Restaurarea altarului rugăciunii în viața credinciosului

(Florin și Lidia Dan, Oradea)

De ce este importantă rugăciunea pentru Domnul și pentru noi?

Florin Dan: Când vorbim despre rugăciune, este o paletă foarte variată. Depinde ce înțeleg oamenii prin rugăciune. Doar a cere ceva, sau a mulțumi, sau a te conecta, sau a vorbi ceva? Dacă Dumnezeu este suveran știu că poate să ne dea toate lucrurile și îngrijește de nevoile noastre. Dar Dumnezeu răspunde și la rugăciuni. De exemplu, zice Iacov, „dacă cuiva îi lipsește înțelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mâna largă”. Eu cred că rugăciunea nu e doar despre a cere ceva, ci rugăciunea este despre o relație.

Rugăciunea face parte dintr-o relație pe care o avem cu Dumnezeu

Lidia Dan: De ce are nevoie Dumnezeu de rugăciunile noastre? Noi avem nevoie de rugăciune, de fapt. Eu așa înțeleg lucrurile. Zicea Sfântul Augustin: „Noi nu putem fără Dumnezeu, iar Dumnezeu nu vrea fără noi”. Cred că rugăciunea face parte din dorința lui Dumnezeu de a se conecta cu noi, de a avea o relație cu noi. Dumnezeu fiind Duh, noi nu ne putem conecta la nivel material, dar Dumnezeu ne-a lăsat un mod în care să ne putem conecta la El și asta e o favoare, până la urmă. Nu e un exercițiu religios. Dumnezeu mi-a lăsat un mod în care pot să mă conectez la El. Pot să vorbesc cu El nelimitat, oricând, non-stop, când vreau. Eu asta înțeleg prin rugăciune.

Ce e mai important: studiul Cuvântului sau rugăciunea? Cum îmbinăm cele două priorități?

Florin Dan: Îmi scapă numele unui pastor care zicea așa: „Cei ce studiază bine se vor ruga bine”. Adică, întâi cred că este nevoie să cunoaștem scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu ca să știm cum să ne raportăm și cum să vorbim cu El. Dar, în același timp, Dumnezeu nu face din asta o normă. Adică, oamenilor care n-au citit Scriptura și stau de vorbă cu El, Dumnezeu li se descoperă. Și asta îmi place mult la Dumnezeu: El vorbește după limbajul fiecăruia, după nivelul fiecăruia. Un Dumnezeu perfect știe cum să abordeze orice persoană în parte, fie că e din Orientul Mijlociu, din Asia, din Europa, că are două-trei facultăți sau dimpotrivă, nu știe să citească.

Cum vedem în epoca modernă această restaurare a altarului rugăciunii?

Florin Dan: Altarul, în Vechiul Testament, era locul unde se aducea jertfa, locul unde omul primea o confirmare că se conectează cu Dumnezeu. Restaurarea altarului? M-am gândit la Ilie. De ce a trebuit el să repare altarul? În special viața de rugăciune a poporului Israel se șubrezise, prea puțini oameni se rugau, aveau o viață de credință și o relație cu Dumnezeu. Și atunci Ilie a arătat poporului modul în care trebuie reparat. Adică e un efort, e o jerfă, pe altar se punea un animal care costa. Din păcate, am impresia că oamenii au înțeles prea puțin ce e rugăciunea. Ei cred că e ceva ușor, simplu, e parte din programul bisericii, e doar duminica sau la alții sâmbăta. Eu cred că viața de rugăciune este parte din noi și necesită efort ca și munca, modul în care mă hrănesc, cum mă lupt pentru sănătatea mea, cum mă odihnesc. Cred că e parte din viața mea și în special a sufletului meu. Altar, reparare... înseamnă că undeva a fost un declin. Și atunci haideți să ne conectăm cu Dumnezeu, veniți mai aproape pentru că Dumnezeu se oferă. Biblia spune „căutați să-L găsiți pe Domnul”. Înseamnă că El trebuie căutat. Dumnezeu se oferă, se lasă găsit de cei care Îl caută. Isaia spune foarte clar asta. E un efort. Câți oameni mai sunt dispuși astăzi să aducă jertfă?

Țin minte că atunci când eu m-am întors la Domnul, cu peste 30 de ani în urmă, ziua de post era considerată o jertfă: citești Biblia, faci o milostenie, te rogi, te scoli noaptea să te rogi.

E nevoie de o restaurare în viața poporului român în această vreme?

Florin Dan: Eu, personal, mă mișc într-o zonă confesională cu oameni care se roagă. Slujesc în mai multe biserici unde sunt invitat și văd că oamenii se roagă sau cel puțin sunt motivați să se roage. Dar nu pot să știu ce e în casele oamenilor. Dar, în general, aș putea spune că România, și nu doar țara noastră, are nevoie de o reorganizare în ceea ce privește viața de rugăciune sau mai bine zis relația cu Dumnezeu. Ce ne face să spunem asta? Felul în care oamenii trăiesc. Diavolul a adus multă răutate și multă vrajbă între oameni și asta este un efect al lipsei de relație, de comunicare cu Dumnezeu. Pentru că dacă stăm cu Dumnezeu, nu mai avem răutate, nu mai avem vrajbă, iubim indiferent de confesiune, indiferent de felul cum gândește celălalt, sau de opțiunile politice sau religioase pe care le are.

Lidia Dan: Dacă vorbim în contextul restaurării, sunt două componente: restaurare la nivel colectiv, vorbind de poporul român și aș spune restaurare la nivelul bisericii, cei care sunt născuți din nou. Pentru că ceilalți oameni care doar se roagă și nu sunt născuți din nou, sincer eu aș prefera să-L întâlnească pe Dumnezeu și apoi dacă e vorba de o restaurare, să înceapă o relație cu Dumnezeu. Nu doar să facă exerciții religioase, tip rugăciune. Pentru că multă lume spune „Tatăl nostru”, spune „Înger, îngerașul meu”, cum sunt învățați oamenii, dar restaurarea ar însemna să renunțe la rugăciunile alea învățate pe de rost și să intre într-o relație cu Dumnezeu. Asta înseamnă din punctul meu de vedere restaurare. La ce mă raportez când e vorba despre restaurare? La ce vrea Dumnezeu, de fapt. Și Dumnezeu vrea să aibă o relație cu noi. Nu vrea să facem niște exerciții tip rugăciune. Așa cred mulți oameni. Am stat de vorbă cu oameni și ei cred că ce încântat e Dumnezeu când spun „Tatăl nostru”, nemaipomenit. Nu! Oamenii ar trebui să înțeleagă. Dumnezeu nu e încântat dacă inima ta nu e acolo, dacă nu-i spui, „Doamne, cu toată inima și cu tot ceea ce sunt, eu vreau să vorbesc cu Tine”. Atât. Așa văd eu restaurarea.

E o diferență între rugăciunea ridicată de un credincios și de un necredincios?

Lidia Dan: Exact așa cum este o diferență între faptul că cineva de pe stradă îl poate aborda pe Florin sau mă poate aborda pe mine și să ceară ajutor. Și eu pot să îi spun că îl ajut sau nu. Dar e total diferit dacă copilul meu vine și îmi spune că are nevoie de ajutorul ăsta. Asta e diferența între rugăciuni. Da, Dumnezeu ascultă, e peste tot, doar că e evident că relația pe care o are cu copiii Lui e diferită. Așa cum noi avem o relație diferită cu copiii noștri, față de vecini sau alți oameni. În contextul rugăciunii, e important să fim copii de Dumnezeu.

Florin Dan: Hai să vedem biblic. Faptele apostolilor 10:1-4: „În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedene pe un înger al lui Dumnezeu, că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!”. Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a dus aminte de ele.” Omul acesta avea cât de cât o relație cu Dumnezeu. Adică era cucernic, evlavios, temător de Dumnezeu, se ruga, făcea milostenie. În felul în care el îl cunoștea pe Dumnezeu. Nu știm mai multe despre el. Cert este că Petru, apostolul, este trimis în casa lui. De ce? Se pare că nu era suficient. În același capitol 10:42-48, Dumnezeu vine cu ceva mai mult: „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. Toți credincioșii trăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vârsat și peste neamuri. Căci ei auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?.” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos.” A ascultat Dumnezeu rugăciunile lui Corneliu? Se pare că da și ca răspuns că l-a ascultat și a primit rugăciunile și milosteniile lui, l-a trimis la el pe Petru care îi spune despre Isus, îi predică despre iertarea păcatelor, apoi are loc umplerea cu Duhul Sfânt (începe să vorbească în alte limbi, ceea ce e un miracol și pentru evreii tăiați împrejur). Petru merge mai departe și poruncește să fie botezați în apă.

Dacă ne uităm la cartea Faptele apostolilor, și Petru și Pavel vin cu același mesaj: să le spună și evreilor și neamurilor că singura persoană care ne poate duce către Dumnezeu, în brațele lui Dumnezeu, este Mântuitorul, Salvatorul, Domnul nostru, Isus Hristos. Și asta predică Petru în casa lui Corneliu, asta predică Pavel în casa temnicerului din Filipi, asta predică Filip famenului etiopian, asta predicăm și noi.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 15, nr. 2), din martie - iunie 2025, cu tema „Vremuri de restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista