Biblia e plină de povestiri despre oameni care au trăit cu Dumnezeu în vremea lor, în viața de zi cu zi. Biblia spune că aceștia au “umblat” cu Dumnezeu în viața lor, pas cu pas, într-o comuniune zilnică cu El, și au influențat societatea în care trăiau. Să ne inspirăm din exemplul lor, să umblăm cu Dumnezeu în zilele în care trăim, relevanți și spirituali, fiind sare si lumină pentru cei din jur, pentru societatea contemporană!
Iosif, un “lider laic”, un economist și un manager general al vremurilor antice, a învățat ani de zile cum să administreze afacerile, întâi la stăpânul său, apoi ale pușcăriei în care a fost închis. Anii dificili de captivitate i-au oferit însă experiență valoroasă și i-au remodelat caracterul. Promovat ca prim-ministru al Egiptului antic, a combinat experiența sa profesională cu revelația, fiind un om cheie pentru a-și izbăvi familia de foamete, și o binecuvântare pentru generațiile de evrei ce au venit după.
Moise, un alt exemplu, crescut ca prinț egiptean, avea cunoștințe pe care alți evrei nu le aveau în contextul sclaviei egiptene. Dumnezeu a valorificat aceste abilități de conducere politică atunci când l-a nominalizat să-i ducă pe evrei spre Țara promisă.
Dar când Dumnezeu i-a dat lui Moise instrucțiunile uimitor de detaliate pentru construirea Cortului Întâlnirii, fără îndoială că el a fost copleșit. Însă Domnul îi indică pe doi artiști-ingineri, Bețaleel și Oholiab, deja pregătiți profesional și spiritual pentru această sarcină. E remarcabilă succesiunea de verbe ce-i privesc pe cei doi: “am ales, i-am umplut cu Duhul meu, am dat înțelepciune și pricepere, creativitate în inovare, am poruncit”. De asemenea, ei sunt meniți să-i învețe și pe alții meseria, și au tragere de inimă și entuziasm. (Exod 31-36)
Acești artiști și meșteri au avut șansa extraordinară de a-și folosi creativitatea, tehnica și experiența în meseria lor pentru a crea un loc de întâlnire între Dumnezeu și oameni. Și noi, într-o mai mică măsură, la Alfa Omega TV, facem tot posibilul să combinăm artele vizuale cu tehnologia, pentru a crea un spațiu media în care dumneavoastră să vă întâlniți cu Dumnezeu față în față. Și fiecare din noi putem face același lucru în micro-universul nostru.
Lista din Scriptură e lungă și variată, și continuă. Daniel a fost un om de stat și un factor de influență în două imperii. Cunoștințele filosofice și de literatură greacă ale apostolului Pavel i-au permis să fie o mărturie eficientă pentru Hristos în Areopag, în fața unui public greco-roman intelectual și cinic, care auzea nenumărate idei și filosofii. Și mulți alții... Dumnezeu a folosit abilitățile naturale sau dobândite prin educație și muncă ale acestora pentru a aduce lumină și viață. Și lista e în continuare deschisă pentru noi.
Zilele noastre nu se deosebesc cu mult de vremurile Imperiului roman. Globalizarea, decadența morală, promiscuitatea, corupția și abuzurile de putere, multitudinea credințelor din Imperiul roman se regăsesc în prezent. Și totuși, creștinii din Biserica primară au “tulburat acea lume” (Fapte 17:6), deși erau din pătura de jos a societății, fără putere și influență aparentă. Cum au făcut asta oare?
Noi, Biserica din secolul 21, suntem mai reci. Sfințenia personală, dedicarea, timpul de rugăciune, toate au scăzut ca intensitate. Însă suplimentar, apare adesea o despărțire între viața de duminică, de la biserică, și cea din restul săptămânii. Lucrurile spirituale țin de biserică, iar slujba, școala, prietenii sunt altceva. Una din posibilele explicații este influența unui curent de gândire gnostică, ce consideră lucrurile spirituale ca fiind superioare față de cele materiale, inferioare. E parțial justificat - suntem în lume, dar nu din ea. Dar nu vorbesc acțiunile noastre zilnice despre valorile noastre?
România contemporană e complexă. E dificil să trăiești cum trebuie. Salariile sunt mici. Taxele sunt uriașe, de ce să declari totul? În România trebuie să „ungi lucrurile”, toată lumea merge să “rezolve” cu plicul, de ce să nu faci asta? Bine. Dar dacă faci asta, nu compromiți mărturia ta? Oare nu are fiecare acțiune a noastră, oricât de prozaică ar fi, un substrat spiritual? Nu vorbesc faptele noastre, chiar și cele obișnuite, despre valorile noastre de bază, și despre unde ne punem încrederea atunci când ne doare? Poate așa ajungem să fim piatră de poticnire pentru altcineva, și faptul că obținem un avantaj temporar va costa pe altcineva sufletul său, pentru că nu vede la noi o alternativă de urmat...
Una dintre poruncile evreiești este numită “tikkun olam”, tradusă prin “a îndrepta lumea sub conducerea lui Dumnezeu”, „a face lumea un loc mai bun”. După crearea statului evreu modern, și deși nu toti evreii sunt religioși, această valoare internă a lor a influențat dezvoltarea comunității din nimic, a dus la înflorirea deșertului, la prosperitate economică, la uimitoarele inovații și avansuri tehnologice de azi. În nici 70 de ani...
Acest principiu, al Împărăției lui Dumnezeu, se regăsește în dese ocazii în Scriptură, Dumnezeu anunțând repetat că este interesat nu doar de mântuirea indivizilor, ci și de restaurarea comunității per ansamblu, de dimensiunea socială și economică, de integritate.
Domnul ne cere să fim drepți, să iubim mila, să nu fim aroganți și dominatori (Mica 6) să avem grijă de văduve și orfani (Iacov 1), să practicăm filantropia și să rupem jugul oricărei nedreptăți sau asupriri, mai ales față de angajații noștri (Isaia 58) să ne onorăm cuvântul, să spunem adevărul din inimă, să nu facem rău sau să bârfim, să nu umblăm cu mită, camătă sau speculă (Psalmul 15), ci să ne iubim aproapele ca pe noi înșine (Matei 22). Și toate acestea ca rezultate practice ale unei vieți neprihănite trăite cu Dumnezeu și motivate de dragostea Sa, nu pentru a contoriza fapte bune care să ne gâdile mândria.
Dacă noi, românii, ne-am baza pe Dumnezeu, am face bine în jurul nostru, am fi o lumină acolo unde suntem, pentru ca oamenii să vadă faptele noastre și să-L laude pe Dumnezeu (Matei 5:16), oare s-ar schimba ceva? Dacă prezența noastră ar da gust și ar lumina atmosfera la locul de muncă, în compania rudelor necredincioase, printre prietenii atei sau critici, oare s-ar schimba ceva? S-ar apropia ceea ce Isus numește Împărăția lui Dumnezeu?
Mulți dintre noi ne rugăm pentru trezire, pentru restaurarea țării. 2 Cronici 7:14 spune însă că alături de rugăciune și pocăință, noi, cei ce credem în Dumnezeu, dacă chiar dorim trezire, trebuie să avem căi integre în viața de zi cu zi, trebuie obligatoriu să ne abatem de la căi rele. Dar avem curaj să ne asumăm practic valorile pe care declarăm că le credem?
Lumina trebuie să strălucească în întuneric, doar acolo e vizibilă. Să nu ne mirăm, să nu ne plângem că vremurile sunt rele, că legile sunt tot mai adverse valorilor creștine, că întunericul vine. Ci toți cei ce suntem copii ai lui Dumnezeu să oferim lumină, dragoste, adevăr, integritate acolo unde suntem - să oferim o alternativă. Împărăția lui Dumnezeu se instaurează prin dragoste, prin exemplul personal, prin lumina noastră.
Mulți dintre noi preferăm să aducem prieteni la serviciile de evanghelizare de la biserică, să ne aducem cunoștințele necredincioase la serviciile divine. Și acest lucru e bun. Dar fundamental, ar trebui să trăim Evanghelia de luni până duminică, zilnic. Efeseni 4:16 spune că slujitorii bisericii sunt antrenori pentru noi, enoriașii, pentru a ne ajuta și echipa pentru lucrare. Nu doar ei sunt singurii însărcinați cu vestirea mântuirii, ci mai ales noi, creștinii obișnuiți! Într-o analogie cu un meci de fotbal, ei sunt antrenorii, noi însă suntem jucătorii de pe teren! Să dăm deci goluri, altfel pierdem meciul...
Dacă doar vorbim, fără a avea partea practică, suntem doar “chimvale zăngănitoare”. Să ne facem partea deci, de dragul lui Isus, care de dragul nostru, a venit în întunericul în care ne aflam odată, ca să ne dea viață veșnică și un nou început. Să fim ambasadori ai lui Hristos, ducând mesajul atât prin vorbele noastre, cât și prin acțiunile de zi cu zi, în mediul unde El ne-a așezat.
Sorin Petan
redactor Alfa Omega TV
In perioada 21-27 septembrie 2015, Alfa Omega TV a celebrat o saptamana tematica cu titlul Crestinul si societatea. V-am prezentat povestile impresionante ale unor romani care isi traiesc credinta acolo unde i-a pus Dumnezeu in societate, care implica valorile si credinta lor in deciziile de zi cu zi, care fac tot posibilul sa-L reprezinte pe Hristos acolo unde sunt. Am publicat interviuri, reportaje, emisiuni, articole si alte materiale pe TV, website, facebook si email!
Am structurat aceste materiale în șapte mari domenii ale vieții, in care ne petrecem majoritatea timpului activ.
- Profesia - în muncă investim o treime din viața noastră
- Biserica - Raportarea la comunitatea locala și viața zilnică de credință
- Dimensiunea socială - atitudinea noastră față de cei defavorizați și societate;
- Educația, cultura și știința;
- Raportarea la tehnologie, media și divertisment
- Relația cu statul, instituțiile sale și legea
- Relațile noastre cu cei din jur - familie, prieteni, copii, cunoscuți
In aceasta saptamana speciala la Alfa Omega TV celebram “intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu”, descoperita prin Biserica Sa (Efes 3:10), si ne dorim sa fiti binecuvantati,incurajati si inspirati sa fiti sare si lumina acolo unde sunteti.
Emisiunea Calea Adevarul si Viata 520 - Crestinul si societatea, avandu-i ca invitati pe profesorii Alex Neagoe si Iuliu Centea, scoate în evidență faptul că orice creștin își petrece majoritatea timpului în societate, alături de alți oameni, în afara zidurilor bisericii. Invitații subliniază încă de la început că porunca pe care fiecare dintre noi am primit-o este să iubim atât pe Dumnezeu cât și pe aproapele nostru. Cele două dimensiuni trebuie să se reflecte în viața oricărui creștin. Rolul creștinului este atât de a face ucenici cât și de a fi sare și lumină în toate domeniile vieții - profesie, biserica, relatiile cu cei din jur, stat, stiinta-educatie, tehnologie, dimensiunea sociala.