În Vechiul Testament, închinarea era legată de locuri sacre, și uneori de anumiți idoli în care oamenii se încredeau, cărora le duceau jertfe, care însemnau ceva pentru ei, un lucru sacru, profund și important în viața lor de zi cu zi. Astăzi asistăm la un alt gen de închinare la idoli, un alt tip de idolatrie, care este legată mai mult de inima omului, lucruri în care își pune speranța, încrederea, și de care este atașat.

Chiar și în viața de zi cu zi a creștinului, el nu poate să spună că este total lipsit de acest flagel și această mare provocare de a fi atent la idolii din viața lui.

Aș dori să încep cu un idol foarte subtil, care poate fi chiar persoana mea. Eu pot să fiu propriul meu idol, să mă închin propriilor mele păreri, să cred că am grijă de viața mea după cum vreau eu, că știu cel mai bine, că nu am nevoie de alții. Eul îmi poate poate fi idolul de care trebuie să fiu scăpat, eliberat.

Un alt domeniu pe care l-aș menționa este familia. Pot copiii mei să devină idoli? Să nu conteze ce e adevărat, ce e drept? Este normal să-ți iubești familia, să îți protejezi copiii și soția, dar e nevoie de o protejare în dreptate și în adevăr, nu în minciună și în neadevăr. În momentul în care copiii devin idoli, pentru tine nu mai contează adevărul, ci doar să-i meargă bine copilului și el să ajungă undeva în viață.

Hobby-urile pot să devină idoli. Putem ajunge să slăvim lucruri precum sportul sau vacanțele. Contează atât de mult pentru noi și ne atașăm atât de tare încât le idolatrizăm.

Un alt lucru foarte subtil: poate lucrarea mea să devină idol? Poate lucrarea pe care o fac pentru Dumnezeu, dar într-un mod nepotrivit, să ajungă să fie un idol pentru mine? Mă voi referi puțin acum la lucrarea de închinare. Aici este un domeniu în care, dacă nu suntem atenți, putem să ne închinăm închinării, nu lui Dumnezeu. Putem să facem idoli din melodiile care ne plac, care ne ating sufletul, nu duhul.

Ne simțim bine în închinare, dar nu pentru că duhul nostru este atins. Care este diferența? Atunci când duhul meu este atins în închinare, urmează o schimbare, apare ceva nou în viața mea, care mă duce într-o direcție bună, mă face mai sensibil pentru Dumnezeu, pentru lucrarea Lui. Pe de altă parte, o închinare sufletească, în care doar emoțiile mele sunt atinse, mă face să mă simt bine pe moment numai. Îmi place să fredonez melodia, dar viața mea nu este schimbată.

De aceea, cred că trebuie să fim foarte atenți și la domeniul închinării, pentru că poate să devină o închinare la idoli atunci când eu sunt preocupat doar de instrumentul meu. Cred că instrumentiștii trebuie să fie buni și să se pregătească pentru când vor cânta, dar să fie foarte atenți că poate perfecționismul sau forma în care se prezintă pot fi o închinare la idoli.

Fără să își dea seama, oamenii din biserică se pot închina talentului pe care unul sau altul îl prezintă în față. Este foarte periculos pentru biserica lui Hristos când eu sunt îndrăgostit mai mult de o melodie decât de Dumnezeu, când sunt admir mai mult de un solo de chitară decât pe Dumnezeu.

De aceea, cred că trebuie să fim foarte atenți.

Mai sunt și faptele noastre bune. Unii se închină faptelor lor bune și cred că sunt îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu prin faptele lor, nu prin credință, prin jerfa lui Isus Hristos. Toți suntem socotiți neprihăniți doar prin jertfa lui Isus Hristos, prin credința în Isus Hristos, prin darul lui Dumnezeu pentru viața noastră.

Dorel P. Mengher, pastor, biserica „Casa Închinării”, Timișoara

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 4), din iulie - august 2022, cu tema „Cum poți fi binecuvântat”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista

Ray și Shirley Noftsinger

Liber de datorii

Înainte de a pune o bază pentru schimbare, trebuie să devii sincer cu situația ta actuală, să știi exact unde ești acum: Care este situția ta actuală? Care este situația ta financiară actuală? Folosind ierahia nevoilor de bază a lui Maslow și GPS-ul Financiar (Goal Powered Spending-cheltuiește doar cu scop), stabilește care este gravitatea stării tale finaciare.

Abraham Maslow, un renumit psiholog american, a identificat nivelurile nevoilor de bază ale oamenilor, care arată mai clar motivațiile și dezvoltarea personală a oamenilor. Conform teoriei lui Maslow, sunt cinci niveluri ale nevoilor oamenilor de la cele de bază până la cele complexe: fiziologice, siguranță și securitate, dragoste și apartenență, stimă de sine, auto-actualizare.

Aceste niveluri au devenit o ierarhie care ne oferă o imagine a priorităților prin care oamenii sunt motivați să performeze în medii de antrenament educațional și ocupațional. În principiu, o persoană care nu are nevoile de bază fiziologice satisfăcute (respirația, setea, foamea, siguranța) va fi mai puțin motivată să îndepliniească sarcinile care îi sunt atribuite. Vedem aceeași disperare și în ierarhia financiară a oamenilor din societatea noastră. Unii oameni lucrează necontenit pentru a supraviețui și prospera în orice stagiu al economiei, iar alții nu opun nicio rezistență și devin doar o statistică a nivelului de sărăcie. Dar, din nou, găsim legi spirituale care pot să determine trecerea noastră prin diferitele stadii.

Supraviețuire: Legea Perseverenței

Nivelul 1. Nevoile de bază conform ierahiei lui Maslow.

Cele mai grele condiții de viață în mod natural cer cea mai multă perseverență pentru a le birui. În stadiul de supraviețuire, oamenii operează la nivelul de bază al ierahiei lui Maslow: nevoile simple fiziologice de mâncare, apă, adăpost și siguranţă, și nevoile emoționale de dragoste și apartenență. Respectul de sine, auto-actualizarea și nevoile altora primesc foarte puțină importanță la acest nivel.

Stagnarea: Legea Responsabilității

Nivelul 2. Căutând nivelul de înzestrare.

Oamenii aflați în această situație mai puțin critică supraviețuiesc dar sunt blocați, nu pot avea o siguranță financiară pentru a putea urca. Ei în mod responsabil caută să își ridice stima de sine în carieră și în stilul de viață, dar evenimente de viață neprevăzute îi țin să nu poată ieși din datorii, blocându-le fiecare ban în plus și nu le permit să termine luna cu un buget pozitiv.

Semnificativ: Legea Măreției

Nivelul 3. Slujitor

Oamenii la acest nivel de auto-actualizare sunt în număr destul de mic care, nu doar că au nevoile de bază împlinite, ci sunt și lipsiți de datorii. Ei sunt capabili să ofere donații considerabile din timpul și finanțele lor pentru a-i ajuta pe cei în nevoi. Ei operează într-un stadiu avansat de dezvoltare al talentelor și abilităților lor și sunt capabili să îi învețe și să-i ridice pe alții la un nivel de independență financiară.

Buna administrare

Cel mai important este să înțelegi că Dumnezeu te iubeşte indiferent dacă dăruiești sau nu pentru extinderea Împărăţiei Lui. Dumnezeu vrea ca tu să-I dai Lui suma de bani pe care o poţi da cu bucurie chiar dacă este cu mult sub 10% din veniturile tale. Vei merge în Rai oricum şi El te iubeşte oricum.

Dar chiar dacă Dumenzeu te iubeşte indiferent de procentul pe care îl dai cu bucurie, orice sumă mai mică de 10% arată că nu Îl onorezi. Uită-te la Dumnezeu în postura de bunic. Nepoţii noştrii ne dezonorează constant prin neascultare, fiind obraznici şi uneori chiar nepoliticoși. Noi, ca bunici, tot îi iubim dar bineînțeles că nu le vom cumpăra înghețată dacă se poartă astfel cu noi! Am spus aceste lucruri fără intenţia de a te face să te simţi vinovat. Vreau să-ţi atrag atenţia asupra unei legi spirituale Biblice, legea reciprocităţii.

Munceşte pentru a fi o binecuvântare:

„Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta), și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor. Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veți fi o țară plăcută, zice Domnul oștirilor.” (Maleahi 3:10-12)

Legea Reciprocităţii ne este arătată în Luca 6:38, unde Isus ne învaţă să dăm şi vom primi – nu neapărat din același loc unde am dat. Domnul este acela care primeşte darurile noastre chiar dacă dăm unor oameni care sunt în nevoi (dăm ca şi cum îi dăm Lui – dăm în numele Lui), iar El va avea grijă să primim ceea ce am dat în aceeaşi măsură „îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra”.

Fragment extras din cartea „Liber de datorii”, scrisă de Ray și Shirley Noftsinger.