Rugăciunea: respiraţia sufletului

Când se naşte un copil, există un moment de tensiune în care toţi cei prezenţi aşteaptă ca nou-născutul să înceapă să respire. În acelaşi fel, când o persoană se naşte din nou din Duhul lui Dumnezeu, începe să dezvolte o viaţă spirituală prin rugăciune. Un înţelept pe nume Rowland Hill, a spus odată: „Rugăciunea este respiraţia unui suflet născut din nou fără care nu poate supravieţui.” Astfel, când oamenii vorbesc despre o viaţă de rugăciune ar trebui să îşi dea seama că rugăciunea nu este doar o caracteristică a vieţii spirituale ci ceea ce face să existe o viaţă spirituală.

În rugăciune stăm de vorbă cu Dumnezeu Tatăl din ceruri, îi mulţumim, îl iubim, îl binecuvântăm, şi îi cerem ajutorul pentru noi înşine şi pentru alţii, atunci când este nevoie. În acelaşi timp, El doreşte să îţi spună cuvinte de dragoste şi de încurajare.

Uneori însă, este dificil să ştii dacă Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunile sau dacă tu auzi cu adevărat răspunsul Lui. Iată câteva indicii care te vor ajuta să îţi dai seama de aceste lucruri:

Documentarul Rugaciunea Tatal nostru explica fiecare parte din rugaciunea Domnului Isus, fiind filmat in locatiile originale, in Israel.

Biblia spune să ne rugăm fără încetare, dar știați că rugăciunea nu a fost ideea lui Dumnezeu? Planul original al lui Dumnezeu pentru o relație cu omul a fost stabilit în Grădina Edenului. Cobora în persoană pentru a se plimba și a vorbi cu Adam în fiecare seară. După cădere, aceste conversații directe au luat sfârșit, iar Dumnezeu și omul au fost separați de păcat. Două generații după Adam, oamenii au început să caute ceea ce au pierdut. Biblia spune că au început să cheme numele Domnului. Cu alte cuvinte, au început să se roage. În zilele lui Isus, oamenii încă erau în căutarea modului corect de a comunica cu Dumnezeu. Ucenicii lui Isus au vrut să primească răspuns  la rugăciunile lor și să facă minuni, așa cum făcea El. Au cerut un lucru simplu: “Doamne, învață-ne să ne rugăm.” Răspunsul lui Isus a devenit cea mai faimoasă rugăciune din istoria creștinismului.

Postul este o abstinență voluntară de la mâncare, un principiu al Evangheliei lui Isus Hristos pentru dezvoltarea spirituală. Mai specific, înseamnă negarea în smerenie a nevoilor trupești cu scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu, a ne întări duhul și a avansa în viața de rugăciune.  

PLANUL DE BĂTĂLIE AL LUI DUMNEZEU PENTRU VIEŢILE NOASTRE

Un membru al familiei se confruntă cu o boală mortală. Vecinul tău are nevoie disperată de Isus, dar îşi întoarce spatele de fiecare dată când încerci să-i vorbeşti despre Hristos. O naţiune începe să se sfărâme pentru că populaţia îşi urmează propriile căi rele. Dar ce poţi face tu?

Adesea, problemele pe care le înfruntăm par prea mari pentru noi. Indiferent cât de mult încercăm, nu le putem rezolva singuri. În aceste vremuri trebuie să ne întoarcem la Domnul în rugăciune de mijlocire.

CE ESTE MIJLOCIREA?

Mai jos este o listă a unor calități personale și profesionale pe care ar trebui să le aibe un avocat bun. Haideți să vedem cum se aplică aceste calități și celor chemați în lucrarea de mijlocire.

Modelul postului a existat de-a lungul timpului, deoarece strategia lui Dumnezeu unește cererea de trezire (rugăciune) cu o foamete pentru mai mult din prezența Lui (post). Această combinație este mult mai puternică decât ceea ce poate produce oricare dintre acestea, generând o totală umilință și predare de la care poate izvorî Duhul Sfânt. Așa cum au remarcat mulți istorici ai trezirii, crizele preced, de obicei, pasiunea bruscă și aprinsă a trezirii totale. Decât să aruncăm o privire peste umeri, ce valoare mai mare ar avea dacă am recunoaște prezența acestor scântei manifestându-se în jurul nostru în timp real, astăzi? Apoi, prin învoială, am putea adăuga combustibilul și oxigenul.

Exista in unii oameni frica aceasta de a intra in mijlocire si in lupta spirituala. M-am intalnit odata cu o persoana pe care noi o consiliasem deja si aceasta incepuse sa aiba o umblare buna cu Dumnezeu. Noi i-am cerut un pic de ajutor in mijlocire, vis-a-vis de altcineva. Am observat ca statea pe ganduri si parca punea in balanta ideea de a se implica sau nu in aceasta activitate. Ce i-am cerut nu era un lucru mare, ce sa necesite foarte mult timp.

Mijlocirea este foarte importanta. Atat de importanta, incat in Scriptura este mentionat intr-un singur loc ca Dumnezeu se mira (Isaia 59:16) ca nu gaseste mijlocitori. Avem acces la un Dumnezeu atotputernic, plin de dragoste. El vrea sa intervina in vietile noastre, dar nu gaseste oameni care sa mijloceasca chiar si pentru cei ce inca nu au mentalitatea omului care sa Il caute pe Dumnezeu. Este o foarte mare nevoie ca acei oameni ce vad suferintele din jurul lor si vad nevoi de rugaciune sa inceapa sa mijloceasca, fara frica.

Mai multe emisiuni Calea, Adevarul si Viata, gasiti pe site-ul nostru www.alfaomega.tv 

Ce înseamnă să te rogi aşa cum este explicat în Biblie?

Citeste mai departe

Atunci când nu mai ai nimic de spus lui Dumnezeu, nu trebuie să te oprești din rugăciune. E momentul când poţi să treci la un nivel mai adânc.

Dumnezeu are un plan și un scop pentru fiecare dintre noi. Gândurile Lui cu privire la tine ca persoană sunt să îţi dea un viitor și o nădejde. El dorește pentru tine tot ce este mai bun.

Când vine vorba de cei nemântuiți din jurul nostru, în special persoane dragi nouă, membri apropiați ai familiei sau cei din familia lărgită, prieteni sau colegi alaturi de care trăim zi de zi, ne vin în minte o mulțime de întrebări: „Este voia lui Dumnezeu ca el sau ea să fie mântuit/mântuită?”, „Au rugăciunile mele vreo influență în viața celui nemântuit?”, „Mă rog de-atâția ani pentru el/ea și nu văd nicio schimbare. Aude Dumnezeu rugăciunile mele?”, „Până unde pot îndrăzni în rugăciunile mele pentru cei nemântuiți?”... și întrebările pot continua.

de Joel Hunter

Cum ar trebui să se roage un bărbat? Următoarele cinci rugăciuni sunt simple și dau întotdeauna rezultate!

Bărbaților le este greu să se roage. Nouă ne place să primim răspuns înainte să vorbim, chiar și cu Dumnezeu. Spre deosebire de femei, nouă nu ne place să ne exprimăm verbal. Și nu ne place nici să fim refuzați, sau să descoperim că cererea noastră nu a fost după voia lui Dumnezeu. Nu e vorba că ne supărăm pe Dumnezeu, dar ne face să ne întrebăm: “Cum de nu mi-am dat seama de asta?”

În Vechiul Testament, cuvintele traduse „pocăință” au semnificația de a suspina, a gâfâi, a se întoarce, iar în Noul Testament, preocupare, îngrijorare, a răsturna, a se întoarce, a se răzgândi, a-și schimba gândirea, cu alte cuvinte a-ți părea rău până la suferință de păcatul din viața ta și a te hotărî să îți schimbi modul de viață. 

Evanghelistul J. John mi-a povestit odată despre o călătorie pe care a făcut-o în India în urmă cu câțiva ani. La scurt timp după ce a ajuns acolo, a auzit despre o femeie evlavioasă, sora Theresa (nu Maica Teresa), care avea un dar puternic al cunoștinței. J. John a avut ocazia să o întâlnească și i-a spus: “Aș fi bucuros dacă ați avea un cuvânt și pentru mine.” El a spus că ea s-a întors și a plecat. J. John s-a temut că a ofensat-o. Dar ea s-a întors la el după o oră cu o listă  care avea 13 puncte (dintre care unele l-au uimit că erau foarte exacte) și i-a spus următoarele cuvinte pe care el nu le va uita niciodată: “Lui Dumnezeu Îi place compania ta și îți cere să Îi dai 2 ore din timpul tău în fiecare zi. Atât a fost totul. La revedere.”

Rugăciunea este o conversație cu Dumnezeu. Ea înseamnă contopirea sufletului nostru cu Dumnezeu. Rugăciunea poate fi mentală sau orală, ocazională sau constantă.Poate însemna exprimarea dragostei față de Dumnezeu, poate fi o cerere, exprimarea unei dureri sau a unei dorințe pentru sine sau pentru alții. 

Rugăciunea este una dintre cele mai puternice arme ale luminii pe care noi le avem. Când privești la viața și slujirea lui Isus, toate acestea au fost marcate de rugăciune; El a slujit celor bolnavi, celor posedați de diavol, eliberându-i, a înviat morți, dar viața privată, personală, de rugăciune a lui Isus a fost ceva care a ieșit în evidență în fața ucenicilor. Ei au recunoscut, în momentul în care Isus venea din timpul Său personal de rugăciune cu Tatăl, că se petreceau tot felul de minuni uimitoare, într-o asemenea măsură, încât ucenicii nu I-au cerut niciodată lui Isus să-i învețe cum să facă minuni, însă I-au cerut să-i învețe cum să se roage.

Când eram mică, tăticul meu predicator mi-a spus ceva ce mi-a rămas mereu în minte: “Iubito, ţine minte că Duhul Sfânt este un gentleman; nu va veni decât dacă Îl primim.” Acest adevăr simplu trebuie înţeles pentru a putea deveni mijlocitor. Un mijlocitor este un om căruia Dumnezeu îi împărtăşeşte secretele Sale pentru a fi purtate în rugăciune. Cu cât sunt mai curate inimile noastre, cu atât Îl putem face să se simtă mai bine primit. Şi cu cât împărtăşeşte El mai mult, cu atât vor fi mai eficiente rugăciunile noastre.

Cred că generația mișcării finale a lui Isus va stăpâni țara în moduri extraordinare. Parțial, aceasta se datorează faptului că Isus a biruit în cele 40 de zile, astfel încât să nu mai fie o pustie blestemată, ci o pustie cuceritoare. Fără să mai rătăcim fără credință, ci avansând spre desăvârșire, suntem parte din această victorie atunci când Îl urmăm prin postul de 40 de zile.

În ultimul secol, rugăciunea a început să revină la viață, dând naștere la mai multă învățătură, pregătire și practică la o scară mai largă, mai „democrată” (în rândul populației globale) decât în orice altă perioadă a istoriei. Scriitorii evanghelici clasici, precum Andrew Murray, E. M. Bounds, D. L. Moody, R. A. Torrey și alții, au trasat o fundație solidă pentru deceniile viitoare.

    Cererea este punctul de început în rugăciunea eficientă. Rugăciunea poate fi comparată cu escaladarea unui deal. Începi de la bază și apoi te chinui să ajungi până în vârf. Cererea este la baza dealului, cum ar veni.

Am auzit niște credincioși exprimându-și disperarea din cauza a ceea ce comite satan pe pământ în zilele noastre. Ei simt că nu mai are nici un rost să încerci să te rogi pentru că răutatea este prea mare.

O alta forma in care putem fi eficienti in lupta spirituala este vorbirea in limbi. Intr-una din zile parca am fost indemnat sa ma rog mai mult in limbi. Am continuat sa fac asta, gandindu-ma ca acest lucru foloseste undeva. Dupa ce mi-am scos fetita de la gradinita (avea vreo cinci anisori), in drum spre casa aveam o trecere de pietoni pe o strada cu sens unic. Ea topaia, se bucura si isi vedea de treburile ei. Eu ma aflam la cativa metri, in spatele ei. Urma sa mergem pe trecerea de pietoni. Ea s-a cam repezit si o masina era sa dea peste ea. Cand a observat-o soferul, a pus o frana foarte brusca si s-a auzit un tiuit in toata strada, dar s-a oprit la timp. De asemenea, eu strigasem: „Gloria, stai!” Ea s-a oprit exact unde era si accidentul a fost preintampinat, la o apropiere foarte mica de a se intampla o tragedie. Cand am vorbit cu sotia despre ce s-a intamplat si ea mi-a spus ca a fost indemnata sa se roage in limbi si sa mijloceasca in acea zi ceva mai mult. Atunci am stiut amandoi ca in momentul in care am fost indemnati de Duhul Sfant sa mijlocim mai mult in limbi, a fost pentru a preveni o tragedie si o catastrofa in familia noastra.

Sunt unele persoane care cred că orice fel de rugăciune înseamnă a-L căuta pe Dumnezeu. Nu! Nu!