„Când eram mic, mama se ocupa mereu de treburile casei”, își amintește Brad. „Prima dată când am pus o tură de haine la spălat a fost după ce m-am căsătorit cu Jane. Această trezire la realitate a fost dificilă”.

Fiecare vine cu noțiuni preconcepute despre cum ar trebui să funcționeze căsătoria – cel mai adesea bazate pe modul în care părinții lui/ei au împărțit, cu succes sau nu, rolurile conjugale.

„Intrăm în căsătorie ca produse ale unui sistem familial anterior, în care am învățat multe lucruri, unele benefice, iar altele nu”, explică Kittlitz.

Chapman notează, totuși, că acest fapt nu garantează că vei deveni ca părinții tăi. Dar înseamnă, adaugă el, „că amândoi sunteți influențați într-o mare măsură de părinții voștri”. Pentru a pune capăt ciclului comportamental repetitiv, el accentuează importanța de a învăța cum și de ce părinții tăi se comportă într-un anumit mod – și uneori acest fapt presupune cunoașterea perspectivei partenerului.

„Atunci când creștem în compania părinților, nu recunoaștem tiparele lor nesănătoase de comunicare, afirmă Chapman. „Pentru noi, e pur și simplu modul în care au stat mereu lucrurile. Deseori, e nevoie ca cineva din afara familiei să ne atragă atenția asupra tiparelor de comunicare și să ne ajute să înțelegem de ce trebuie schimbate”.

Nu vorbim numai de tipare, fiindcă așa ajungem la „lucrurile mărunte”. Cine se ocupă de rufe? Cine spală vasele? Cine gătește cina? Cine curăță baia? Cine plătește facturile? Cine face cumpărăturile?

Chapman scrie: „Mi-ar fi plăcut să știu dinainte că toaletele nu se curăță singure... și că ne trebuie un plan pentru gestionarea banilor”. Lucrurile care par mici necazuri cotidiene sunt simptomele unei probleme mai mari: nu realizăm ce așteptări avem de la partener.

După ce observăm că așteptările ne afectează mariajul, putem să ne înțelegem mai bine partenerul.

„Poate fi foarte util să identificăm unele dintre aceste lucruri (stiluri de comunicare, roluri, obiceiuri, valori etc.), scrie Kittlitz „și să înțelegem ce impact au aupra relației, pe măsură ce construim noul sistem familial”.

Autorul francez André Maurois scria „O căsătorie de succes e un edificiu care trebuie reconstruit zilnic”. Avea perfectă dreptate, explică Smalley: „Căsătoria e un proces ce durează întreaga viață, la care trebuie să ne angajăm iar și iar. Trebuie să decidem în fiecare zi să ne iubim soțul/soția și să investim în mariajul nostru”.

Când investiția continuă și după ziua nunții, adaugă Kittlitz, „rezultatul nu e doar o zi memorabilă, ci o viață demnă de ținut minte”.

Sursa: Focus on the Family

Alte materiale despre relații și viața de familie te așteaptă aici: https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/relatii