Ani de-a rândul, fotograful brazilian Sebastião Salgado a realizat portretele oamenilor marcați de foame, lupte și mizerie. Fotografiile sale alb-negru au devenit faimoase în întreaga lume deoarece documentează explicit suferința umană și exprimă fără cuvinte nevoia de a pune capăt nedreptăților și războiului. A realizat chiar și un documentar despre genocidul din Rwanda. Munca lui din zonele de război și taberele de refugiați l-a făcut să-și piardă speranța în omenire, văzând egosimul de care dăm dovadă majoritatea și cruzimea de care oamenii sunt capabili.

După ani de zile petrecuți prin lume, s-a întors acasă, în Brazilia, la ferma abandonată a părinților pentru a se recupera. Însă nici acolo nu l-a părăsit deznădejdea, fiindcă a fost întâmpinat de un peisaj mlăștinos, terenuri defrișate, sol emaciat și râuri secate acolo unde cu câțiva ani în urmă fusese o pădure. Putea să se resemneze sau să se revolte, însă a acceptat propunerea soției sale, Lélia Deluiz Wanick Salgado, deși părea imposibilă.

Care era propunerea?

Ideea Léliei era să replanteze pădurea tropicală de altă dată. Nu era nevoie decât de câteva milioane de copaci și câteva milioane de dolari. La început, totul era mai degrabă o alinare pentru un suflet chinuit decât o mână de ajutor pentru mediul înconjurător în pericol. Tot ce văzuse în perioada când se dedicase fotografiei îi afectase grav sănătatea. După investigații serioase, doctorul lui din Paris i-a spus că trupul era sănătos, dar mintea era suferindă. Așa au hotărât cei doi să se întoarcă în Brazilia, țara natală. Fugiseră de acolo în 1969, pe vremea studenției, ca să scape de dictatura militară și acoliții acesteia, care închiseseră și torturaseră studenți de la Universitatea din São Paulo. Prima dată când s-au reîntors a fost după 10 ani. În acel răstimp obținuseră cetățenia franceză și, deși după aceea vizitau Brazilia din când în când, casa lor a rămas în Paris. Așadar, reîntorși în țara natală, au decis să facă pași mici pentru îmbunătățirea mediului.

„Pământul era la fel de bolnav precum eram eu. Totul era distrus”, a mărturisit Sebastião într-un interviu pentru The Guardian.

„Doar aproximativ 0,5% din pământ era acoperit cu copaci. Apoi, soției mele i-a venit o idee fantastică de a planta copaci și de a forma o pădure. De când am început proiectul nostru, toate insectele, păsările și peștii s-au reîntors în pădure. Datorită noilor copaci am reînviat și eu. A fost un moment foarte important pentru mine”, a mai adăugat Sebastião.

Cei doi soți au fondat Instituto Terra pentru a atrage atenția asupra misiunii lor. Și-au dat seama că nu vor reuși singuri să ducă la bun sfârșit proiectul. Aveau nevoie de mai multe mâini și de fonduri. Și de speranță, fiindcă la început 50% dintre puieți mureau din cauza lipsei ploii. În același timp, se chinuiau mereu să obțină fonduri. A trebuit să învețe cum să procedeze cu vlăstarii astfel încât să se prindă, cum să încurajeze implicarea voluntarilor și a muncitorilor, cum să obțină resurse financiare și cum să le utilizeze în cel mai eficient mod. Mereu aveau ceva de învățat.

Între timp, au plantat peste 2,5 milioane de copaci din 297 de specii native Pădurii Atlantice din Brazilia, acoperind în total 608.69 de hectare – adică 29% din dimensiunea inițială.

„Datorită noii păduri, un întreg ecosistem a fost reconstruit de la zero. Această reîmpădurire a dus la renaşterea unui microclimat tropical, aducând înapoi precipitaţii crescute. Reîntoarcerea animalelor sălbatice este cel mai important aspect pozitiv al noii păduri. Totodată, acolo există suficientă mâncare şi protecţie pentru cele peste 172 de specii de păsări, 33 de tipuri de mamifere şi 15 specii de amfibieni şi reptile.”

„Pe Terra există ceva care este capabil să transforme CO2 în oxigen. Vorbesc despre copaci”, a spus Sebastião.

„Suntem obligați să sădim din nou păduri. Toți avem nevoie de o pădure în care vor crește copaci endemici localității, iar semințele pentru a planta răsaduri trebuie să le luăm din același loc unde urmează să le sădim, în caz contrar șerpii și termitele nu vor popula pădurea. În cazul în care veți sădi copaci care de regulă nu cresc în regiune, animalele nu vor veni aici și pădurea va rămâne pustie”, a mai spus Sebastião.

Sebastião și Lélia Salgado s-au pensionat, dar moștenirea lor rămâne și continuă să ofere speranță. Nu mai plantează arbuști, dar sunt încă activi în bordului organizației pe care au înființat-o, Instituto Terra, contribuind la continuarea procesului de plantare și la strângerea de fonduri. Deși e unul dintre cei mai de succes și faimoși fotografi din lume, cu milioane de oameni care îi vizitează expozițiile și mii care îi cumpără cărțile scrise între timp, știți care e singurul lucru la care se gândește? La Instituto Terra: „e cel mai important proiect al vieții mele”.

Inițiativa de reîmpădurire și reușita ei a inspirat milioane de oameni, „devenind un exemplu real de acțiuni ecologice prin intermediul cărora a fost restabilit un ecosistem. Determinarea lui Salgado a demonstrat că cele mai mari probleme ale lumii pot fi combătute cu paşi mici şi că oricare dintre noi poate contribui la protecţia planetei”.

Sperăm că povestea celor doi brazilieni ne încurajează să aplicăm personal îndemnurile biblice de a dovedi compasiune față oamenii din categorii defavorizate și grijă față de creație. Nu toți putem merge în Africa și sunt puțini cei care au posibilitatea de a face donații considerabile, însă poate reușim să oferim o plasă de mâncare cuiva în nevoie sau să investim din timpul nostru făcând voluntariat. Cât despre mediu, Dumnezeu ne-a împuternicit să stăpânim pământul, dar să nu uităm că ni se cere să îl și păzim. Nu e necesar să plantăm pomi, e suficient și să renunțăm la obiceiul de a arunca gunoaie în natură, de exemplu.

 Surse: KfW, Adevărul, Antena1, Instituto Terra (Instagram)

Surse foto:  institutoterra, Weverson Rocio, Sebastião Salgado, YASUYOSHI CHIBA, Ricaro Beliel

Intră aici pentru acces la resurse asemănătoare despre cum să fii creștin în societate și aici dacă vrei să afli mai multe despre creația minunată a lui Dumnezeu.