Autoritatea părinților în lumea spirituală

Flavia Zdrânc

Băiețelul meu are acum șapte ani. Când a fost micuț, la doi ani, cam așa, a alunecat într-o seară și a dat cu gurița de o măsuță din sticlă. S-a tăiat la limbă foarte tare și am văzut că îi curgea mult sânge, dar știam că limba are foarte multe vase de sânge și mă gândeam că poate se vindecă sau să aștept un pic, n-am știut exact cum să procedez. Am stat vreo două-trei ore și tot curgea, fluxul de sânge era foarte mare. Copilul era și sugar, nu puteam să-i dau piept pentru că în momentul când îi dai pierdut strânge cu limbuța de mamelon și atunci se desfăcea din nou și nu puteam să îi dau. Îi era și foame, era și slăbit și cu hemoragie și am zis că mergem la urgențe.

Ne-am dus cu el la urgență. Cei de acolo au spus apoi că: „limba este ca un burete și nu putem să o coasem... nu știm, lăsați așa, aspirăm”... Toată gurița era plină de cheaguri, fiindcă pe gingii s-a făcut sângele cheag, dar în rest curgea în continuu. L-au aspirat în guriță și s-a rupt și mai tare. L-am luat și ne-am dus la Cluj, dar pe drum înspre Cluj era un accident de mașină și am stat în coloană. La un moment dat, copilașul meu s-a făcut alb la față, după care am văzut că îi cad mânuțele pe lângă corp, au căzut și piciorușele în jos. La momentul ăla erau deja câteva prosoape pline de sânge în mașină, hăinuțele și ele, pline de sânge... plin, pur și simplu plin peste tot. Nu mai putea să deschidă ochii, nici măcar nu mai plângea, pentru că nu mai avea putere să plângă. Doar mârâia un pic. Eu mi-am amintit atunci, când eram însărcinată cu el, Dumnezeu îmi vorbea foarte mult cu privire la ce promisiuni avea cu privire la copilul acesta și am zis: „Doamne, dar Tu mi-ai promis tot felul de lucruri frumoase pentru copilul meu și acum el moare sub ochii mei!”. Am cerut înțelepciune și am zis: „Cu ce am de-a face și pentru ce trebuie să mă rog specific?”. Atunci am auzit o voce care mi-a zis așa: „Este un duh de moarte prematură care vrea să îl ia”. Atunci, în numele Domnului Isus am legat duhul ăsta de moarte prematură, pentru că în calitate de mamă am autoritate, și l-am scos afară și i-am poruncit să plece și i-am interzis să se mai atingă de el. Am cerut protecția sângelui Domnului Isus peste trupul copilașul meu, am cerut viață peste el și tot ce mi-a promis El am zis peste copil. Pe lângă asta, toate versetele ce mi le-am amintit le-am spus peste copil.

Vreau să vă spun că în momentul când am terminat rugăciunea copilul a deschis ochii. I-am verificat limbuța și rana a fost suturată, pur și simplu a fost închisă atunci pe loc. Am văzut că a înghițit de două ori. Când a deschizi gura din nou, toate cheagurile de sânge erau înghițite, era curat în guriță de zici că nu s-a întâmplat nimic.

L-am schimbat de haine și am mulțumit Domnul Isus pentru ce a făcut, pentru că l-a salvat. În momentul următor s-a deplasat coloana de mașini, am ajuns la Cluj la urgență și doamna de acolo a zis că într-adevăr copilul este slăbit, dar nu pare să aibă o rană așa de mare.

Atunci am văzut cu ochii mei ce înseamnă să te lupți, ce înseamnă să fii conștient că sunt niște forțe care acționează, indiferent dacă vrei sau nu, într-un alt teritoriu. Și dacă nu ești conștient de ele îți vezi copilul cum moare, după care zici: „A! păi poate așa a vrut Domnul” sau, așa se întâmplă de obicei, așa am observat, se întâmplă ceva, o tragedie, o boală și zicem: „păi Dumnezeu a vrut... apoi dacă așa e voia Lui...”. Păi nu e așa voia Lui! Voia Lui nu era să moară copilul meu și voia Lui e nu să moară așa mulți oameni sau așa de mulți copii, sau să fie alții săraci sau să nu aibă de mâncare, sau eu să fiu de exemplu bătută de tata sau agresată sau așa mai departe... Nu! Asta nu e voia Lui Dumnezeu! Voia lui Dumnezeu este sfințirea noastră, dar este și binele nostru.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 5), din septembrie - octombrie 2022, cu tema „Fii liber! Vindecare - Eliberare - Restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista