Într-o zi, am fost răpit de pe stradă de către comuniști și nu mi-am văzut copiii timp de 14 ani. Ca mii de creștini din România sovietică, delictul meu era că mărturisisem public că Hristos era Mântuitor. Am fost pastor luteran în România. Ani de zile, am condus o lucrare misionară secretă în rândul soldaților ruși care ne furaseră țara.

Pentru ei, am tipărit în secret mii de exemplare ale Bibliei și literatură creștină. Pe mulți dintre ei i-am adus la Hristos. Am lucrat și printre comuniștii români, pentru care am tipărit cărți. 

În 1948, am fost răpit de comuniști. Am fost dus într-o închisoare aflată la 9 m sub pământ, am stat în izolare totală ani de zile. Vă vorbesc despre suferința întregii mele țări și a Bisericii din spatele Cortinei de Fier, care, în acei ani, a oferit nenumărați martiri, eroi și sfinți. Nu am văzut un alt om în afara anchetatorilor care ne băteau și ne torturau. Aerul intra printr-un tub. Ne întindeam pe niște mese de scris și priveam în tavan, atât. În această închisoare nu am auzit nici cel mai mic zgomot niciodată. Gardienii purtau încălțăminte de pâslă și era o tăcere ce putea fi tăiată cu cuțitul.

În izolare totală, puteam vedea dacă religia creștină e bazată pe adevăr sau nu. Sunt un pastor care nu cunoaște Biblia. Nu am mai citit Biblia de 14 ani și am uitat-o, dar am trăit realități spirituale, am atins lumea îngerilor.

Prima dată când ne-au pus în izolare totală a fost îngrozitor. Fiecare am retrăit păcatele din trecut și ne-am amintit de tot ce am greșit. Toți aveam o durere de nedescris în inimi la gândul că nu făcuserăm tot ce ne stătea în puteri pentru Cel care S-a sacrificat pentru noi pe cruce. Când eram cuprinși de acest fel de remușcare, pereții celulei începeau să strălucească precum diamantele. Niciodată nu am văzut frumusețile întâlnite în celula întunecată de sub pământ. Regele regilor, Isus, era cu noi! El ne-a șters lacrimile din ochi și ne-a spus cuvinte de iubire și de iertare. Eram alături de Hristos și uitasem că ne aflam în închisoare.

Uneori eram duși la interogatoriu, bătuți și torturați. Ca sfântul Ștefan, nu vedeam torționarii comuniști și închisoarea, căci eram înconjurați de îngeri, eram cu Dumnezeu. Nu mai credeam în Dumnezeu, Hristos și îngeri pentru că așa spune Biblia, căci nu mai știam versetele biblice, ci pentru că experimentaserăm credința noi înșine.

După ani de izolare totală, a venit ce era mai rău. Am fost puși împreună în celule mai mari, uneori cu 200-300 de oameni. Nu vă voi spune tot adevărul, nu ați suporta tot. În închisoarea din Pitești, prizonierii creștini stăteau legați pe cruci neîntrerupt timp de patru zile și nopți. Din când în când, crucile erau coborâte pe podea și sute de alți prizonieri erau bătuți și torturați ca să-și facă nevoile pe fețele și trupurile celor răstigniți. Apoi crucile erau ridicate din nou, iar comuniștii stăteau în jurul lor, înjurând și batjocorind: „Priviți-vă Hristosul! Ce frumos e și ce mireasmă vă aduce din rai!” Apoi loveau prizonierii ca să îngenuncheze și să se închine în fața acelor crucifixuri vii mânjite. 

Preoți și pastori primeau o tavă cu excremente și alta cu urină și erau obligați să oficieze Sfânta Liturghie cu aceste elemente, iar unii s-au supus. Când am întrebat un preot catolic: „Părinte, de ce nu ai preferat să mori în loc să participi la această batjocură diavolească?”, el mi-a spus: „Frate, nu mă judeca, căci am suferit mai mult decât Hristos.” 

Apoi au venit momentele cele mai dificile, spălarea creierului. Timp de 17 ore pe zi, trebuia să stăm nemișcați și să ascultăm: „Comunismul e bun. Creștinismul e o prostie. Nimeni nu mai crede în Hristos. Renunță!”. Multe zile, săptămâni și ani întregi a trebuit să ascultăm aceste lucruri.

Iată cum îi torturau comuniștii pe cei ce credeau în Hristos. Creștinii sunt bucuroși să sufere astfel. Însă e datoria voastră să luptați pentru a opri această suferință și să-i susțineți cu iubire pe frații din spatele Cortinei de Fier care au suferit pentru credința pe care o împărtășiți și voi. Creștinii au fost torturați de comuniști cu vătraie de fier înroșite în foc, cu bastoane de cauciuc, cu bețe și cu tot felul de metode.

Iată minunea. În cele mai grele momente, ca atunci când strivești sub picior o floare și ea îți trimite parfumul ei, cu cât mai tare eram batjocoriți și torturați, cu atât mai mult îi compătimeam pe torționari. Urâm comunismul, acest sistem diavolesc de ateism militant care trebuie înfrânt dacă Biserica creștină vrea să supraviețuiască. Însă îi iubim pe oameni. Ne întrebam cum să îi câștigăm pe acești oameni pentru Hristos. 

I-am câștigat pentru Hristos pe colegii noștri prizonieri. Și în anii de izolare totală, în tăcerea profundă, în timpul nopții se puteau auzi zgomote discrete. Am predicat Evanghelia de la o celulă la alta prin intermediul codului Morse bătut în perete și multe suflete au fost aduse la Hristos. 

Le-am mărturisit milițienilor comuniști despre Hristos și i-am convertit. Eu însumi m-am aflat în fața unui ofițer și i-am vorbit despre iubirea lui Hristos, rai și Dumnezeu. M-a întrebat: „D-le Wurmbrand, cum mă puteți iubi ? Eu nu aș iubi niciodată pe cineva care m-a băgat la închisoare și m-a bătut.” Eu i-am spus despre noua inimă pe care o oferă Hristos oamenilor. Ofițerul a devenit fratele nostru și a intrat la închisoare pentru că ne-a luat apărarea. 

Conform sondajelor comuniste, în 20 de ani de dictatură comunistă în România, numărul creștinilor practicanți a crescut cu 300%. Isus a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile.” Când a spus El să ne oprim în fața Cortinei de Fier? 

Noi am văzut: comuniștii pot fi câștigați pentru Hristos și lucrarea lui Isus se poate desfășura și în spatele Cortinei de Fier. Există și biserici lipsite de valoare, însă în fiecare țară comunistă există și biserica subterană. Sunt țărani, muncitori, oameni simpli și pastori care, riscându-și viețile, libertatea și punându-și în pericol familiile, lucrează și predică. 

Chiar dacă eram prizonieri, noi am triumfat. Noi l-am adus la Hristos pe Gheorghiu Dej, fostul nostru prim-ministru, care, după ce băgase la închisoare mii de creștini, a murit mărturisindu-și păcatele, primind sfânta comuniune și schimbându-și viața. Creștinismul e mereu cuceritor, fiindcă Dumnezeu e de partea creștinilor. 

Interviu realizat la sfârșitul anilor ‘60, imediat după ce pastorul Wurmbrand a fost răscumpărat din România. Extras din documentarul „Torturat pentru Hristos”, difuzat la Alfa Omega TV.