În această a doua parte, Lucian Chiș vorbește despre credincioșia față de legământul lui Dumnezeu, ilustrată prin exemplul lui Avraam. Așa cum Avraam a rămas statornic în legământul său cu Dumnezeu, tot astfel suntem chemați și noi să fim credincioși legămintelor noastre, în special celui al căsătoriei.

Mihai Dumitrașcu (pastor, Biserica „Emanuel” - Galați): Relația creștinului cu Dumnezeu

Relația noastră cu Dumnezeu este inițiată în momentul în care Duhul Sfânt ne convinge că suntem păcătoși, când prin pocăință ne întoarcem spre Dumnezeu și credem în Domnul Isus Hristos și prin har suntem mântuiți. Dar relația aceasta presupune dezvoltarea noastră. Așa se face că, deși Dumnezeu ne primește așa cum suntem atunci când venim la El și ne pocăim de păcatele noastre, El ne cheamă la un proces prin care vrea să ne transforme, proces în care să-L cunoaștem pe El mai bine, să dezvoltăm această relație cu El, care să ducă în cele din urmă la transformarea noastră. Procesul acesta Biblia îl numește ucenicie.

O relație sănătoasă cu Dumnezeu ne va ajuta să înțelegem noua noastră identitate pe care o avem în Hristos. Deseori avem impresia că suntem doar niște păcătoși iertați. Este mai mult decât atât. Suntem niște păcătoși iertați, dar Dumnezeu ne socotește, prin credința în Domnul Isus Hristos, că suntem sfinți. În această relație cu Dumnezeu, noi trebuie să ne asumăm această nouă identitate pe care o avem și să acționăm pe măsura acestei noi identități de oameni sfinți, care, deși nu suntem desăvârșiți, suntem în procesul acesta al desăvârșirii și trebuie să ne vedem și noi așa cum ne vede Dumnezeu.

Deși Biblia ne spune că suntem mântuiți prin credința în Domnul Isus Hristos, tot ea vine să ne arate că, odată cu această mântuire, am intrat într-un proces al sanctificării, al desăvârșirii. Se poate ilustra asta cu o imagine din Vechiul Testament. Evreii sunt 430 de ani în Egipt și cea mai mare parte din timpul ăsta, ei sunt în robie și dezvoltă o mentalitate de robi. În necazul lor, Dumnezeu îl trimite pe Moise, care îi eliberează. Trec Marea Roșie care îi separă de trecutul lor. Este momentul în care Dumnezeu îi eliberează de tot ceea ce a însemnat condiția de robi. Au părăsit Egiptul fizic ca să constate că imediat ce au pășit pe celălalt mal al Mării Roșii, au o dificultate foarte mare: Egiptul este încă în ei. Le vor trebui 40 de ani de pustiu pentru ca, în procesul acesta, Dumnezeu să-i ajute să se elibereze de tot ceea ce a însemnat vechea lume pe care o purtau cu ei. Da, eu vin la Hristos, cred în El, sunt mântuit, dar vin cu toate bagajele mele, vin cu tot trecutul meu, vin și sunt doar un copil. O relație cu Dumnezeu mă ajută să trec de la stadiul de copil, la stadiul de om mare și în procesul acesta să mă eliberez de toate bagajele cu care am venit la Domnul Isus Hristos.

Pastor Ioan Filip (președintele Cultului Creștin Penticostal din România): Locul Duhului Sfânt în Sfânta Treime

Atunci când vorbim despre Dumnezeu, ca să spunem în termenii cei mai simpli, vorbim despre un Dumnezeu pe care noi Îl numim, în felul nostru de a ne exprima, Sfânta Treime, pentru că acolo, în Sfânta Treime, Dumnezeu este trei persoane, în realitate. Acel Dumnezeu, „cred într-unul Dumnezeu”, Crezul creștin, vorbește despre Tatăl, vorbește despre Fiul și vorbește despre Duhul Sfânt. Și vreau să fac următoarele mențiuni. Duhul Sfânt nu este doar o forță, o putere, cum ar crede unii, ci este o persoană, puternică de drept. Dacă ne uităm în Sfânta Scriptură, Îl găsim pe Duhul Sfânt atotputernic, exact cum Dumnezeu este Atotputernic, Atotștiutor, exact cum Dumnezeu este Atotștiutor, Atotprezent. Atributele Dumnezeirii le găsim prezente la Duhul Sfânt și, de asemenea, găsim atributele unei persoane la Duhul Sfânt, pentru că Duhul simte, Duhul se întristează, cum a fost în cazul lui Anania și Safira, care au mințit pe Duhul Sfânt. Tocmai de aceea, ne raportăm la Duhul Sfânt ca la o persoană care trăiește cu noi și în noi, care ne întărește în viața de credință. Atunci când vorbesc despre împuternicire, înțeleg, în general, trăirea noastră. Domnul Isus Hristos spunea „voi însă veți primi putere și veți fi martori” (Faptele apostolilor 1:8). A fi martor al lui Dumnezeu înseamnă să fii martor prin trăire și prin rostire. Și tocmai de aceea, rostirea aceasta e important să fie împuternicită de Duhul Sfânt, adică să fie ungere în predicare, dar trăirea de asemenea, ca să fii martor al Domnului, este tot prin puterea Duhului Sfânt, care ne ajută să biruim în încercările vieții, în ispite și în toate cele.

Domnul Isus, tocmai ca să ne ajute pe noi să înțelegem că e nevoie de ceva mai mult, după Înviere s-a arătat ucenicilor, care erau închiși de frica iudeilor într-o odaie și Domnul a apărut în mijlocul lor. Le-a spus: „Pace vouă!”, a suflat  peste ei și a zis: „Luați Duh Sfânt”. Și același Domn, Hristosul Înviat, Le-a spus: „nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci voi veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi”. Mântuirea nu e posibilă decât prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dar împuternicirea pentru lucrare, pentru trăire, este dată prin umplerea cu Duhul Sfânt, prin botezul Duhului Sfânt. Avem nevoie, într-un mod  absolut, de plinătatea Duhului Sfânt în viața de credință.

Maria Boldea (psihoterapeut): Cum ne eliberăm de suferință?

Ce avem de făcut pentru a vindeca suferința? În Isaia 53:10 citim: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat”. Aici vedem o colaborare. În primul rând, Dumnezeu Tatăl a găsit cu cale - deci este intenția lui Dumnezeu, planul Lui - și apoi avem conlucrarea lui Isus - Dar, după ce Îşi va da viaţa. Dumnezeu Tatăl a făcut planul, iar Isus Hristos a împlinit acel plan. Asta înseamnă că au conlucrat, Tatăl și Fiul, ca să ducă la îndeplinire planul de mântuire. Nu s-a schimbat acest lucru, principiul rămâne valabil și pentru noi. Tot timpul va fi vorba de o colaborare între Dumnezeu și om. Dumnezeu nu ne poate vindeca decât în măsura în care noi colaborăm cu El, cu principiile Lui, cu planul Lui și cu ceea ce El are pentru noi. Vindecarea noastră are de-a face cu o colaborare între Duhul Sfânt și noi. Pe măsură ce acceptăm principiile Lui, valorile Lui și pașii pe care El ți-i descoperă în Cuvânt, apare vindecarea.

Jertfa lui Hristos este o lucrare comună, a Tatălui și a Sa. Eu nu pot disocia propria mea acțiune de ceea ce Dumnezeu face în inima mea. Refuzând să reproducă nelegiuirea și rămânând în același timp centrat în adevăr, Isus îi invită și pe oameni să facă la fel, să se întoarcă în interior spre ei înșiși și să efectueze lucrarea pe care El Însuși a făcut-o, și anume aceea de a accepta adevărul și de a trăi în adevăr. Dar oamenilor le rămâne alegerea. Unii vor auzi mesajul și chemarea lui Isus, alții vor fi împotrivitori și se vor răzvrăti față de chemarea lui Isus de a-și deschide inima. Noi avem de ales și astăzi cum ne raportăm la principiile pe care Dumnezeu ni le trasează pentru a fi vindecați. Putem fi refractari sau putem fi colaboratori cu Dumnezeu în vindecarea noastră.

Este posibil să iertăm când am trăit atât de multă traumă, atât de multă nedreptate? Cum putem ierta? În Evanghelia după Matei 18:21-22, Petru Îl întreabă pe Isus: „de câte ori, dacă fratele meu va comite un păcat contra mea îl voi ierta? Până la șapte ori? Isus i-a răspuns: Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” Altfel spus, toată viața.

Tiuberiu Ciubotari (pastor, Suceava): Soț și soție: egali ca valoare, diferiți ca rol

Dacă mă uit cu admirație la ceva în lumea aceasta, mă uit la modul minunat în care Dumnezeu a creat femeia. Ca bărbat, este ceea ce admir cel mai mult. Sunt multe lucruri care îmi plac, mă încântă, mă minunez de ceea ce a făcut Dumnezeu. Dar, poate că unul dintre lucrurile speciale, excepționale, care de-a dreptul mă entuziasmează, este modul în care Dumnezeu a creat femeia. Să pui lângă bărbat, bărbatul decis, credincios, care știe ce vrea în viață, care este gata să muncească și să protejeze soția și familia, o ființă fragilă care să-i fie ajutor potrivit. Doamne, nu te supăra, dar m-aș aștepta ca lângă mine să pui unul măcar la fel de puternic ca mine sau mai puternic. Tu pui pe cineva mai fragil și spui ca ea să mă ajute pe mine? Cum înțeleg asta? Și aici să nu pierdem din vedere câteva aspecte. Femeia are de la Dumnezeu două lucruri. Primul se referă la faptul că este absolut egală cu bărbatul, are exact aceeași valoare, un bărbat = o femeie este creația lui Dumnezeu. Dar, al doilea lucru, este gândită altfel, stucturată altfel și, în consecință, are alt rol. Egali ca valoare, dar diferiți ca rol. Care este rolul ei? Rolul ei este să fie ajutorul potrivit al bărbatului. De aceea să fie supusă bărbatului, să fie cea care stă lângă bărbat și îl asistă pe bărbat în misiunea dată de Dumnezeu de a fi cap de familie, o misiune delegată. El nu e șef prin faptul că are galoane, de la el de acasă. Dumnezeu i-a dat acest mandat. Este o autoritate delegată, aceea de cap de familie. Iar ea, soția fragilă, frumoasă, delicată, îl ajută, spre fericirea celor doi, să ducă la bun sfârșit mandatul primit.

Fragmente extrase din emisiunile „Întrebări esențiale” și „Un dar pentru tine” .

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 15, nr. 3), din iulie - septembrie 2025, cu tema „Educație și revelație”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista