spune numai ceea ce dorește Domnul în acel moment - pentru că asta face Duhul!

Mai mult (amintiți-vă că Isus a vorbit aramaică, potrivit istoriei, care este derivată din limba ebraică), cuvântul ebraic pentru „adevăr” indică ceva care este ferm, susținut, verificat a fi de neclintit. Cu alte cuvinte, odată ce Duhul dezvăluie ceva, putem fi siguri de neclintirea Lui.

Este important pentru mulți dintre noi să înțelegem că trebuie să avem inimile adaptate la Dumnezeul Viu. Este trist să spunem asta însă, chiar și citirea anumitor versiuni de traducere a Bibliei ne poate face să avem un concept distorsionat despre El. Ne asumăm o înțelegere umană a stării Sale supranaturale de a exista mai presus de orice și Îl reducem conform înțelegerii noastre limitate. Există multe lucruri pe care Domnul mi le-a descoperit mie (și ție, și altora) despre care nu mi-am dat seama că sunt scrise în Scriptură. Asta înseamnă a fi conștient de El dincolo de granițele noastre umane.