Cele sase tipuri de rugaciune

de Frederick K.C. Price

Rugăciunea poate produce multă frustrare dacă nu înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu și căile Sale. Majoritatea creștinilor nu sunt conștienți că există câteva tipuri de rugăciune prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu și dacă folosim un anumit tip de rugăciune atunci când ar trebui să folosim un altul, rugăciunea nu va fi eficientă. Folosești o unealta spirituală care nu se potrivește nevoii sau cererii tale. Dumnezeu a intenționat ca fiecare dintre cele șase tipuri de rugăciune menționate în Biblie să aibă funcții diferite, așa sunt descrise mai jos.

1. Rugăciunea de învoire

În Matei 18:19, Isus a introdus rugăciunea de învoire când a spus: “Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

Pentru ca rugăciunea de învoire să aibă efect, persoanele implicate trebuie să se învoiască! Nu poți ști ce își dorește cealaltă persoană, sau pentru ce are credință, și Dumnezeu nu poate răspunde la rugăciunea ta pentru altcineva împotriva voinței persoanei respective. Pentru a folosi rugăciunea de învoire, trebuie să fii sigur că dorințele persoanei cu care te învoiești corespund cu ceea ce ceri tu.

Când cineva îmi cere să mă rog cu el, îl întreb: “Pentru ce anume vrei să mă rog?” Trebuie să fii sigur că cererea voastră de rugăciune este aceeași înainte să te învoiești cu un alt credincios în rugăciune.

2. Rugăciunea făcută cu credință

Rugăciunea făcută cu credință, cunoscută drept rugăciunea de cerere, este rugăciunea la care majoritatea oamenilor se duc cu gândul atunci când folosesc termenul de “rugăciune”, Rugăciunea de cerere este între tine și Dumnezeu. Este atunci când Îi ceri lui Dumnezeu un rezultat anume.

Versetul cheie pentru rugăciunea de credință este Marcu 11:24 în care Isus spune: “De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”

Regula pe care trebuie să o aveți în vedere este “când vă rugați”, nu “după ce vă rugați”, nu „atunci când simțiți”, sau „când vedeți ceva”. Când vă rugați (în clipa în care vă rugați) trebuie să credeți că ați și primit lucrul pe care l-ați cerut.

Evrei 11:1 spune: “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Credința ta are esență – este ceva real, ceva tangibil. Este dovada lucrurilor pe care nu le poți vedea.

Observați că Marcu 11:24 nu menționează când veți vedea rezultatul rugăciunii voastre. Nu menționează cât va dura până când veți vedea rezultatul la rugăciune, și aici se pierd mulți creștini.

Dumnezeu trăiește într-un prezent etern. Pentru El nu există trecut sau prezent. Dar noi suntem ființe temporale care trăim în contextul timpului.

Când ne rugăm cu credință, Dumnezeu ne dă imediat lucrurile pentru care ne-am rugat în domeniul spiritual. Dar în lumea naturală, din cauza mai multor facturi, materializarea răspunsului ar putea dura.

Dumnezeu răspunde la rugăciuni și El va răspunde rugăciunii tale specifice conform Cuvântului Său, dar credința ta va aduce acel răspuns din lumea spirituală în lumea materială. De câte ori a spus Isus: “Facă-se după credința ta”? El a făcut apel la credința oamenilor în mod constant și chiar dacă puterea Lui îi vindeca, El a folosit întotdeauna credința lor ca și catalizator. De fapt, când Isus a mers în orașul lui natal, ni se spune că:  “N-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13:58) Și-a pierdut Isus brusc puterea când a vizitat Nazaretul? Nu! Puterea Lui nu s-a schimbat niciodată. Dar ce s-a schimbat? Nivelul de credință al oamenilor combinat cu puterea Sa. 

Există o explicație simplă pentru aceasta. Dumnezeu nu va face nimic împotriva voii tale. Dumnezeu nu îți poate încălca liberul arbitru. Dacă nu ai credință să faci ceva, El nu va trece peste lipsa ta de credință.

3. Rugăciunea de consacrare și dăruire

În Luca 22:41-42 este evidențiată rugăcinea de consacrare și dăruire: “Apoi S-a depărtat de ei (de Petru, Iacov și Ioan ) ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, zicând: ‘Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.’”

Practic, El s-a rugat: “Dacă nu există nicio altă cale de a face asta, hai s-o facem așa.” Dar soluția pentru Isus, și pentru noi, este “Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

Tu te rogi ca voia lui Dumnezeu să se facă atunci când nu Îi cunoști voia, sau nu ști dacă o cale alternativă este la fel de bună sau de dumnezeiască. În absența unor instrucțiuni clare, rugăciunea de consacrare și dedicare spune că tu Îi permiți lui Dumnezeu să îți traseze direcția, sau să ia decizii în locul tău.

Rugăciunea de consacrare și dedicare funcționează atunci când ai două (sau mai multe) alternative dumnezeiești înainte și pe moment nu ști clar pe care vrea Dumnezeu să o alegi. Când direcția nu este clară, dar oricare dintre opțiuni par corecte și sfinte, este momentul potrivit în care să spui: “Doamne, dacă este voia Ta, voi alege prima opțiune.”

Crede-mă, El îți va face de cunoscut dacă alegi calea greșită.

4. Rugăciunea de laudă și închinare

În această rugăciune, nu îi ceri lui Dumnezeu să facă ceva pentru tine, sau să îți dea ceva. Nu îi ceri nici direcție, nici să te binecuvânteze în lucrarea la care te-a chemat El. În schimb, nu faci decât să Îl lauzi pe Domnul, să Îi mulțumești pentru multele binecuvântări și pentru mila Sa. Vrei să Îi spui cât de mult Îl iubești.

Un exemplu bun apare în Luca 2:20 care descrie reacția păstorilor care L-au văzut pe pruncul Isus: “Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.”

În Luca 18:43, orbul care a fost vindecat a fost descris că îl slăvea pe Dumnezeu. Versetul spune că toți cei care au văzut miracolul „au dat laudă lui Dumnezeu”. Ei au rostit rugăciuni de mulțumire.

Priviți la modul în care S-a rugat Isus în Ioan 11:41:  „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat”, referindu-se la rugăciunea anterioară legată de Lazăr. În rugăciunea “Tatăl nostru”, Isus le-a spus ucenicilor: “ El le-a zis: ‘Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău’” (Luca 11:2)

Pavel a scris filipenilor: “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6). Acest verset ne spune că rugăciunea de cerere trebuie combinată cu laudă și închinare.

5. Rugăciunea de mijlocire

Mijlocirea înseamnă să intervii în rugăciune în numele altcuiva. Posibil că această persoană nu se poate ruga de una singură. Poate că e o persoană care consumă droguri, sau e derutată de doctrine demonice. Poate că persoana respectivă este atât de bolnavă încât nu poate sta trează, cu atât mai puțin să se roage.

Mijlocirea presupune să te rogi pentru alții. Înseamnă să te rogi la modul general pentru biserică sau guvern, sau să rostești rugăciuni mai specifice în funcție de nevoile unei persoane.

În Efeseni 1:15-18, Pavel a scris: “ De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi.”

Aici Pavel spune clar că s-a rugat cu consecvență pentru biserica din Efes și pentru ca persoanele de acolo să primească acele binecuvântări. Nu s-a învoit cu nimeni, așa că aceasta pare a fi un exemplu bun de rugăciune de mijlocire.

De asemenea, în salutul lui adresat filipenilor, Pavel a scris: “Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie.” (Filipeni 1:3-4). Prin rugăciunile lui, Pavel ne oferă încă un exemplu de rugăciune de mijlocire.

6. Rugăciunea de legare și dezlegare

Această rugăciune se găsește în Matei 18:18-19. Isus spune: “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

Sunt câteva principii importante în afirmațiile lui Isus. Primul este că avem autoritate pe pământ datorită drepturilor asigurate de legământul cu Isus. Al doilea lucru pe care-l observăm este direcția acțiunii. Lucrurile nu încep în cer și vin pe pe pământ, ci acțiunea începe aici pe pământ. Observați că spune: “orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.”

Precum toate lucrurile din sistemul lui Dumnezeu, acest tip de rugăciune este eficient doar când este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu legile Lui. Nu poți lega lucrurile așa pur și simplu.  Să te rogi ca să legi o echipă ca să piardă un meci nu va funcționa, cum nici dezlegarea cuiva să te iubească.

Poți totuși să legi duhurile rele care au pus stăpânire peste viețile oamenilor, sau să dezlegi duhurile angelice să lucreze pentru tine în acele domenii în care Dumnezeu ți-a promis rezultate. Când te rogi astfel, Dumnezeu Își dă aprobarea în cer și îți răspunde la rugăciune. Legarea și dezlegarea trebuie să fie bazate pe autoritatea pe care ți-a promis-o Dumnezeu în Scriptură, nu pe dorințele pe care le ai. 

Dumnezeu ne-a dat fiecare rugăciune cu scop specific. Deși putem folosi mai multe tipuri de rugăciune în același timp, este important să știm ce tip de rugăciune folosim și de ce, și să fim conștienți de limitările lor. Dacă urmăm exemplele din Biblie, cu siguranță vom folosi rugăciunea în mod corespunzător.

Frederick K.C. Price  este fondatorul Centrului Creștin Crenshaw din Los Angeles care are 22 000 de membrii. El este autor a peste 50 de cărți.

Articol preluat din Charisma Magazine și tradus cu permisiune.