Profeții falşi vorbesc de pace, dar nu există pace (Ieremia 6:13-15, 8:11, Isaia 48:22, Ezechiel 13:1-16). În vremurile din urmă, Anticristul va face un legământ, un tratat de pace cu Israel, dar îl va încălca la scurt timp şi, aşa cum s-a prezis, luptele şi distrugerile vor continua până la sfârşit (Daniel 9:26b-27 şi 11:31, Matei 24:15-22, Marcu 13:14-20). Când Israel se va aştepta să trăiască în pace, dintr-o dată, ca o furtună neaşteptată, îl vor ataca duşmanii (Ezechiel 38:1-16).

La început va fi un fel de pace. Cine nu vrea asta pentru poporul evreu, care a suferit atât de mult, timp de secole ? Însă, toate națiunile vor încerca să ridice piatra de neclintit a Ierusalimului, prin urmare, vor suferi mult (Zaharia 12:1-4, 14:2-9, 12-20) într-o înfrângere cumplită. Israel va petrece șapte luni pentru a-și îngropa morții (Ezechiel 38:17-23 și 39:7-16, Apocalipsa 19:17-18, Ezechiel 39:17-29). Națiunile care au atacat în mod sălbatic Israelul, vor fi anihilate într-o înfrângere miraculoasă, orchestrată de Dumnezeu. Acestea sunt „bătăliile Domnului”. El va judeca națiunile păgâne (Psalmul 83:17-18, Ezechiel 38:22-23).
Pacea dorită de întreaga omenire va veni atunci când Prințul Păcii Își va împlini scopul cu Biserica Sa și cu Israelul. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să facem tot ce putem ca să trăim în pace. Fără îndoială, pacea e mai bună decât războiul. Biblia spune, totuși, că inima omului e îndreptată numai spre rău și spre a-L urî pe Dumnezeu și a-și urî aproapele (Romani 1:28-32, 3:11-12, Tit 3:3). Păcatul și puterile întunericului, conduse de „domnitorul acestei lumi” - Satana – vor conduce (Ioan 14:30, Matei 4:8-9, Efeseni 6:12). Trebuie să fim întotdeauna pregătiți pentru schimbări bruște și izbucniri de violență. E important să veghem. Pacea este temporară și e mereu amenințată.

Domnul Isus i-a învăţat pe ucenicii Săi frumoasa rugăciune, cunoscută drept „Rugăciunea domnească” (Matei 6:9-13, Luca 11:2-4), începând şi terminând prin a face referire la Împărăție: „...vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în Cer şi pe Pământ... Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (în anumite manuscrise ulterioare). Împărăția lui Dumnezeu, despre care a vorbit Isus, este una spirituală, dar şi una prezentă pe pământ.

Când citim toate versetele din Biblie legate de Împărăție, descoperim că Împărăția se dezvoltă în câteva nivele pe pământ. Împărăția este acolo unde Regele este în control și Își exercită autoritatea.

Dumnezeu a dat întregul Canaan lui Avraam şi urmaşilor lui, printr-un legământ veşnic (Geneza 12:1-9, 15:6-21, 17:3-8, Psalmul 105:7-11).

Țara este proprietatea lui Dumnezeu. El poate să decidă cui o va da (Levitic 25:23). Dumnezeu a reconfirmat acest legământ cu Isaac (Geneza 26:2-5) și cu Iacov (Geneza 28:13-15, 35:9-13).
Canaan a fost locuit de câteva popoare (Geneza 15:18-21), care trebuiau date afară din cauza păgânismului lor (Geneza 15:16, Deuteronom 7:1-5, 9:4-6; cu un avertisment în Levitic 20:22-24). Israel nu avea să obțină țara fără luptă. Evreii trebuiau să cucerească personal țara prin lupte curajoase, prin credință (Deuteronom 31:1-8, 23; Iosua 1:1-9) și prin încrederea în Dumnezeu (Psalmul 44:1-8).

Duhul Sfânt a fost turnat peste 120 de evrei în timpul Sărbătorii Săptămânilor (Shavuot, Cincizecimea) în Ierusalim (Faptele apostolilor 1:12-15, 2:1-11). Atunci, Noul Legământ (Ieremia 31:31-33, Luca 22:19-20) a fost, cu siguranță, pecetluit de Duhul Sfânt. Neamurile trebuiau să aştepte ca Duhul Sfânt să vină şi peste ele (Faptele apostolilor 10:44-48, 15:5-11).

Evreii au proclamat Evanghelia Împărăției la Neamuri. Un exemplu este acela că Dumnezeu nu l-a ales pe Corneliu ca să fie primul apostol al Neamurilor. În schimb, El l-a ales pe Saul, un rabin evreu. Saul a devenit Pavel. Pavel înseamnă „mic”. El a fost făcut mic atunci când Isus i S-a arătat (Faptele apostolilor 9:1-19, 22:2-22, 26:1-32). Mântuirea vine de la evrei (Ioan 4:22). Aceasta a intrat în lume prin Israel.

În Evanghelii, Isus a făcut referire la o perioadă în care Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri:
„Până când se va împlini vremea Neamurilor.”

Luca prezintă viitorul apropiat în predica lui Isus despre vremurile din urmă: căderea Ierusalimului și împrăștierea evreilor în toată lumea (Luca 21:23-24). Matei, pe de altă parte, a scris cuvintele lui Isus despre un viitor mai îndepărtat: un Ierusalim restaurat, urâciunea în Locul Sfânt și o persecuție extinsă, un mare necaz, o perioadă de necaz așa cum lumea nu a mai văzut vreodată și nu va mai vedea (Matei 24:15-21). Avem nevoie de toate cele patru Evanghelii ca să alcătuim o perspectivă cuprinzătoare a învățăturilor lui Isus despre viitor.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Oamenii cred, adesea, că Vechiul Testament este legământul vechi al lui Dumnezeu cu Israel, iar Noul Testament este noul legământ al lui Dumnezeu cu Biserica.

Aceștia pretind că Biserica a înlocuit poporul evreu ca popor ales al lui Dumnezeu. Ei spun că evreii sunt vinovați pentru moartea lui Isus, iar Dumnezeu îi pedepsește de atunci pentru asta. Însă, acestora le convine să uite că, deși evreii L-au condamnat la moarte, neevreii (romanii) au fost cei care, de fapt, L-au răstignit. Pilat din Pont a fost responsabil cu asta.

Dumnezeu vorbeşte poporului Său Israel prin gura profetului Isaia: „Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit, şi te voi strânge de la apus. Voi zice miază-noaptei: "Dă încoace!" şi miază-zilei: "Nu opri", ci adu-Mi fiii (ei au înfierea, spune Pavel în Romani 9:4) din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu (Israelul poartă Numele lui Dumnezeu) şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” (Isaia 43:5-7)

Tema: Intoarcerea poporului evreu in Israel. Invitati: Urs Kasermann (coordonator regional, Ebenezer) si Larry Jones (Ebenezer, Cipru). Realitati si perspective 69 - Intoarcerea poporului evreu in Israel.

In contextul controversei recunoasterii Ierusalimului ca si capitala a Israelului de catre presedintele american Trump, devine vital sa intelegem rolul Ierusalimului in planul lui Dumnezeu. Urmariti o analiza aprofundata a Bibliei si a istoriei pe tema orasului Ierusalim.

Astăzi, pregătirile pentru reconstrucţia Templului se află în desfăşurare în tot felul de organizaţii evreieşti. Printre Manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite în peșterile Qumran în 1952, a fost un sul de cupru, despre care interpreții afirmă că sunt incluse 64 de locuri unde sunt ascunse sau îngropate comorile Templului. Rabinul Goren insistă asupra faptului că artefactele din Templu sunt adânc ascunse sub Muntele Templului. Este posibil ca aceste comori să includă chiar şi Chivotul, pierdut de când a fost distrus Templul de către Nebucadneţar în anul 586 î.Hr. Totuși, trebuie să ținem minte pasajul anterior din Ieremia 3:16: „Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului, şi nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa, şi nici nu vor mai face altul.”

Invitat: Leo van Doesburg, director pentru afaceri europene ECPM

Profeții Israelului vorbesc în Biblie, în multe pasaje, despre revenirea poporului evreu (din diaspora, din cele patru colțuri ale pământului) în Țara Promisă, lăsată de Dumnezeu prin testament veşnic lui Avraam şi urmaşilor Lui.

Ezechiel vorbește despre însuflețirea poporului evreu și întoarcerea lor în Israel (Ezechiel 37:1-14, valea oaselor uscate). Isaia (Isaia 43:5-8) și Ieremia (Ieremia 16:14-16) ne spun că întoarcerea lor va fi „surdă și oarbă” și că întoarcerea lor din ținutul de Nord - Rusia și fostele Republici Sovietice - va fi mai uimitoare decât exodul din Egipt. Cartea Exodul descrie cum a început totul cu întoarcerea poporului evreu din Egipt în Țara Promisă.

Deşi Dumnezeu nu poate fi limitat la o anumită locație (1 Împărați 8:27, Isaia 66:1, Matei 5:34-35, Faptele apostolilor 7:48-50), totuşi, El a ales un loc special pe pământ unde să locuiască (Exodul 15:17, Deuteronom 12:5 şi 10-11, Deuteronom 16:2, 11, 15).

Iniţial, prezenţa lui Dumnezeu era strâns asociată cu Chivotul legământului (Exodul 25:10-22). Chivotul conţinea cele două table de piatră cu Cele Zece Porunci scrise de Însuşi Domnul (Exodul 31:18 și 34:1,27, 28, Deuteronom 9:10, Faptele apostolilor 9:38). Lângă acestea se afla un vas cu mană (Evrei 9:4; Exodul 16:33, 34; 1 Împărați 8:9) şi toiagul lui Aaron, care înmugurise (Numeri 17:8-10). În partea de sus a chivotului era scaunul îndurării cu doi heruvimi din aur curat, chipuri de îngeri, de asemenea, din aur curat. Fețele heruvimilor erau întoarse spre scaunul îndurării, unde marele preot stropea sângele jertfelor. Chivotul era locul unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise despre Israel (Exodul 25:22, 2 Samuel 6:2).

Ura împotriva Israelului este, în mod ultim, ura împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 83:1-8).

Satana, cel care e numit în Biblie un ucigaș de la început și tatăl minciunilor (Ioan 8:44), este cel mai mare dușman al lui Dumnezeu și al omului. El își va îndrepta întotdeauna ura față de Dumnezeu către poporul Lui.
Forțele demonice se folosesc de oameni. Totuși, acești oameni sunt responsabili pentru acțiunile lor, în ciuda faptului că sunt folosiți. Ei nu pot nega responsabilitatea pentru ceea ce au făcut altor oameni. Într-o zi, Dumnezeu le va cere socoteală. Puterile întunericului vor urî întotdeauna pe evrei. Creștinii care cred în Biblie, care sunt altoiți în relația lui Dumnezeu cu Israelul și care slujesc Aceluiași Dumnezeu, așa cum fac evreii, sunt, așadar, ținta aceleași dușmănii.

Cele 12 teze sunt elaborate de un grup de lideri creștini europeni din organizația Christians for Israel (Creștini pentru Israel) ce definesc o raportare corectă a Bisericii creștine la poporul evreu, ca alternativă la teologia înlocuirii. Alfa Omega TV aderă la aceste valori.

Dumnezeu i-a spus Mariei că Fiul ei va sta pe tronul tatălui Său, David şi va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna (Luca 1:32-33).

Isus a venit pe pământ prin linia lui David, atât prin linia genealogică a mamei Sale, Maria (Luca 3:31), cât și prin tatăl Lui adoptiv, Iosif (Matei 1:7). Locuitorii Ierusalimului au anticipat venirea lui Isus, urmașul lui David, pentru a-i elibera pe evrei din mâna romanilor (Luca 9:38). Isus a știut că venirea Lui pe pământ va duce la cruce și nu (încă) la tronul tatălui Său, David. Mielul desăvârșit, fără păcat (Evrei 9:14), care a luat păcatele lumii asupra Lui (Ioan 1:29), va aduce, ca Prinț al păcii, pacea adevărată între Dumnezeu și om. Mai întâi trebuia să fie rezolvată problema păcatului. Mai întâi trebuia să se întâmple asta, înainte ca El să aducă „Împărăția”.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Extras din emisiunea Realitati si perspective 74 - Relatia Biserica - Israel intr-un nou sezon.

Dumnezeu iubeşte poporul evreu aşa cum un tată îşi iubeşte copilul. Profetul Osea descrie sentimentele lui Dumnezeu față de copilul Lui, Israelul. Acestea variază între o dragoste tandră și o mânie aprinsă. În ciuda dragostei lui Dumnezeu, demonstrată mereu pentru ful Lui, Israel, poporul Lui s-a îndepărtat de El.

Corespondență pentru Alfa Omega TV de la Chris Mitchell, șeful biroului de știri CBN din Ierusalim

Iată câteva noutăți despre ce întâmplă în Orientul Mijlociu, sper ca ele să ne dea o înțelegere mai bună a vremurilor. Biblia vorbește de fiii lui Isahar, acel trib în vechiul Israel, care înțelegeau vremurile și știau ce să facă. Și noi sperăm ca, în aceste zile, să putem înțelege situația uneori tumultuoasă și greu de pătruns de aici din Orientul Mijlociu.

Răspunsul trebuie să-l dea Israelul. Mult prea mult timp, evreii au trăit în circumstanţe şi ţări unde li s-a spus precis ce li se permite sau nu lor, ca evrei. Israel este o ţară liberă, care a ales politic un model de guvernare democratic occidental, în contrast cu dictaturile arabe din jurul său. Astfel, de la bun început, poporul evreu trebuie să decidă.

Decizia presedintelui Trump de a recunoaste Ierusalimul drept capitala Israelului a creat controverse deoarece Ierusalimul este un loc sacru al musulmanilor. Insa Gordon Robertson ne spune ca exista foarte putine dovezi cum ca Mahomed ar fi vizitat vreodata Ierusalimul.

Dupa declaratia presedintelui Trump, multi au avut impresia ca procesul de pace dintre israelieni si palestinieni s-a sfarsit. In istoria negocierilor dintre israelieni si palestinieni, subiectul unui Ierusalim impartit intrerupe negocierilor din partea israelienilor. De ce?

Invitat: Leo van Doesburg, director pentru afaceri europene ECPM