A doua lege a sănătății: odihna | Gordon Lindsay

Dumnezeu, după ce a dat legile cu privire la mâncare, a anunțat legea odihnei. Este important să le oferim trupurilor noastre un timp potrivit de relaxare, pentru a ne păstra forța fizică naturală, putând astfel înfrunta bolile. Dacă aceste legi sunt încălcate, chiar și pentru o cauză bună, este foarte probabil ca boala să-și facă apariția.

Am remarcat că, imediat după ce Domnul a încheiat cu copiii lui Israel legământul de sănătate, El a adăugat instrucțiuni cu privire la prima lege a sănătății – respectarea unei diete corespunzătoare. A continuat mai apoi cu a doua lege: instituirea zilei de odihnă. Când Dumnezeu a creat corpul uman, El i-a menit acestuia un anumit timp de relaxare și odihnă. Până și Dumnezeu Însuși a spus că S-a odihnit după creație. Orice activitate trebuie urmată de odihnă – aceasta este legea universului, atât în domeniul spiritual, cât și în cel firesc.

„Atunci Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele? Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.” (Exodul 16:28-30)

Unii dintre ei nu se grăbeau să păzească legea odihnei astfel încât Moise a trebuit să le atragă atenția asupra importanței ei. Când o anumită persoană răzvrătită continua să nu respecte această lege, după avertismente repetate, i se aplica pedeapsa supremă (Numeri 15:32-36). Această pedeapsă pare extrem de severă, până în momentul însă în care realizăm că nerespectarea legii odihnei suportă aceeași consecință și în zilele noastre. Mulți oameni, care de altfel par sănătoși și puternici, suferă în trupul lor deoarece nu acordă acestei legi atenția cuvenită.

Unii chiar mor prematur deoarece pur și simplu refuză să-i acorde trupului lor odihna pe care acesta o cere. Nu poate fi vorba de nicio excepție de la respectarea cerințelor legii zilei de odihnă, nici măcar când vine vorba de o cauză bună. Mulți slujitori sau multe dintre soțiile acestor slujitori și-au distrus sănătatea și nu mai pot continua să slujească nu pentru că au comis un păcat flagrant, ci pentru că au nesocotit timpul de care aveau nevoie pentru relaxare și odihnă. Nu sunt puține exemplele unor evangheliști care, odată ce au pornit într-o slujire plină de putere, și-au continuat slujirea până la limitele extenuării, până acolo încât au ajuns la extenuarea energiei lor mintale. Adesea, în astfel de cazuri, a fost nevoie de mulți ani de restaurare a ceea ce a fost consumat într-un exces de zel și într-o măsură exagerată.

A venit odată un om la noi, în timpul slujbei din biserică, și a cerut să ne rugăm pentru el. Era epuizat fizic și avea nevoie de vindecare. I-am cerut să vină la întâlnirile de după-amiază pentru a asculta învățăturile. A spus că nu poate veni deoarece în acel timp el lucrează. I-am spus atunci să vină sâmbăta sau duminica. Răspunsul a fost același: nu poate veni deoarece lucrează și sâmbăta și duminica. Acești oameni nu au nevoie de rugăciune. Ei încalcă legea odihnei, prin urmare nu se pot aștepta să primească eliberare decât în momentul în care vor dovedi că respectă legile lui Dumnezeu.

Chiar dacă primii creștini se închinau în prima zi a săptămânii, Pavel nu a insistat pe această zi (Romani 14:5). Un lucru însă este evident: ei credeau cu adevărat în nevoia de a rezerva o zi pentru odihnă. Mai mult decât atât, unii dintre ei și-au stabilit un timp în care să iasă din slujirea publică și să se dedice rugăciunii și meditării asupra Cuvântului. Până și Hristos Însuși i-a învățat pe ucenicii Săi să-și acorde timp pentru relaxare. Chiar dacă slujirea lui Isus pe pământ nu a durat mai mult de trei ani, El Își lua din când în când deoparte ucenicii pentru a se odihni după ritmul extenuant al lucrărilor lor.

„Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” (Marcu 6:31)

Exemplul clasic din Noul Testament în care un slujitor devotat al lui Dumnezeu se îmbolnăvește datorită unei cauze bune este Epafrodit. El a fost unul dintre cei mai credincioși tovarăși și lucrători ai lui Pavel. Când a plecat Pavel în Europa să evanghelizeze, a suferit multe persecuții neobișnuite. Opoziția Satanei era constantă. Au fost prezicători care au încercat să-i tulbure timpul de rugăciune atunci când o elibera pe fetița ce era stăpânită de un duh obișnuit. El și tovarășul lui, Sila, au fost arestați, bătuți cu nuiele și legați în butuci. Când, în cele din urmă, Pavel a reușit să întemeieze o biserică în Filipi, oamenii nu l-au mai suportat. Epafrodit a văzut că e nevoie de cineva care să intervină și să-l sprijine pe Pavel în această situație, astfel încât a lucrat alături de el fără întrerupere, până când i-a fost afectată sănătatea. Vedem așadar că cineva se poate îmbolnăvi ca rezultat al unei munci neîntrerupte, chiar și atunci când e vorba de o cauză care merită.

„Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toţi; şi era foarte mâhnit, pentru că aflaserăţi că a fost bolnav. Ce-i drept, a fost bolnav şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare. L-am trimis, dar, cu atât mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăşi şi să fiu şi eu mai puţin mâhnit. Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.” (Filipeni 2:26-30)

Cei înțelepți își întrerup activitatea din timpul zilei pentru a-și lua cel puțin o scurtă pauză de odihnă. Unii își alocă o oră în mijlocul zilei. O persoană poate gândi mult mai clar, poate acționa pozitiv și, mai presus de toate, poate deveni rezistent la boli, dacă îi oferă corpului său un timp de relaxare. Boala atacă atunci când rezistența e la pământ. Dumnezeu a pus în corpul nostru forțe naturale de rezistență împotriva năvălirii bolilor. Dacă le risipim în mod deliberat, atunci nu ne putem aștepta să avem parte de sănătate divină.

Soția mea, Freda, a fost întotdeauna plină de zel pentru Domnul. Înainte de căsătorie, ea era președinta unui grup mare de tineri creștini. Mai apoi, când am pornit împreună în câmpul de misiune, ea s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu cu un zel care îi depășea puterile. Treptat, i-a fost afectată sănătatea până acolo încât s-a îmbolnăvit de o boală severă – aceasta fiind o poveste pe care am relatat-o în alte părți. Dumnezeu a avut milă de ea și a restaurat-o într-un mod remarcabil printr-o vindecare miraculoasă. Am învățat însă împreună o lecție. Din acel moment am hotărât să ne punem deoparte un timp de odihnă în fiecare după-amiază. Obiceiul acesta bun a dat rezultate pozitive. Curând după aceea, a realizat că, în timpul ce îi mai rămânea din zi, putea face mult mai multe lucruri decât făcea înainte. În același timp, s-a bucurat mulți ani de o sănătate mult mai bună.

REGULA NUMĂRUL 2: Dumnezeu, după ce a dat legile cu privire la mâncare, a anunțat legea odihnei. Este important să le oferim trupurilor noastre un timp potrivit de relaxare, pentru a ne păstra forța fizică naturală, putând astfel înfrunta bolile. Dacă aceste legi sunt încălcate, chiar și pentru o cauză bună, este foarte probabil ca boala să-și facă apariția.

Extras din broșura Cum poți avea sănătate divină, de Gordon Lindsay, care prezintă 7 legi ale sănătății. Dacă vrei să aprofundezi subiectul, poți achiziționa broșura de aici: https://alfaomega.tv/librarie/slujind-trupul-lui-hristos/cum-poti-avea-sanatate-divina-produs

Alte resurse despre sănătate, boală și vindecare ți-am pregătit aici: https://alfaomega.tv/viata-spirituala/vindecare

Sursa foto: Unsplash