Crede și nu cerceta? Scurt mit urban despre „ochelarii de cal din coperte de Biblie“ | Cristina Săndulache, „Semnele Timpului”

Sintagma „Crede și nu cerceta“ a devenit, de-a lungul secolelor, o armă tăioasă, folosită în mod deliberat de criticii creștinismului pentru a-i răni și discredita pe susţinătorii acestei religii, acuzându-i de îngustime a minţii și de bigotism.

Atribuită de unii Bibliei, iar de alţii vocii Bisericii, sintagma „Crede şi nu cerceta“ are origini puţin cunoscute de către cei care o folosesc. Unii o atribuie teologiei Evului Mediu, fără a aduce însă vreo dovadă concretă în acest sens. Alţii o leagă de episodul biblic în care Iisus Christos îi reproşează apostolului Toma că a simţit nevoia să pună degetul pe rana Lui
pentru a crede că înviase. Totuşi, nu este indicat vreun verset biblic în care apare această expresie. Și aceasta, dintr-un singur motiv: pentru că nu apare nicăieri în Biblie.

În realitate, lucrurile stau exact invers. Nu creștinismul a dat naștere acestei expresii cu presupusul scop de a-și ţine în ignoranţă propriii membri, ci opozanţii lui, animaţi de dorinţa de a arunca o lumină negativă asupra unei religii aflată într-o ascensiune deranjantă pentru ei. În mod concret, sintagma îi aparţine filosofului grec Celsus (secolul al II-lea d.Ch.), un oponent al creștinismului timpuriu.

Acesta este cunoscut pentru opera Adevăratul Cuvânt, conservată prin intermediul teologului creștin Origen (†254). Este o lucrare prin care Celsus a dorit să ridiculizeze creștinismul. Îl prezintă pe Iisus Christos ca fiind născut dintr-o relaţie de adulter între o tânără evreică săracă și un soldat roman numit Panthera. În opinia filosofului, Christos n-ar fi fost altceva decât un vrăjitor care a practicat cerșetoria și care ar fi susţinut că este
Dumnezeu.

Cunoscând din Evanghelii istoria naşterii miraculoase a lui Iisus, Celsus nu a făcut altceva decât să nege acest detaliu, oferind o explicaţie care i se părea mai probabilă şi care seamănă suspect de mult cu unele detalii din surse evreieşti ostile lui Iisus. Origen amintește în capitolul „Ignoranţă, iraţionalitate și superstiţie“, din cartea Împotriva lui Celsus, că filosoful grec afirma despre unii creștini că „nici măcar nu vor să primească argumente pentru ceea ce cred, ci folosesc expresii precum «Crede și nu cerceta»“.

Așadar, acesta este contextul în care a apărut faimoasa sintagmă. În ciuda mitului, nu Biblia sau Biserica a fost promotoarea acestei expresii, ci un adversar al creștinismului.
Trebuie menţionat că, în realitate, Biblia încurajează exact spiritul contrar acestei sintagme. Unul dintre profeţii Vechiului Testament spune: ,,Căutaţi în Cartea Domnului și citiţi!“ (Isaia 34:16), iar în Noul Testament, apostolul Pavel vorbește apreciativ despre credincioșii din localitatea Bereea, care „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa“ (Faptele apostolilor 17:11). Îndemnul Bibliei este mai degrabă: „Crede, dar cercetează!“

Preluat cu permisiune de la „Semnele Timpului”.