3-2 Pledoarie pentru dragoste

Fiindcă atât de mult A IUBIT Dumnezeu lumea încât A DAT pe singurul Său FIU, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan 3:16).

Dragostea dăruiește necondiționat, Dragostea este DUMNEZEU!

Tatăl ceresc a dat. Fiul lui Dumnezeu S-A DAT pe Sine Însuși pentru noi (Gal 2:20), S-a dat pe Sine pentru noi, ”ca un prinos și ca o jertfă de bun miros, lui Dumnezeu” (Efes. 5:2). A luat păcatele noastre asupra SA și S-A pus pe cruce pentru noi, a pășit în moarte pentru noi, apoi a înviat, pentru ca și noi să avem viață în EL.

Pentru că ne iubește... Oare putem înțelege deplin această dragoste? Oare o putem prețui cu adevărat? Vorbim despre ea, poate cu prea multă ușurință, ne-a intrat în obișnuința cuvintelor rostite, dar ne-a pătruns adâncul ființei?

Ni se pare normal că El a dat. Ni se pare că ni se cuvine. Dar unde este reverberația puterii dragostei Lui în noi? Unde este cutremurul inimii noastre de țărână în fața unui Dumnezeu infinit în bunătate, tandrețe, blândețe, sfințenie. Dumnezeu care topește munții, care face ca pământul să tremure este Același care se apleacă asupra noastră cu atâta dragoste, care ne cheamă pe nume, care dorește să vorbească cu noi, care ne numește copiii Lui.

Oare suntem conștienți de ceea ce am primit? Prețuim noi infinitul dragostei Lui pentru noi?

El ne-A DAT TOT în ce privește viața și evlavia (2 Petru 1:3), ca noi să putem avea Viața pe care El a creat-o pentru noi, ca noi să putem intra în Împărăția dragostei Fiului Său.

El ne-a DAT DUHUL SFÂNT, Mângâietorul…De ce? Pentru că nu ne-a lăsat singuri! Ne-a DAT toată puterea ca să umblăm ca lumini în întunericul acestei lumi. Ne-a DAT duhul înfierii ca să-l putem chema Ava, Tată.

El așteaptă să-L chemăm, să-L strigăm, să ne bucurăm împreună cu EL, să plângem în brațele Lui, să-I spunem durerile inimii noastre!  El vrea să ne mângâie, să ne ocrotească, să ne sfătuiască, să ne dojenească. El apleacă norii și vine degrabă în ajutorul nostru când Îl chemăm. În strâmtorare, în necaz, în singurătatea noastră, EL ESTE.

Dacă am înțelege cât de mult vrea să fie cu noi, să înțelegem că ne-a pus în cel mai sigur loc cu putință- ÎN Fiul Său, pentru că noi suntem ÎN EL (Efeseni 2:6-7).  Bogățiile Harului Său pentru noi - cât sunt de adânci și extraordinare.

Oare am realizat cât de uimitoare este viața noastră cu EL? Pentru că suntem făpturi noi, copiii Împărăției, fiii Luminii, care domnesc prin Hristos în întunericul acestei lumi. Oare realizăm pe deplin cât de uriașă e diferența dintre viața pe care o avem ÎN noi prin Fiul, comparativ cu cei ce nu-L au în inimile lor? Oare realizăm că această diferență este diferența dintre VIAȚĂ și moarte?

Și noi? Unde este răspunsul nostru?

În plângeri, în cârtiri, în vorbe ale necredinței, în frici și…? 

Ne-am obișnuit cu Harul, ne-am obișnuit cu binecuvântările LUI nespuse în viața noastră și nu le mai prețuim. Haideți să ne întoarcem de la obișnuințele noastre către Cel Prea Sfânt, către Tatăl și Dumnezeul nostru, cu cutremurul adânc al inimii!

Doamne, ce am făcut? Cum suntem, Doamne, înaintea TA? Iartă-ne Tată! Îți mulțumim Isuse  pentru jertfa Ta, pentru prețul nespus de mare pe care L-ai plătit pentru noi, ca să trăim eternitatea cu Tine!

Să ne scuturăm de mândria și de egoismul nostru și să începem să DĂM. Pentru că am fost creați după chipul și asemănarea Lui. El e DRAGOSTE, El a DAT și continuă să DEA…

Suntem creați să DĂM dragoste, să dăm bunătate, să dăm mângâiere, cuvinte de încurajare, să DĂM…

Este vremea să NE DĂM pe noi înșine lui Dumnezeu! (Rom 12:1-2). Și atunci vom birui!

“Ei l-au biruit prin Sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.” (Apoc. 12:11)

Maranata! Vino, Doamne Isuse!