Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Ethel Waters: valoarea unei vieți născute dintr-un viol

Ai auzit vreodată de femeia nominalizată la Premiile Emmy și la Premiile Oscar, a cărei nașteri a rezultat dintr-un viol?

Pentru cei mai mulți, „subprodusul” acestei infracțiuni ar fi fost condamnat la avort. Dar Ethel Waters s-a născut cu mult înainte ca avortul să fie legal. Viața sa este o mărturie a valorii pe care Dumnezeu o dă vieții umane – chiar și celei concepute printr-un viol.

Mama ei, pe nume Louise Anderson, avea doar 13 ani când o cunoștiință de familie a amenințat-o cu un cuțit iar apoi a violat-o. Din păcate, mama ei nu era pregătătă pentru a o avea pe Ethel, așa că a neglijat-o iar ca urmare aceasta a mers să locuiască cu bunica ei, care era casnică.

Ethel a mers în timpul copilăriei și a adolescenței la biserică și a crezut în Isus, însă din cauza unui incident nefericit, ea s-a îndepărtat de Dumnezeu.Waters Black Swan

Într-o zi, o fată rivală a atacat-o și a lovit-o peste față. Ethel s-a apărat și a lovit-o înapoi, în loc să „întoarcă și celălalt obraz”. După ce a meditat la această luptă mai târziu, a ajuns la concluzia că ar fi trebuit să fugă de aceea fată, nu să o lovească înapoi. Ethel a purtat această povară a vinovăției mulți ani știind că un creștin nu ar fi reacționat așa.

Îndepărtarea de Dumnezeu a durat pentru Ethel aproape întreaga ei viață.

În perioada copilăriei, Ethel nu a locuit niciodată mai mult de 15 luni în același loc. „N-am fost niciodată copil” a povestit mai târziu. „Nu am fost niciodată îmbrățișată, sau plăcută, sau înțeleasă de către familia mea”.

Ethel s-a căsătorit la vârsta de 13 ani, însă căsnicia a fost de scurtă durată din cauza repetatelor abuzuri din partea soțului ei. A fugit de el și a ajuns să lucreze ca îngrijitoare la un hotel din Philadelphia, unde era plătită cu un dolar pe zi.

Când a împlinit vârsta de 17 ani, Ethel a mers la o petrecere unde a fost încurajată să cânte două cântece. Publicul a fost atât de impresionat, încât i s-a oferit o slujbă la Teatrul Lincoln din Baltimore.

Odată cu noul loc de muncă, și-a făcut loc în Black Vaudeville, unde a lucrat „de la ora nouă dimineața până la leșin”.

În 1919 s-a mutat la Harlem, unde a început să cânte în diferite cluburi de noapte până ce a fost remarcată. Doi ani mai târziu, ea a devenit a cincea femeie de culoare care a înregistrat o piesă. Primul ei hit a fost „Dinah”, înregistrat în 1925 cu Columbia Records.

A lansat piesa „Stormy Weather” la clubul „Cotton Club” din New York, care a devenit hit în topurile Billboard. Ethel a scris mai târziu: „Cântam povestea mizeriei și a confuziei din inima mea, povestea greșelilor și a nenorocirilor pe care oamenii în care am avut încredere încredere și pe care i-am iubit mi le-au făcut".

În anul 1933, tânăra a primit un rol important în musicalul „Irving Berlin Broadway”. A devenit cea mai bine plătită cântăreață dintre toate rasele de pe Broadway la aceea vreme, potrivit Notable Women in the American Theater. În același an, Waters a apărut în filmul „Rufus Jones for President”, care îl reprezenta pe artistul interpret Sammy Davis Jr.

De asemenea, ea a devenit prima femeie americană de culoare care a avut propriul program TV: „The Ethel Waters Show”, care a debutat pe NBC în 4 iunie 1939.

Apoi, în 1949, Ethel a fost nominalizată la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar în filmul „Pinky”, regizat de legendarul Elia Kazan.Waters young

În 1950, Ethel a fost prima actriță afro-americană care a jucat în serialul TV „Beulah”. Dar a renunțat la rol după puțin timp, spunând că rolul persoanelor de culoare în serial era „degradant”.

În ciuda succesului, Ethel știa că ceva lipește. Începuse să îmbătrânească, vocea ei de aur a început să se estompeze, iar greutatea ei a ajuns la aproximativ 300 de kilograme, ceea ce i-a afectat grav sănătatea.

Nu putea găsi o muncă semnificativă, iar banii erau din ce în ce mai puțini. „Perioada aceea a fost una dificilă”, a recunoscut Ethel mai târziu.

„Aveam mult timp pentru mine însămi. Așa că îmi aminteam toate lucrurile pe care le-am pierdut: o căsnicie care ar fi putut să dureze, copii, banii pe care i-aș fi putut păstra. Îmi părea rău că n-am păstrat nici măcar o copie a tuturor înregistrărilor mele... Nu sunt acestea toate lucruri pentru care să îți pară rău?”

Un punct de cotitură a venit în 1957, când Ethel a participat la unul din programele evanghelistice a lui Billy Graham, în New York.

Ethel l-a auzit pe Graham la radio și voia să-l vadă în realitate. Ea se afla în mulțimea de la Madison Square Garden când predica lui i-a atins inima. Ea a continuat să meargă în serile următoare la aceste întâlniri, până când într-o seară a fost mișcată într-un mod mai profund de Cuvântul lui Dumnezeu..

Oamenii de la Madison Square Garden au observat-o, deoarce Ethel era faimoasă. Într-una dintre seri, Cliff Barrows a invitat-o să cânte împreună cu corul iar ea a acceptat. Barrows i-a cerut să cânte „His Eye is on the Sparrow ”. Acest lucru a făcut ca mulțimea să se închine într-un mod deosebit.”

Mai târziu, ea a spus despre seara respectivă: „Am cântat acel cântec și stând acolo, eram doar eu, vinovăția mea și Isus. Isus - care nu m-a părăsise niciodată. El nu a fugit niciodată de mine. Eu eram cea care fugise de El.”

„Știam că singurul lucru care trebuia să mă preocupe era iertarea. Billy Graham a cerut iertarea lui Dumnezeu peste mine, și în timp ce cântam am simțit că am primit-o. Onestitate pe care am învățat-o de la surorile mele dragi catolice - acea onestitate care m-a însoțit aproape toată viața – a ieșit la iveală din nou. Atunci a trebuit să iau o decizie.”

„M-am decis pentru Isus... și în timp ce îl ascultam pe Billy simțeam pace – o pace pe care nu am mai simțit-o niciodată în viața mea.”

„Eu, Ethel Waters, o bătrână de 130 de kilograme, mi-am rededicat viața lui Isus Hristos... și vă pot spune că ochiul Său chiar veghează asupra tuturor vrăbilor”.

O fată de 16 ani care se afla în mulțime, Rebecca Bafford, a fost de asemenea, profund impactată. „Ea a început să cânte versurile „De ce ar trebui să mă simt descurajată”. În acel moment au început să-mi lăcrimeze ochii”. „Extazul absolut al întregului spectacol m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi stat la picioarele lui Isus. Vocea ei nu era cea mai elegantă sau dinamică voce pe care am auzit-o vreodată, dar faptul că a fost capabilă să transmită putere publicului, a făcut să ne simțim cu toții în prezența lui Dumnezeu”.

„Am avut sentimentul că aș putea fi răpită în orice moment în timp ce corul cânta.”

Ethel și-a dedicat tot restul vieții pentru a cânta la multe dintre cruciadele Billy Graham, precum și pentru a înregistra mai multe albume de muzică creștină pentru Word Records.ethel waters and billy graham Copy

„Vocea a dispărut”, a spus ea. „Dar asta nu contează. Încă pot să cânt, să fac un zgomot plin de bucurie pentru Domnul - și este mult mai diferit decât să cânți blues...”

Unii oameni au crezut că s-a retras, dar a spus că acest lucru este o „nebunie”. „Încă lucrez. Lucrez pentru Domnul” a adăugat ea.

La vârsta de 76 de ani, Ethel a scris: „Ceea ce mă menține constantă la bătrânețe este ceea ce am spus deja: apropierea de Isus. Acest lucru îi va menține și pe tineri. El vrea să fie aproape de oricine îl va lăsa. Indiferent de vârsta lor. Pentru mine e minunat!”

Ultima apariție în public a lui Ethel a fost la unul din evenimentele lui Billy Graham din San Diego în 1976. A trecut în brațele Mântuitorului ei în anul următor.

Când Graham a aflat de moartea lui Ethel, a numit-o „una dintre cele mai uimitoare personaje pe care le-am cunoscut vreodată.... un superstar nu numai pe scenă, ci și în credința ei personală în Isus”.

Sursă: God Reports

Doneaza - sustine Alfa Omega TV