(Mihai Condria, prezbiter, Biserica „Filocalia” din Iași)

Mihai Condria, prezbiter al Bisericii „Filocalia” din Iași, a creștinilor după Evanghelie, este un veteran al credinței creștine din această zonă. O perioadă deosebită în viața lui a fost participarea la întâlnirile cu „bătrânii din țară” care aveau loc în casa părintească. Așa a crescut Mihai Condria și așa a învățat să se roage.

Viața de credință în timpul comunismului

Viața creștinilor în timpul comunismului a fost marcată de multe restricții. A fost o perioadă în care ne controlau, ne urmăreau, ne întrebau, nici să te botezi nu aveai voie dacă nu era tabel făcut, aprobat de împuternicit și de securitate. Dar profitam de ocaziile pe care le aveam, când era nuntă sau înmormântare. Atunci nu ne opreau și era momentul în care făceam evanghelizare și vesteam Cuvântul Domnului.

Am avut în perioada de început o dorință mare de a cunoaște Cuvântul Domnului și am început să scriu. Mi-a plăcut să am dicționar de nume, am cules nume de personaje biblice și am făcut singur concordanță biblică. Am procedat așa până când am găsit un index biblic vechi. Apoi luam cărți, broșuri pe le scriam de mână pentru că noi nu aveam.

Cum s-au îmbinat serviciul, traiul în comunism și credința în Dumnezeu?

De când am început școala pentru mecanici de locomotivă, în 1971, toți colegii mei au știut că sunt credincios. Ei râdeau de mine, iar șefii aveau obiecții, dar eu eram corect. În perioada 1972-1974 am lucrat la moldoveni (actuala Republică Moldova), la ruși, unde am dus și Biblii cu locomotiva. Dar era interzis. Aveam un șef care îmi spunea să nu fac „propagandă”. Le mai vorbeam oamenilor când se iveau ocazii, dar mai mult ne vedeau cum trăiam și cum lucram. Dar când era vorba de prime, care se dădeau trimestrial, noi luam rar pentru că eram pocăiți.

Am avut o perioadă, 1974-1975, când am fost condamnat pentru că m-au găsit cu patru Biblii. Am fost condamnat la un an cu suspendare. Ei nu au spus că am transportat Biblii, ci au scris contrabandă, deși pe Biblii scria că sunt gratuite. Când rușii prindeau un român care ascundea ceva, spuneau că îl iartă, doar ca ei să divulge unde erau locurile de pe locomotive care puteau fi folosite ca ascunzători.

Eu nu am știut niciodată cum îl chema pe acel frate unde duceam Bibliile, la ruși, la Ungheni (actuala Republică Moldova), pentru ca în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva să spun că nu știu cine este, ca să nu fiu nevoit să mint. Când m-au anchetat nu am pârât pe nimeni, deși s-au purtat foarte urât cu mine.

Frații de acolo spuneau că duc Bibliile la Donbas, lângă Moscova, iar oamenii veneau cu vaca de lanț și o dădeau pentru o Biblie. Era mare urmărire, mari probleme.

Cum e viața de biserică acum?

Un timp, Securitatea nu mi-a mai dat voie să merg la ruși, dar după Revoluție (n.r. din Decembrie 1989) țineam Biblia pe bord la locomotivă, fără probleme. Acum nu mai ai teama că ești urmărit, că ai probleme, și vii cu bucurie la biserică. Dar parcă lumea nu pune așa de mare preț pe Biblia scrisă, cel puțin.

Eu am o vorbă. Am zis să ne ferească Dumnezeu să ne pună cineva să citim toate Bibliile pe care le avem în casă. Atunci nu aveam o Biblie, cu greu am primit una. Acum e peste tot.

Importanța studierii Cuvântului lui Dumnezeu

De exemplu, facem studiu biblic. Am făcut Matei până la capitolul 13 și mergem în continuare. Se predică o anumită porțiune din capitol și după aceea, în cursul săptămânii sau în aceeași zi, în grupuri se discută pe tema care s-a predicat în biserică. Ne propunem o anumită idee pe care o urmărim, cum ar fi de exemplu despre Împărat și Împărăție pentru că Matei este Evanghelia Împărăției.

Învățăm Cuvântul Domnului așa cum trebuie, îl explicăm, după care dăm învățătură curată, nu venim cu povești. Căutăm esența Cuvântului, să înțelegem ce vrea să spună Cuvântul, nu doar slova. Ne străduim să-i învățăm pe oameni să păstreze un cuget curat, să aibă o viață în ascultare de Cuvântul Domnului. Chiar și eu, încă am nevoie să citesc tot mai mult Cuvântul Domnului.

Am auzit pe cineva spunând un lucru pe care nu l-am uitat: un om când se oprește din studiat și din învățat, a murit, viața lui spirituală e terminată. Noi trebuie să creștem mereu. Nu putem crește decât prin cunoașterea Domnului Isus Hristos. Dacă am nevoie de ceva, am nevoie să cresc în cunoașterea Domnului și să mă apropii tot mai mult de El.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 15, nr. 2), din martie - iunie 2025, cu tema „Vremuri de restaurare”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista