Secretul rugăciunii - partea 1

CE ESTE RUGĂCIUNEA?

Rugăciunea este un exercițiu spiritual care necesită seriozitate, consacrare, disciplină.

Rugăciunea este fundamentală pentru fiecare viață creștină, pentru fiecare biserică și pentru fiecare lucrare. Rugăciunea reprezintă comunicarea noastră cu Dumnezeu. Este o părtășie realizată în intimitatea noastră cu Dumnezeu Tatăl, în Numele lui Isus, prin puterea Duhului Sfânt. Trebuie să fie conform Cuvântului și voii lui Dumnezeu. Rugăciunea înseamnă și comuniune cu Dumnezeu. Când în ascultare de El noi Îi vorbim, suntem gata să auzim și ceea ce are El să ne spună. Prin rugăciune circumstanțele noastre se vor schimba, lucrări divine se vor întâmpla, în timp ce influența răului va fi restrânsă.

Nu există activitate mai importantă în care ar putea fi implicat un om decât rugăciunea – să vorbești cu Dumnezeu și să știi că te ascultă, ba chiar mai mult, îți și răspunde. Rugăciunea înseamnă timp câștigat, nu pierdut.

Rugăciunea nu ar trebui să fie o repetare de cuvinte sau o formulă magică identică. Dumnezeu privește la inima noastră, deoarece El dorește să aibă o relație intimă cu noi. Isus ne-a spus: Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați (Matei 6:7). De asemenea, atunci când ne rugăm în limbi, iar nouă ni se pare fără sens, Dumnezeu ne va înțelege, deoarece El cunoaște toate limbile.

Prea deseori oamenii consideră rugăciunea o activitate religioasă, un ritual zilnic în viața de creștin, ignorându-i importanța reală. Ei pierd din vedere satisfacția rugăciunilor împlinite, când cei în nevoie primesc ajutor, scopurile lui Dumnezeu se împlinesc, iar planurile diavolului sunt împiedicate.

CUM NE PREGĂTIM PENTRU RUGĂCIUNE?

Mai întâi de toate, trebuie să ne pregătim inimile noastre pentru rugăciune și părtășie cu Dumnezeu. Suntem tentați să ne rugăm cuvinte frumoase, lăsând la o parte inima noastră.

Putem veni în prezența Sa doar cu o inimă curată, așa cum citim în Psalmul 24:3-5, „Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? - Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună, și nu jură ca să înșele. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui.” 1 Ioan 3:21-22 ne spune, „Preaiubiților, dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, și facem ce este plăcut înaintea Lui.”

Comandă cartea	Capitol gratuit

De asemenea, noi trebuie să ne considerăm morți față de păcat și față de firea noastră. „Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 6:11)

Este foarte important să îi iertăm pe cei care ne-au supărat sau ne-au rănit. „Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre” (Marcu 11:25-26). Este ușor să spunem că trebuie să-i iertăm pe cei care au păcătuit împotriva noastră. Acest lucru îl putem face doar prin Duhul Sfânt, deoarece natura noastră păcătoasă mai are mândrie și alte fapte ale firii pe care trebuie să le biruim. Natura păcătoasă trebuie să moară, astfel încât omul spiritual să poată trăi așa cum a trăit Isus. „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine”. (Galateni 2:20)