În Vechiul Testament, închinarea era legată de locuri sacre, și uneori de anumiți idoli în care oamenii se încredeau, cărora le duceau jertfe, care însemnau ceva pentru ei, un lucru sacru, profund și important în viața lor de zi cu zi. Astăzi asistăm la un alt gen de închinare la idoli, un alt tip de idolatrie, care este legată mai mult de inima omului, lucruri în care își pune speranța, încrederea, și de care este atașat.

Chiar și în viața de zi cu zi a creștinului, el nu poate să spună că este total lipsit de acest flagel și această mare provocare de a fi atent la idolii din viața lui.

Aș dori să încep cu un idol foarte subtil, care poate fi chiar persoana mea. Eu pot să fiu propriul meu idol, să mă închin propriilor mele păreri, să cred că am grijă de viața mea după cum vreau eu, că știu cel mai bine, că nu am nevoie de alții. Eul îmi poate poate fi idolul de care trebuie să fiu scăpat, eliberat.

Un alt domeniu pe care l-aș menționa este familia. Pot copiii mei să devină idoli? Să nu conteze ce e adevărat, ce e drept? Este normal să-ți iubești familia, să îți protejezi copiii și soția, dar e nevoie de o protejare în dreptate și în adevăr, nu în minciună și în neadevăr. În momentul în care copiii devin idoli, pentru tine nu mai contează adevărul, ci doar să-i meargă bine copilului și el să ajungă undeva în viață.

Hobby-urile pot să devină idoli. Putem ajunge să slăvim lucruri precum sportul sau vacanțele. Contează atât de mult pentru noi și ne atașăm atât de tare încât le idolatrizăm.

Un alt lucru foarte subtil: poate lucrarea mea să devină idol? Poate lucrarea pe care o fac pentru Dumnezeu, dar într-un mod nepotrivit, să ajungă să fie un idol pentru mine? Mă voi referi puțin acum la lucrarea de închinare. Aici este un domeniu în care, dacă nu suntem atenți, putem să ne închinăm închinării, nu lui Dumnezeu. Putem să facem idoli din melodiile care ne plac, care ne ating sufletul, nu duhul.

Ne simțim bine în închinare, dar nu pentru că duhul nostru este atins. Care este diferența? Atunci când duhul meu este atins în închinare, urmează o schimbare, apare ceva nou în viața mea, care mă duce într-o direcție bună, mă face mai sensibil pentru Dumnezeu, pentru lucrarea Lui. Pe de altă parte, o închinare sufletească, în care doar emoțiile mele sunt atinse, mă face să mă simt bine pe moment numai. Îmi place să fredonez melodia, dar viața mea nu este schimbată.

De aceea, cred că trebuie să fim foarte atenți și la domeniul închinării, pentru că poate să devină o închinare la idoli atunci când eu sunt preocupat doar de instrumentul meu. Cred că instrumentiștii trebuie să fie buni și să se pregătească pentru când vor cânta, dar să fie foarte atenți că poate perfecționismul sau forma în care se prezintă pot fi o închinare la idoli.

Fără să își dea seama, oamenii din biserică se pot închina talentului pe care unul sau altul îl prezintă în față. Este foarte periculos pentru biserica lui Hristos când eu sunt îndrăgostit mai mult de o melodie decât de Dumnezeu, când sunt admir mai mult de un solo de chitară decât pe Dumnezeu.

De aceea, cred că trebuie să fim foarte atenți.

Mai sunt și faptele noastre bune. Unii se închină faptelor lor bune și cred că sunt îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu prin faptele lor, nu prin credință, prin jerfa lui Isus Hristos. Toți suntem socotiți neprihăniți doar prin jertfa lui Isus Hristos, prin credința în Isus Hristos, prin darul lui Dumnezeu pentru viața noastră.

Dorel P. Mengher, pastor, biserica „Casa Închinării”, Timișoara

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. 4), din iulie - august 2022, cu tema „Cum poți fi binecuvântat”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista