Prin ce a rămas importantă istoria Bisericii prin această Reformă?

Reforma a început cu cele „95 de Teze” ale lui Martin Luther. Mai apoi, a făcut un impact extraordinar pentru toată Europa. Acest continent a ajuns la civilizația de astăzi, datorită Reformei. Cultele evanghelice sunt parte ale acestei Reforme.

Biserica trebuie să fie deschisă către o reformare permanentă?

Biserica tot timpul se reformează. Ea este un „organism viu”. Oamenii mereu descoperă lucruri noi în Sfânta Scriptură. Așa descoperim că anumite lucruri și practici din Biblie trebuie schimbate și așa au loc reforme în mod continuu.

Câteva vorbe de la Biserica Primară la Reformă

Biserica până în anul 313 D.Hr. s-a dezvoltat sub o persecuție teribilă. După aceea, Constantin cel Mare a decis că Biserica Creștină este necesară ca parte a Imperiului, așa că a acordat libertate acesteia. Totuși, acordându-i libertate, a influențat-o foarte puternic. Când a fost scris „Crezul de la Niceea” sub observarea lui Constantin, s-au scos învățăturile lui Isus și Biserica Creștină trebuie să se bazeze pe acestea, Sinoadele decizând ce trebuie să creadă creștinii. În anul 1500 s-a ridicat Erasmus din Rotterdam care a publicat Noul Testament în greacă și în latină.

Noi trebuie să ne întoarcem la învățătura lui Hristos. Aici a fost primul semnal cu privire la ceea ce trebuie reformat și întoarcerea la învățătura lui Hristos se întâmplă abia în zilele noastre. Când te întorci la învățăturile lui Isus, te întorci la învățăturile despre Împărăția lui Dumnezeu.

Pe ce fond a venit Reforma?

Au fost încercări de reformă, cum ar fi din partea donatiștilor și a altora. Acestea însă au fost zdrobite. Primul care a reușit să proclame nevoia de schimbare și nu l-au prins pentru a-l persecuta, reușind să scape și să atragă nobilii germani de partea lui și aceștia să-l apere, a fost Martin Luther. El a dat semnalul că Biblia trebuie dată în mâna poporului. El a tradus-o. Pentru prima dată, poporul avea Biblia în mâini. Cu 70 de ani înainte a venit Johannes Gutenberg cu tiparul. Biblia a fost tradusă în mai multe limbi, ajungând în mâna poporului. Bineînțeles că lumea a interpretat-o diferit, fiecare cu felul lui de înțelegere. Din Italia a venit „Reforma Unitariană”. Ei nu credeau în unitatea Sfintei Treimi. Reforma a ajuns în Transilvania. În 1560 au început să traducă cărțile și în limba română, prin tipograful Coresi. Clujul a devenit locul unde s-au instalat luteranii, calviniștii, unitarienii și anabaptiștii. Avem un aport la dezvoltarea culturii europene, prin această toleranță a diferitelor forme de creștinism.

Aportul lui Erasmus la Reformă

E un fenomen inexplicabil. Era prima dată în istorie când se revenea la ceea ce a stricat Constantin: învățătura lui Isus. Sub inspirația dascălilor săi, Erasmus a adunat manuscrisele grecești ale Noului Testament. Cu darul lui de lingvist, a stabilist care sunt cele mai corecte și care e textul Noului Testament. După acesta, Luther a tradus Noul Testament și alții. 300 de ani, Noul Testament a fost tradus după textul stabilit de Erasmus. Meritul lui cel mai mare a fost că în prefața Noului Testament a făcut remarca faptului că creștinismul înseamnă a trăi după învățătura lui Hristos. Primii care l-au înțeles s-au numit anabaptiști, pentru că ei credeau că botezul este ceva ce trebuie făcut de fiecare individ, după ce crede. El a propus ca în catolocism trebuie să se introducă această confirmare. La 14 ani, copilul să fie introdus în toate învățăturile, iar apoi el să confirme dacă crede sau nu. Anabaptiștii s-au rebotezat în urma acestor lucruri. De acolo au și denumirea de anabaptiști („re-botezători”).

Care a fost esența teologiei lui Luther?

Esența Reformei stă în primul rând că Biblia a fost dată în mâna poporului. Al doilea e faptul că mântuirea a procurat-o Isus pe cruce și harul înseamnă ce a făcut Dumnezeu prin Hristos pentru a ne împăca cu sine, elibera de sub stăpânirea celui rău și a ne spăla de păcate. Toate acestea se obțin individual prin credință. Până atunci, mântuirea era confirmată de preot.

Până atunci exista credință că mântuirea procurată de Isus era depozitată în Biserică și că Biserica administrează harul mântuitor. Luther a negat, spunând că Biserica nu are rol de a distribui mântuirea, ci aceasta se primește personal. După ce oamenii primesc mântuirea, fiecare individ trebuie să citească Biblia, pentru a-și dezvolta relația personală cu Dumnezeu. Mântuirea e prin har și prin credință. Mai apoi, e practicarea personală a relației cu Dumnezeu. Acestea sunt bunurile care s-au câștigat prin Reformă. Toți suntem fii ai Reformei, cu diferite nunațe

Dimensiunea radicală a Reformei: anabaptiștii

Anabaptiștii au introdus botezul credinței la o vârstă matură, când omul își alege singur credința. În anul 1600, un grup de reformați anglicani ce nu voiau ca religia să fie de stat, s-au refugiat în Olanda. Acolo au auzit de anabaptiști, care acolo luaseră numele de „menoniți”, de la învățătorul lor. Anglicanii au primit acolo botezul credinței, dar s-au speriat de anumite excese ale unor ramuri din anabaptiști, acceptând doar ideea botezului. Aceștia s-au întors în Anglia, definind acolo cine sunt de fapt. În anul 1611, aceștia s-au dus cu Thomas Helwys, care a fost primul lor pastor în Biserica din Anglia, aceasta spunându-și Biserica Baptistă. Ei au schimbat de la anabaptiști la baptiști. Așa a apărut mișcarea baptistă în lume, după mișcarea baptiștilor englezi. Unii s-au dus total la calvinism, alții erau semi-calviniști.

Predestinare sau liberul arbitru?

Erasmus de Rotterdam era pentru libertatea de voință. El a văzut-o în Noul Testament. De acolo a dedus că Dumnezeu ne-a dat libertatea de alegere. El avea corespondență cu Luther, acesta spera să îl vadă pe Erasmus trecând de partea Reformei. Erasmus însă a vrut să vadă ce transformă Luther cu Reforma. Erasmus a scris o carte despre libertatea de alegere. Luther a fost nervos din cauza acestui lucru, urmând după un an să scoată o carte pe care a scris-o, cu titlul „Sclavia voinței”. Aici s-a făcut ruptura definitivă între cei doi. Anabaptiștii au avut un teolog mare, ce după trei ani a fost ars pe rug la Viena: Balthazar Hubmaier. Acesta a scris și el în 526. d. Hr. o carte despre libera alegere. El susținea faptul că, dacă oamenii știu că totul este predestinat dinainte, aceștia nu mai au pentru ce să se mai roage sau de ce să se mai roage.

Reforma a dat acces liber la Scriptură, dar Biserica a rămas cu slujirea preoțească. Ce s-a întâmplat atunci și cum ne afectează pe noi acum?

Un alt element al Reformei a fost că clerul nu au mai fost numiți „preoți”, ci „pastori”. Preotul avea funcție de „mediator” între Dumnezeu și om. Acest lucru a fost înlăturat de toți reformatorii. Ei au spus că relația cu Dumnezeu este personală și nu mai e nevoie de „mediator” ca și preotul.

Max Weber a fost un sociolog în anii 1900. El a studiat toate formele de reformă, obervând că în unele, s-a produs mai puțină transformare a individului și a societății. Au fost cinci forme ale Reformei; puritanismul calvinist, wesley-enii (care erau cu liberul arbitru), moravienii, pietismul luteran și moravienii cu contele Zinzendorf. Max Weber spune că aceste cinci forme ale Reformei au produs transformarea radicală a omului,a familiei și a societății. Așa a apărut capitalismul, înflorirea economiei și transformarea unor țări întregi. Elementul transformator care i-a distins este comuniunea cu Dumnezeu. În momentul în care am stabilit relația personală cu Dumnezeu, nu mă opresc la atât. Comuniune cu Dumnezeu înseamnă în primul rând să știu că Sfânta Treime locuiește în noi, având părtășie cu noi. Din moment cu suntem una cu Hristos, urmează adevărata părtășie. Comuniunea cu Dumnezeu pune în noi sfințenia și viața curate, nu ca o forțare, ci ca o rezultantă a comuniunii vii cu Dumnezeu.

O trăire autentică a creștinismului poate impacta societatea și poate aduce prosperitate în societate?

Una dintre reformele pe care pocăiții trebuie să le facă este aceea de a reduce creștinismul doar la a merge în Cer. Adevăratul creștinism este unirea cu Dumnezeu aici și acum, pentru transformarea noastră și a societății în care trăim. Noi trebuie să ne transformăm întâi și apoi în toate zonele societății, ducem modelul cristic. Transformându-ne prin unirea cu Dumnezeu, ajungem să transformăm întreaga societate.

Realitati si perspective 59 - Reforma religiei crestine - Semnificatii contemporane - Iosif Ton - octombrie 2017. Urmăriți emisiunile „REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE” pentru a obține o perspectivă creștină asupra contextului actual în care trăim - în fiecare sâmbătă, de la ora 21, la Alfa Omega TV. Urmărește toate emisiunile Realități și Perspective - http://alfaomega.tv/mediacenter/category/realitati-si-perspective
#RSP‬ ‪#RealitatiSiPerspective‬