Cum să mă rog pentru mântuirea celor dragi?

Când vine vorba de cei nemântuiți din jurul nostru, în special persoane dragi nouă, membri apropiați ai familiei sau cei din familia lărgită, prieteni sau colegi alaturi de care trăim zi de zi, ne vin în minte o mulțime de întrebări: „Este voia lui Dumnezeu ca el sau ea să fie mântuit/mântuită?”, „Au rugăciunile mele vreo influență în viața celui nemântuit?”, „Mă rog de-atâția ani pentru el/ea și nu văd nicio schimbare. Aude Dumnezeu rugăciunile mele?”, „Până unde pot îndrăzni în rugăciunile mele pentru cei nemântuiți?”... și întrebările pot continua.

Când abordăm un astfel de subiect, trebuie să cunoaștem foarte bine ceea ce spune Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la cei nemântuiți și la rugăciunea de mijlocire pe care noi o aducem înaintea Tatălui pentru cei dragi nouă, pe care dorim să-i vedem îmbrățișând și ei viața nouă oferită prin jertfa lui Isus Hristos.

Din start trebuie să demontăm acel mod de gândire potrivit căruia foarte mulți credincioși se roagă pentru cei dragi ai lor spunând: „Doamne, dacă e voia ta, adu-l/adu-o la mântuire.” Alții alunecă și mai grav spre acea extremă, potrivit căreia, ei spun că Dumnezeu alege pe cine să mântuiască și pe cine nu, - aceștia își susțin afirmațiile în baza versetelor din Romani 9:15, 16 - din care ei înțeleg că Dumnezeu a creat în mod arbitrar pe unii oameni spre mântuire și pe alții spre nimicire. O astfel de gândire contravine Cuvântului lui Dumnezeu care arată în altă parte foarte clar care este voia Sa pentru omenire. „Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:3, 4).

Dumnezeu Se dovedește prin Cuvântul Său că nu este părtinitor. „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9); „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Calea mântuirii este deschisă pentru ORICINE alege să creadă în jertfa lui Hristos de răscumpărare din păcat și deschidere spre viața veșnică cu Dumnezeu în slavă.

Acestea fiind spuse, rugăciunile noastre pentru mântuirea celor dragi își au ca temelie voia lui Dumnezeu. Și Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă. Lucrul acesta ar trebui să clădească în inima noastră acea siguranță a faptului că nicio rugăciune de-a noastră făcută pentru cei care au nevoie de mântuire, nu este făcută în zadar. Ele sunt ASCULTATE!

Și pentru că voia lui Dumnezeu este de a-i aduce la mântuire pe toți oamenii, atunci noi devenim prin rugăciunile noastre conlucrători împreună cu El în lucrarea Sa de mântuire în viața celor dragi ai noștri. Aceasta nu înseamnă că noi am avea vreun aport în lucrarea de mântuire, căci aceasta Îi aparține în totalitate lui Hristos, dar atunci când mijlocim pentru mântuirea celor dragi nouă, noi ne aliniem la inima Tatălui și devenim mijlocitori după inima și voia Lui.

Este așadar voia lui Dumnezeu ca soțul tău, soția ta, copilul tău, părintele tău, prietenul sau colegul tău să fie mântuit? Categoric DA! Atunci, dacă lucrarea de mântuire Îi aparține lui Hristos prin Duhul Sfânt care lucrează la inima omului, și dacă Scriptura spune că este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos (1 Timotei 2:5), atunci mai are rost să mă rog, să mijlocesc eu pentru mântuirea celor dragi mie? Influențează rugăciunile mele cu ceva această lucrare de mântuire în viața lor? Cu siguranță! Biblia dă răspunsul cu câteva versete mai sus: „Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,... Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:1, 3-4). Dumnezeu dorește ca toți oamenii să vină la cunoștința adevărului.

Dacă este ceva care-i ține pe cei dragi ai tăi încă departe de Dumnezeu este lipsa cunoștinței adevărului. Biblia spune că „veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Diavolul este cel care caută să țină acoperiți ochii lor spirituali, pentru a nu ajunge la cunoașterea adevărului. Lucrarea diavolului a fost încă de la început să împiedice planul de răscumpărare al lui Dumnezeu pentru omenire. De aceea toate încercările lui sunt de a orbi mintea oamenilor „ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:4). Este o stare a minții peste care omul însuși nu are nicio putere.Diavolul așează întărituri la nivelul minții lor pentru a bloca pătrunderea adevărului.

Aici intervine influența rugăciunilor noastre de mijlocire pentru ei. Dumnezeu ne cheamă să dărâmăm orice întăritură, orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu (2 Corinteni 10:5). Și aceste rugăciuni trebuie făcute în autoritatea numelui lui Isus Hristos. Dețin eu această autoritate? Cuvântul lui Dumnezeu te încurajează să nu te îndoiești de acest lucru: „Iată că v-am dat putere [autoritate – într-o altă traducere]să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului...” (Luca 10:19). Orice credinincios născut din nou este chemat să facă lucrările Împărăției lui Dumnezeu, așa cum a făcut Hristos . Să-i expunem așadar pe cei nemântuiți la lumina Evangheliei și să mijlocim pentru mântuirea lor, fie că sunt persoane apropiate din familie noastră, fie persoane din jurul nostru.

Cel mai dificil par a fi făcute rugăciunile pentru mântuirea celor din casa noastră. Durerile sufletești, dezamăgirile, descurajările provocate de comportamentul și atitudinea, uneori ostilă, a celui nemântuit de lângă tine, fie că este soțul/soția, copilul, părintele, fratele/sora îți slăbesc puterea de rugăciune și de cele mai multe ori în mintea ta se instalează îndoiala. Și, cu siguranță, sunt multe persoane care trăiesc o viață persecutată de cei dragi ai lor, datorită credinței lor în Isus Hristos.

Pentru cei ce se află într-o astfel de condiție, sunt două aspecte care trebuie luate în considerare și urmate în mod practic.

În primul rând, să nu uităm că atunci când ne rugăm pentru mântuirea unei persoane dragi nouă, intrăm într-un război spiritual cu cel ce-o ține captivă în împărăția întunericului. Atunci când ne rugăm pentru eliberarea captivilor de război, noi stârnim duhurile întunericului care țin legată persoana respectivă. Este important așadar ca, atunci când ne confruntăm cu un comportament urât din partea celor dragi, să înțelegem cine stă în spatele lor. Biblia ne spune clar că „noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Când îi privești așadar și când te rogi pentru ei, treci dincolo de ceea ce vezi în mod firesc, și gândește-te că înlăuntrul lor se zbate un suflet captiv care are nevoie de eliberarea și mântuirea lui Dumnezeu.

Când scăpăm din vedere acest aspect, avem tendința să ne concentrăm atenția pe noi înșine, la câtă suferință și nefericire ne cauzează cel drag de lângă noi. Și în loc să abordăm rugăciunea de mântuire pentru a-i vedea izbăviți din lanțurile celui rău, o facem mai degrabă cu scopul izbăvirii noastre.

În al doilea rând, nu uita că Dumnezeu ne-a chemat să fim o pildă de urmat pentru cei din jur, prin vorbirea noastră și printr-un comportament care dovedește dragoste, răbdare, îngăduință și nădejde. În loc să le vorbești prea mult despre Hristos, arată-L pe Hristos!

„Mă rog de-atâția ani pentru el/ea și nu văd nicio schimbare. Aude Dumnezeu rugăciunile mele?”

Atunci când știi înlăuntrul inimii tale că trăiești viața dorită de Dumnezeu, ca o mărturie în mijlocul celor dragi ai tăi nemântuiți, și totuși nu întrevezi parcă nicio licărire de schimbare în viața lor, nu deznădăjdui! Nu lăsa ca diavolul să strecoare îndoiala în inima ta și să te facă să renunți la bătălie. Împotrivește-te lui tare în credință și el va fugi de la tine.

Credința ta va fi întărită prin promisiunile lui Dumnezeu: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9); „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere” (1 Petru 3:1, 2). „Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: ‘Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu pe care l-am ales. Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri, pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea, peste odraslele tale, şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă’” (Isaia 44:2-4); „Aşa vorbeşte Domnul: ‚Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!’” (Ieremia 17:16, 17).

„Până unde pot îndrăzni în rugăciunile mele pentru cei nemântuiți?”

Dacă majoritatății credincioșilor li se pare normal să se roage pentru mântuirea celor din familie și a celor aparținători familiei lărgite, unora le este mai greu să facă lucrul acesta pentru prieteni, vecini, colegi, populația unei localități, ai unei națiuni, etc., gândindu-se că nu pot exercita aceeași autoritate în rugăciune ca în familia lor. Așa după cum poate fi ea definită, rugăciunea de mijlocire este să cunoști voia lui Dumnezeu într-o anumită direcție și să nu renunți la a te ruga până când nu o vezi împlinită.

Rugăciunea de mijlocire este cel mai profund mod prin care un credincios poate exprima inima Tatălui. Și pentru că inima Tatălui suspină după după orice suflet pierdut, atunci când eu mă dedic mijlocirii pentru mântuire, inima mea se umple de compasiunea și dragostea Lui pentru oameni. În acest caz, voi trece peste tot ce înseamnă indiferență, aroganță, ură, răutate, respingere din partea oamenilor și voi alege să lupt pentru voia Lui să fie făcută în viața lor. Un alt obstacol de care se împiedică mulți credincioși este de a crede că dacă se vor ruga pentru mântuirea unora care sunt legați de anumite duhuri necurate, acele duhuri vor veni asupra lor.

Cum știi că deții autoritatea lui Dumnezeu în aceste bătălii spirituale pentru sufletele oamenilor și că din ele tu ieși mai mult decât biruitor? Biblia îmi spune că mi-a dat autoritate în numele lui Isus Hristos să birui puterea vrăjmașului (Luca 10:19) și să declar legate lucrările diavolului (Coloseni 2:15). Biblia îmi spune că Cel ce este în mine este mai mare și mai puternic decât cel ce este în lume (1 Ioan 4:4). Biblia îmi spune că eu nu sunt singur în această mijlocire, ci sunt conlucrător cu Cel ce trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei (Evrei 7:25).

În lucrarea de mijlocire pentru mântuire vei întâlni oameni care vor coopera cu tine în această direcție, vor fi deschiși în fața Evangheliei de mântuire și rugăciunea va decurge mai ușor, avându-se în vedere faptul că vă rugați în unitate. Vei întâlni însă și oameni care vor fi respingători față de Dumnezeu și de mesajul salvării și nu-L vor vedea pe El ca soluție pentru viața și nevoie lor. De multe ori, în astfel de cazuri, doar faptul că ești gata să asculți nevoile lor, arătându-le că îți pasă, poate deschide un drum pentru Duhul Sfânt spre inima lor.

Rugăciunea de mijlocire pentru mântuire poate fi istovitoare, atacată de îndoieli și descurajare, udată adesea cu multe lacrimi, dar încurajarea care ne vine din partea Domnului este următoarea: „Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii” (Psalmul 126:5, 6).

„Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte râuri în partea de miazăzi!” (Ps. 126:4)

Articol de Daniela Toplicianu, consilier Alfa Omega TV