Abuzul spiritual
In acest articol, mai multi lideri creștini vorbesc despre abuzul spiritual, încercând să răspundă și să dea o soluție celor care au fost abuzați spiritual de către o autoritate, în biserică sau în familia lor. Deși subiect neplăcut, abuzul spiritual este o realitate în biserica din România care trebuie discutată franc, și pentru care trebuie găsite soluții, în vederea eliberării și restaurării relațiilor afectate, și a Bisericii per ansamblu.
Samuel Tuțac, pastor, Biserica Betel, Timișoara
A fi un lider după voia lui Dumnezeu e foarte diferit de a fi lider din perspectiva umană, seculară. Domnul Isus a venit cu un concept nou. Mai ales într-o vreme în care imperiul roman avea un dispreț total pentru smerenie, și aprecia aroganța, trufia. Erai tare dacă te uitai de sus la toți ceilalți. Dar Domnul Isus vine cu un model nou de lider, modelul liderului slujitor. Este ceva nou ceea ce Domnul Isus introduce, nu are mare trecere astăzi în lume, din păcate uneori nici măcar în Biserică acest model de lider-slujitor nu este foarte bine înțeles. Mai ales în cultura evanghelică românească, foarte mulți au alergie chiar la expresia „lider”, din diverse motive.
Autoritatea spirituală este importantă și în familie, nu doar în Biserică. Așa a rânduit Dumnezeu lucrurile. În creație, apostolul Pavel spune că Dumnezeu a stabilit o ordine de autoritate: Dumnezeu e capul lui Hristos, Hristos este capul oricărui bărbat. În familie, în primul rând autoritatea spirituală este soțul, iar împreună cu soția lui, sunt autoritatea spirituală pentru copii. Copiii trebuie să-i asculte, să-i cinstească... sunt diferite faze. Nu e chemat un copil la 30 de ani să asculte de părinții lui ca la 3 ani, e o mare diferență. În tot timpul vieții, copiii trebuie să-și cinstească părinții, dar cinstirea aceasta capătă diverse valențe în funcție de vârstă.
La fel este și în Biserică. S-ar instaura haosul dacă nu ar fi o conducere. Conducerea supremă, capul Bisericii, este Hristos, așa cum ne spune Scriptura în Coloseni și Efeseni. Dar de asemenea este scris că El a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire (Efeseni 4:11-12). Dumnezeu a dat aceste grupuri de slujitori, oameni chemați să conducă, și Scriptura spune că ei sunt învredniciți de cinste.
Fiecare credincios e responsabil înaintea lui Dumnezeu de sufletul lui, dar păstorul și cel chemat în autoritate spirituală în Biserică, la rândul lui e răspunzător de toți, și va da socoteală de sufletele lor (Evrei 13:17). Dacă vrei să fii sub autoritatea unui om care, alături de tine, este și el responsabil de sufletul tău, și când cineva înțelege corect autoritatea, își dorește să fie sub autoritate. Pentru că este extraordinar să fii sub o umbrelă, să nu bată ploaia direct pe tine. Dar când nu înțelegi autoritatea, o vezi ca pe ceva opresiv.
Uneori autoritatea scapă însă de sub control, și devine opresivă. Atunci, cel care face asta, dovedește că el însuși nu mai este sub autoritate. Pentru că cel ce este sub autoritatea lui Hristos va ști cum să-și exercite autoritatea mai departe, și la rândul lui, va ști când trebuie să se supună și el altora. În felul acesta, toți cei ce sunt parte din Biserica lui Hristos sunt învățați să trăiască sub autoritate.
Din păcate anumiți oameni ajung în poziții de conducere, însă nu știu dacă pot fi numiți lideri. Prin diverse metode sau datorită felului în care funcționează o biserică anume, aceștia ajung în funcții de conducere, dar neavând darurile necesare pentru a fi un lider slujitor. Omul chemat la o lucrare ca și aceasta are mai multe daruri cu care Domnul îl înzestrează, unele naturale, altele supranaturale. Unii confundă autoritatea cu dictatura. Alții confundă autoritatea cu anarhia și nu sunt încântați de autoritate. Unii fac prea mult caz de autoritatea lor și consideră că autoritatea înseamnă doar să comanzi sau să dai cu pumnul în masă.
În primul rând, creștinii care au fost abuzați spiritual riscă de foarte multe ori să se închidă în ei înșiși. Unii părăsesc biserica. Dar cred că dacă cineva a trecut prin așa ceva, cel mai cinstit ar fi să vorbească cu cineva, o persoană spirituală, să împărtășească durerea și ceea ce s-a întâmplat.
Și cred că ar fi benefic să confrunte în dragoste persoana care l-a abuzat spiritual, după ce se poate elibera de acea apăsare, sau tocmai în vederea eliberării. Dar nu pentru ca să acuze, ci pentru a-i arăta acestei persoane situația în care l-a dus, pentru că mulți nu realizează.
Una este când ești abuzat spiritual de o singură persoană, dar și mai grav este când sunt mai multe persoane, când e vorba de un consiliu pastoral sau de comitetul unei biserici locale în care mai mulți oameni, poate fără să-și dea seama, poate neavând toate informațiile, au nedreptățit pe cineva și au produs o durere, un abuz care a lăsat în urmă durere. Oamenii aceștia trebuie confruntați.
Iar când persoana abuzată este prea slabă ca să facă acest lucru singură, atunci alți creștini spirituali ar trebui să-i încurajeze și să meargă împreună cu ei să confrunte persoanele care au produs abuzul, mergând înspre o împăcare, înspre iertare, înspre o închidere a conflictului și de reparare a ce se poate repara.
Din păcate, uneori anumite abuzuri de genul acesta sunt atât de dramatice, încât oamenii care au fost loviți, mai ales dacă sunt tineri, poate după zeci de ani se vor întoarce înapoi, căutându-L pe Dumnezeu, căutând părtășia Bisericii. Există acea vorbă că timpul vindecă lucrurile. Nu e adevărat. Iertarea vindecă! Timpul doar poate lungi agonia, poate duce la perioade în care nu te concentrezi așa mult la problema din trecut. Dar de obicei când apare o altă problemă similară, riscul e să revii la problema originară, de acolo de unde se trag mai multe probleme.
Ceea ce vindecă cu adevărat este Hristos, și el vindecă prin iertarea care se cere și care se oferă, și prin împăcarea care urmează, altfel pot rămâne traume pentru totdeauna.
Ilie Popa, pastor, Biserica Peniel, Viena
„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine; nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei.” (1 Petru 5:2-3)
Domnul Isus a spus: „Cine vrea să fie cel mai mare trebuie să fie slujitorul tuturor”. Autoritatea nu este o autoritate instituțională, pentru că Biserica nu e o instituție, ci este Trupul lui Hristos, un organism viu. Iar autoritatea spirituală, sau poziția în biserică, e pentru slujire, nu este instituțională. În pasajul citat spune „nu ca și cum am stăpâni”, ci făcându-ne pildă turmei, în ascultare, în dragoste și slujire. Cel mai mare trebuie să fie robul tuturor.
În momentul în care un slujitor, indiferent cine este el, ordinat sau nu (poate fi de exemplu prooroc în biserică) își depășește chemarea sau atribuțiunile, lucrează în afara ungerii și a darului primit, abuzează.
De exemplu, un predicator poate cel mai ușor să abuzeze asupra turmei. Poți predica Cuvântul lui Dumnezeu pentru zidire, sfătuire și mângâiere, sau poți predica Cuvântul pentru condamnare. Poți motiva sau învăța pe cineva prin condamnare, spunându-I cât de rău este, sau poți învăța și încuraja pe cineva prin a-I arăta cât de minunat este Dumnezeu, ce privilegiu extraordinar este să fii copil al lui Dumnezeu. Când cineva iese în afara limitelor trasate de Scriptură, de Dumnezeu, de chemarea lui, ca dictator, ca unul care stăpânește, manipulează, comite abuz.
Am întâlnit multe cazuri în care credincioșii au venit la consiliere, și peste câteva ore știa tot satul lucrurile pe care le discutaseră la consiliere. Acesta e un abuz spiritual.
Mi-e foarte greu să vorbesc despre abuzul spiritual al pastorilor, pentru că sunt pastor. Și mă gândesc și la mine. Am trecut și eu prin abuz spiritual, știu ce înseamnă.
Soluția pe care o am pentru cineva care a fost abuzat spiritual este ca respectivul să devină dependent de Dumnezeu. Să rămână sub autoritate, să comunice problema, să stea de vorbă și să-și cinstească liderii și să-i onoreze.
Nu pot generaliza, și nu vreau să creadă cineva că eu sunt adeptul ruperilor de biserici. Este scris în Biblie „să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei”, dar tot așa este scris „ieșiți din mijlocul lor”. Fiecare situație e particulară. Știu că este un conflict între generații, știu că este un conflict între generații de pregătire teologică. În trupul lui Hristos este armonie. Atât timp cât un mădular nu își îndeplinește chemarea lui, e posibil să opereze în domeniul abuzului.
Prof. Dr. Iosif Țon
De ce există abuzuri în biserică? Nici o biserică nu e desăvârșită. Bisericile sunt adunări ale poporului lui Dumnezeu cu scopul creșterii spirituale, al închinării față de Dumnezeu și al vestirii Evangheliei. Primul scop este acela al edificării, zidirii spirituale a credincioșilor, conform Efes. 4:13, până vom ajunge toți la starea de asemănare cu Hristos. Fiindcă nu suntem oameni desăvârșiți, încă de pe vremea apostolilor a fost tendința unora de a acapara toată puterea.
Puterea asupra altora e o ispită groaznică. Și Petru spune prezbiterilor: Nu vă purtați cu turma ca și unii care sunteți stăpâni, ci trebuie să fiți slujitorii lor (1 Petru 5:2-3). Ioan ne spune în a doua epistolă că Diotref a pus stăpânire pe o biserică și face acolo ce vrea, și dă afară pe alții.
Prin urmare, în orice comunitate omenească, există și tendința asta de acaparare a puterii peste ceilalți. A fost și pe vremea apostolilor, este și astăzi. În situații din acestea, tu ești chemat să fii bun. Tu ești chemat să fii tot mai asemenea lui Isus Hristos. Dacă poți îndrepta lucrurile, fă tot posibilul să le îndrepți. Dar dacă nu le poți îndrepta, nu te bate, nu începe să lupți cu metode nepotrivite lucrării lui Dumnezeu. Ci fă altă biserică.
Dumnezeu ne dă libertatea de asociere, statul ne dă libertatea de asociere. Iar eu spun: nu te bate. Nu intra în certuri neprincipiale, nu introduce răutate în Trupul lui Hristos. Dacă nu poți repara lucrurile cu bunătate, retrage-te, găsește câțiva care cred ca tine, și crează o altă biserică. Aceasta e singura soluție, și din acest motiv este și această diversitate de biserici, pentru că Dumnezeu ne dă libertate de alegere.
Cătălin Baciu, pastor, lider Teen Challenge București
Nu poate fi o definiție sau cadru foarte precis când vorbim de abuz spiritual. Însă îl simțim la nivel duhovnicesc. În urma abuzului, persoana abuzată consideră că nu este vrednică de harul și dragostea lui Dumnezeu. Se declanșează o ură împotriva persoanei respective și chiar împotriva lucrurilor spirituale. Această stare de nevrednicie se transformă într-o stare de ură și cuvinte nepotrivite la adresa persoanei nepotrivite, până acolo încât observi în alții și manipulezi prin tot felul de cuvinte și tehnici pe alții, pentru că așa ai fost și tu abuzat.
Destul de mulți oameni pe care i-am întâlnit eu au suferit o formă sau alta de abuz spiritual. E o realitate dură, de care ne lovim zi de zi. Ce se intamplă este că abuzatorul de obicei a fost abuzat în trecut, și apoi abuzează și el la rândul lui. În momentul când intri într-o nouă relație, sau biserică, sau un nou context de slujire, și intri cu rănile acelea făcute de abuzuri spirituale, nerezolvate, mai bine zis neîmpăcate, poți abuza și tu.
Anumite abuzuri spirituale nu se pot rezolva. Am întâlnit de curând pe cineva la consiliere, care a fost abuzat spiritual într-un context oribil, iar în momentul în care unul din sfaturile mele a fost să îi scrie omului respectiv, sau să se întâlnească cu el, el s-a lovit de un refuz al persoanei respective și o negare a abuzului.
Ce faci atunci? Domnul ne spune „binecuvântați pe cei ce vă blestemă, pe cei ce vă prigonesc”. Un abuz spiritual este o prigonire, poate deveni un blestem peste viața ta. Singura soluție pentru asta e binecuvântarea. M-ar bucura mult să găsim soluții, să rezolvăm toate abuzurile, însă ca și în cazul conflictului, a încerca să rezolvi un abuz spiritual nu este tocmai un început potrivit. Cheia este să încerci să obții iertarea lui Hristos, să ai împăcare cu tine și în relația cu Hristos.
De aceea, în urma unui abuz spiritual, totul începe cu a-l binecuvânta pe cel care te-a abuzat. Dacă poți să te întâlnești cu el și să vorbești cu el legat de ceea ce s-a întâmplat, e bine. De cele mai multe ori, persoana în cauză nici nu este conștientă. Știm că abuzurile acestea vin fie din lipsă de înțelepciune, teologie greșită, imaturitate emoțională, incapacitatea rezolvării conflictelor și relaționarea greșită. Și atunci singura opțiune rămasă acelui lider este să-l manipuleze sau să-l abuzeze pe omul respectiv. Nu este o soluție bună. Dar e foarte important să începeți să binecuvântați pe cei care v-au abuzat spiritual.
De multe ori sunt întrebat: „cum să binecuvântez pe cineva care m-a rănit atât de profund?” Pentru că cea mai profundă jignire pe care o poate primi o perso ană pe acest pământ este de natură spirituală. Bărbatul care este jignit în casă de soție că nu este suficient de spiritual, e cel mai rănit, de acolo pornesc cele mai multe probleme. La fel este și pentru cineva care e acuzat în public sau privat că nu este destul de spiritual, sau că abuzează spiritual. Se declanșează un război al emoțiilor oribil. Și de aceea, oamenii întreabă cum să binecuvânteze o astfel de persoană.
Ce-ți dorești tu pentru viața ta, acum? Îți dorești sănătate? Binecuvântează-l cu sănătate! Îți dorești să le meargă bine copiilor tăi, să-L slujească pe Dumnezeu? Binecuvântează-l cu lucrul acesta! Îți dorești o casă? Îți dorești să nu ai datorii? Binecuvântează-l cu aceasta. Tot ce-ți dorești pentru tine, binecuvântează-l pe omul respectiv.
M-am întâlnit cu cineva care ani de zile avusese o relație de abuz spiritual, persoana respectivă povestea lucruri greu de ascultat, și mă durea inima pentru ea. I-am spus: „haide să binecuvântăm omul care te-a abuzat”. De câțiva ani ei nu mai vorbiseră, era o situație groaznică. În acea seară am binecuvântat persoana abuzatoare bogat, cu binecuvântari cerești și pământești. Și ei au prins curaj, și au binecuvântat-o. I-am spus că nu emoțiile sunt primordiale în acel moment, nu ai cum să le negi, ci ascultarea e cea primordială. Și vedem ce se va întâmpla.
A doua zi s-a întâmplat să rămân în casa respectivă, eram în vizită la acei oameni, și pe la prânz, a sunat telefonul. Era persoana pe care o binecuvântasem seara precedentă. A fost o discuție… această prietenă a mea împreună cu soțul ei plângeau la telefon, și nu le venea a crede ce spunea persoana abuzatoare la telefon. După atâția ani de zile, acea persoană își cerea iertare.
Pur și simplu, în acea seară când am binecuvântat-o, s-a declanșat un război spiritual atât de intens, ascultând de Domnul și binecuvântând acea persoană, încât persoana abuzatoare nu a mai putut să doarmă în acea noapte, și în ziua următoare nu a putut să-și continue ziua până când nu a dat telefonul respectiv.
Taina e ascultarea Cuvântului, și când vine vorba de abuz spiritual, trebuie să binecuvântăm pe cei care ne-au abuzat.
Adrian Crisztea, pastor, Biserica Caleb Cluj
Efectul abuzului duce la ruperea unor relații importante. Și așa recunoaștem un abuz: se rupe o relație care Dumnezeu nu vrea să se rupă.
În caz de abuz spiritual, cred că iertarea e cel mai mare lucru. Isus nu ne cere să facem un lucru anume de mai multe ori pe zi, în afară de iertare. Și rugăciunea Tatăl Nostru menționează iertarea deasupra tuturor. Cred că iertarea închide ușa abuzului. Iertarea nu e o emoție, e o alegere.
Cineva m-a întrebat: „cum să-l iert dacă simt că nu-l pot ierta?” Răspunsul e că alegi să-l ierți. E o decizie, și decizia funcționează în domeniul spiritual, peste emoție sau altceva. Și atunci ușa se închide și se creează un teren în care continui să alegi, continui să ierți. La fel cum a făcut Iosif cu frații lui, alegi să ierți și să uiți. Unii spun „te iert, dar nu te uit”. Dar Iosif a avut ca fiu pe Manase, care înseamnă „uitare”, a trebuit să uite toate traumele cauzate de frații lui.
Abuzurile pot fi între frați, pot fi între lider și frate, pot fi la orice nivel, și cred că există putere să le rezolvăm.
Acest colaj este o selecție de interviuri realizate pentru emisiunea Întrebări Esențiale,difuzată zilnic pe Alfa Omega TV, sau fragmente din emisiunea în direct Identitate, autoritate si abuz spiritual din 2 iunie 2016. În fiecare joi seara, de la ora 21, avem emisiuni în direct cu rugăciune și slujire pe canalul Alfa Omega TV.
Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin
Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 6.4 - Prin ce au demonii dreptul sa ne afecteze (iulie-august 2016). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista