2-5 Inceputurile bisericii penticostale din Romania - interviu Pavel Rivis-Tipei

1922-2012 - 90 ani de marturie crestina penticostala in Romania

Pentru prima dată când s-a simțit prezența Duhului Sfânt în România și putem vorbi de om botezat cu Duhul Sfânt a fost în anul 1908. Din Pătrăuții Strujinețului din Ucraina se mută în România un om al cărui nume nu suna prea bine, Gheorghe Păduche, dar care avea o viață deosebită. El s-a stabilit în Vicovul de Sus, într-o biserică baptistă. Frații rămâneau uimiți când se ruga fratele Gheorghe pentru că nu înțelegeau ce se roagă, dar ziceau că se simt așa de bine în preajma lui.

A doua prezență a Duhului Sfânt a fost la sfârșitul Primului Război Mondial, în 1914, tot în Bucovina. Din Primul Război Mondial se întoarce acasă un frate pe nume Gavril Cârstian. El era botezat cu Duhul Sfânt și proorocea. S-a stabilit în Bilca, în Bucovina, tot într-o biserică baptistă și prin el se manifesta acest dar al Duhului Sfânt. El a ajuns să fie pastor și să moară ca martir.

A treia prezență a Duhului Sfânt în România a fost la Dârlos, lângă Sibiu, între două surori săsoaice. Într-o zi, când se rugau, S-a coborât Duhul Sfânt peste ele. Începuseră să se roage pe la orele 13 și când s-au sculat de pe genunchi se făcuse deja seară. Erau așa de fericite și vorbeau în alte limbi. Toate acestea au fost niște semne ale botezului cu Duhul Sfânt în România, dar niciunul dintre cei care au avut această experiență nu au  avut puterea și ambiția să formeze o biserică.

 

În anul 1920, din localitatea Cuvin se mută o familie de tineri în localitatea Păuliș: Gheorghe și Persida Bradin. Aici la Păuliș, Persida naște o fetiță care moare după naștere, iar ea se îmbolnăvește foarte grav. Abdomenul i s-a umflat foarte tare, la gât i-a apărut o umflătură foarte mare. Erau tineri săraci care locuiau într-o căsuță mică, care astăzi este casă memorială. Fiind așa de bolnavă, singura scăpare era la Dumnezeu. Soțul ei fusese ordinat diacon în Biserica Baptistă, și se rugau și cereau lui Dumnezeu să se îndure de ea. Într-una din zile, prin familia Andraș care fusese în Statele Unite, a ajuns la ei o broșurică tradusă în română, intitulată „Adevărul Biblic”. Când a citit acea broșurică, a văzut că în Statele Unite se întâmpla ceva interesant: au loc vindecări divine și  botezuri cu Duhul Sfânt. Fratele Bradin a trimis o scrisoare la adresa înscrisă pe broșură. Când a ajuns scrisoarea, au căutat un om care să o traducă. Un român stabilit în Statele Unite i-a răspuns cum se produce botezul cu Duhul Sfânt și cum au loc vindecările.

Soții Bradin au început să se roage. În timp ce se ruga sora Persida, a simțit cum o mână i se pune pe umflătura de la gât. S-a speriat, a deschis ochii și nu a văzut pe nimeni. Când a terminat rugăciunea, umflătura nu mai era nicicunde. A fost un miracol pentru ei și au înțeles că ce au citit în broșurica aceea și lămuririle trimise din State erau cu adevărat învățături și practici valabile atunci. După 2 săptămâni, soții Bradin au mers împreună în Cuvin. Sora Persida avea încă abdomenul umflat. În timp ce călătoreau, ea a simțit o cercetare a Domnului, a început să se roage și i-a dispărut a doua umflătură. Momentul acela a declanșat în ei dorința de a pune în practică rugăciunea și au înțeles cât e de important să trăiești viața de rugăciune fiindcă Domnul te vindecă. Vindecarea ei a atras familia Semenașcu din Cuvin de partea lor și în fiecare duminică veneau de la Cuvin la Păuliș la părtășie. Împreună cu alți frați au început să stăruie după Duhul Sfânt.

În iarna anului 1921, prima botezată cu Duhul Sfânt a fost Persida Semenașcu din Cuvin. A doua care a fost botezată a fost sora Persida Bradin. Al treilea a fost un alt frate, iar fratele Bradin nu a fost botezat cu Duhul Sfânt decât al patrulea în Șiclău în casa unui credincios. Așa au decis să deschidă prima biserică pe 10 septembrie 1922 în localitatea Păuliș. Pentru că rugăciunile erau fierbinți și erau convinși că orice boală putea fi vindecată prin rugăciune, lumea a început să se polarizeze în jurul lor. În septembrie s-a deschis prima biserică în Păuliș, iar în noiembrie se deschide a doua biserică în casa familiei Semenașcu Teodor și Persida, în Cuvin. A treia biserica s-a deschis în Arad, în cartierul Micalaca, primul pastor fiind Urlea Gheorghe. A patra biserica a fost în 1922 în Soimoș, apoi în Măderat, Pâncota și Șoimos.

Meritul fratelui Bradin a fost că nu s-a dat bătut. A fost judecat, a fost arestat, a fost dus la Curtea Marțială. Dacă cei dinainte nu au avut puterea să formeze o biserică, Bradin a fost un om hotărât și nu s-a dat bătut.

Primul care s-a ridicat împotriva acestor biserici mici penticostale a fost Episcopul Bisericii Tradiționale, dar fără să-și dea seama că le face un serviciu. Au apărut comunicate în presa vremii că cei din Păuliș și Cuvin sunt rătăciți într-o sectă de eretici, crezând în vindecări divine. Când a apărut comunicatul în presă, cei interesați au fost curioși și au început să meargă la biserică.

În 1923 și-au format un fel de mărturisire de credință și au trimis-o la București, la Ministerul Cultelor, ca să fie recunoscuți ca asociație religioasă, dar nu a fost așa. În 1924, într-o noapte de august, în râul Mureș, se oficiază primul botez nou testamental în apă în care se botează 12 persoane.

În 1927, în dimineața de 8 august, am avut primul martir penticostal, Pernevan Dumitru. El a fost găsit predicând la patru credincioși. Au venit peste el niște oameni beți care l-au bătut. Medicii nu i-au făcut nimic, și a murit în casa fiicei sale. Al doilea martir a fost fratele Partenie Pera care a fost găsit predicând undeva în zona Birchiș. A fost bătut cu lanț de bicicletă și în iarna aceluiași an a decedat. După anul 1932, când s-au închis toate bisericile, fratele Olaru Mihai a continuat să țină slujbele acasă, noaptea. A fost găsit la Curtici, a fost bătut și călcat în picioare.

Cu fiecare prigoană care se producea în România, nu se făcea altceva decât să se semene o nouă sămânță pentru alți creștini care se întorceau la Dumnezeu. Cred că Dumnezeu, dincolo de prigoane, dincolo de necazuri și încercări, privea spre o Biserică care trebuia să crească, care trebuia să aibă dimensiuni deosebite și căreia trebuia să îi pună temeliile astfel...

Pavel Riviș – Tipei, Președintele Cultului Penticostal din România

Selecțiuni din emisiunea Calea, Adevărul și Viața: Începutul Bisericii Penticostale din România (inregistrare - August 2012)