Vieti in lumina 1.18 - Marturia lui Georgian Neacsu - mantuire si botez cu Duhul Sfant

Ma numesc Georgian Neacsu si am 27 de ani, din Ploiesti, judetul Prahova. De profesie sunt inginer constructor, cu specializarea in cai ferate, drumuri si poduri. Provin dintr-o familie de crestini ortodocsi nepracticanti. Nu experimentasem niciodata nasterea din nou sau lucruri de acest fel.

La varsta de 8-9 ani, uin prieten de la bloc imi povestea din ceea ce invata la scoala duminicala, si lucrurile acelea ma atrageau si imi placea mult tot ce imi spunea. I-am spus intr-o zi mamei mele ca vreau sa merg si eu la biserica cu Laurentiu. Ea si tatal meu mi-au interzis cu vehementa acest lucru, au spus ca nu am ce cauta acolo, ca noi avem religia si traditia noastra, chiar daca ei nu mergeau la biserica decat de Pasti sau la o sarbatoare anume. Pe la varsta de 13 ani am prins mai mult curaj si am inceput sa merg la biserica pe ascuns, fara ca ei sa stie.

La varsta de 13 ani, tatal meu a decedat in urma unui accident. Am crescut fara tata de la acea varsta, impreuna cu cei trei frati mai mari ai mei si cu mama mea. Nu a mai fost nevoie ca mama sa ma opreasca sa nu mai merg la biserica, pentru ca intrasem in varsta adolescentei, o perioada dificila in ce priveste anturajele si prieteniile. Chiar daca frecventasem biserica, nu fusesem nascut din nou, doar cochetam cu viata aceasta de credinta. Mergeam rar, poate o data la trei luni, pentru ca imi creasem prietenii cu tinerii bisericii Betania din Ploiesti.

Eram intr-o zona gri. Participam la ceea ce participau toti tinerii: terase, bauturi, discoteci si cluburi. Nu ma puteam bucura suta la suta, pentru ca in inima mea deja se semanase cuvantul credintei. Deja cunosteam ce inseamna viata de pocainta, stiam calea pe care trebuie sa mearga tot omul, dar nu m-am pocait. Parca aveam o voce inauntrul meu care imi vorbea ca nu fac bine ceea ce fac si totusi faceam acele lucruri.

Dupa ce am terminat liceul, a fost o perioada destul de grea. Prietenii bisericii m-au invitat sa particip la conferinta „Rugul Aprins” de la Ponoara, judetul Bihor. Dumnezeu a lucrat asa, dar eu spusesem da pentru ca imi placea partasia, relatia dintre ei si anturajul lor crestin. Era cu totul altceva fata de cel cu care eu ma obisnuisem, cu oameni care nu Il cunosc pe Dumnezeu, chiar daca se declara a fi crestini, ei sunt nepracticanti. Imi placea intre ei, asa ca m-am simtit motivat si m-am dus.

Am ajuns acolo pe munte cu gandul de a ma relaxa, nicidecum cu gandul de a-mi schimba viata. Eu deja imi facusem planurile mele. Intrasem la facultate la Bucuresti la universitate de stat, buna. La „Universitatea Tehnica de Constructii”. Am mers in capitala inainte sa ajung la „Rugul Aprins” si mi-am facut planuri acolo cu cluburi de Bucuresti si viata de noapte.

Am ajuns la „Rugul Aprins” in judetul Bihor, in 2008. Acolo inca din prima zi Domnul m-a cercetat, cand am auzit predicile fratilor. Am mai auzit de chemarile care se fac in fata pentru cei care vor sa isi predea viata in mana Domnului. Tin minte predicile care s-au spus, cantarile si minunile pe care le-am vazut acolo, eliberarile de indraciti. Chiar am vazut lucruri ce le gasim si in cartea Faptele Apostolilor. Simteam in mine o chemare din cauza careia parca nu mai aveam loc sa stau pe scaun. Il tin minte pe pastorul Ioan Caba, un titan si un erou al credintei pentru mine, din zilele noastre.

A venit si momentul acela cand el a facut chemarea in fata pentru toti cei care vor sa-si predea viata in mana Domnului. Am iesit primul dintre randuri, de undeva din spate si m-am prabusit acolo in genunchi. Cel care imi este pastor si astazi in biserica „Raul iubirii” din Ceica, unde si slujesc ca evanghelist si unde am primit si mai multe slujbe, a fost prima presoana care m-a luat in brate. Eu nu eram obisnuit sa fiu imbratisat. Viata m-a facut sa fiu un pic rece datorita experientelor, traumelor si greutatilor prin care am trecut. Pastorul Florin Dan a fost prima persoana care m-a luat in brate. Il respect, il iubesc si il apreciez enorm. Acolo mi-am predat viata in mana Domnului.

Acolo am auzit si despre botezul cu Duhul Sfant. Nu stiam ce este, dar am inteles rapid lucrurile. Am stiut ca trebuie sa ma rog si pentru botezul cu Duhul Sfant. Atunci am vazut ceva in Duhul si parca nu mai eram pe pamant. Mi-e greu sa exprim in cuvinte. Era un nivel de rugaciune foarte profund. Cu cateva zile inainte eram pe terase cu anturajul meu din lume si beam, iar cateva zile mai tarziu sa experimentez acest lucru. S-a schimbat lucrurile instant. Staruiam inaintea lui Dumnezeu si ma rugam ca El sa ma boteze cu Duhul Sfant.

La un moment dat, am inceput sa vorbesc in alte limbi. Eu primisem botezul si darul vorbirii in alte limbi si nici macar nu sesizasem. Cineva care era langa mine a avut o vedenie. Acea persoana a vazut un porumbel alb care s-a asezat pe umarul meu si Isus a turnat untdelemn pe capul meu. De atunci am fost botezat cu Duhul Sfant si traiesc in continuare mari experiente.

http://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/romania-puls-spiritual