3-5 Imperativul Rugaciunii

Este rugăciunea o opțiune sau o necesitate?

DE AURELIAN BARBU (pastor biserica Dunamis, București)

“Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.” Luca 18:1

De ce „trebuie” să ne rugăm? Dacă avem un Dumnezeu Suveran, de ce mai este nevoie de rugăciunea noastră?

Pentru a înțelege importanța rugăciunii, din punctul lui Dumnezeu de vedere și imperativul „trebuie”, folosit de Domnul Isus, este necesar să înțelegem contextul legilor spirituale decretate de Dumnezeu. Așa cum lumea fizică este organizată după anumite legi bine stabilite, și susținută prin „cuvântul puterii Lui” (Evrei 3:1), și lumea spirituală gravitează în jurul anumitor legi spirituale, decretate de Dumnezeu. Aceste legi spirituale acționează indiferent că omul le ia în considerare sau nu. Ele pot acționa ca sursă de har, protecție și binecuvântare sau consecință a neascultării sau chiar a ignoranței. În respectarea acestor legi, Dumnezeu este drept față de Sine și iubitor față de oameni.

În opoziție cu Împărăția lui Dumnezeu, Satan și-a construit o împărăție, bazată pe minciună, înșelăciune, răutate și distrugere. Vrăjmașul a furat autoritatea încredințată de Dumnezeu lui Adam, pentru a stăpâni pe Pământ și a dus umanitatea și pământul sub blestem și degradare. Apostolul Ioan afirmă că „toată lumea zace în cel rău” (1Ioan 5:19), dar Hristos l-a biruit pe diavolul și a instaurat Împărăția lui Dumnezeu. După înviere, El a restaurat în întregul univers, autoritatea pierdută de Adam, declarând: „Toată puterea (exousia – autoritatea) Mi-a fost dată, în cer și pe pământ” (Matei 28:18), apoi în versetul următor a delegat pe ucenici spunând: „Duceți-vă...!” Acționați, faceți ucenici, manifestați autoritatea și resursele Împărăției, iar „EU sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. Hristos a instaurat „Legea Duhului de viață”, care înseamnă: răscumpărare, eliberare, restaurare, vindecare, împuternicire și biruință! Activitatea Domnului Isus a vizat „nimicirea lucrărilor diavolului” (1Ioan 3:8), prin îndepărtarea păcatului și eliberarea celor captivi. El ne-a îndemnat să ne rugăm și să cerem „să se facă voia lui Dumnezeu, precum în cer așa și pe pământ!” (Luca 11:2)

În acest context al conflictului spiritual și al rugăciunii de mijlocire, este important să înțelegem: importanța Ispășirii îndeplinite de Domnul Isus prin jertfa de pe cruce, restaurarea și delegarea autorității, după Înviere, acțiunea credinței în viața celor răscumpărați și legea semănatului și seceratului.

Domnul Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, care s-a debarcat de Slavă, a acceptat să devină om și să reprezinte umanitatea. Isus l-a înfrânt pe satan, a biruit în mod deplin și a împărtășit cu Biserica Sa răscumpărată, întreaga victorie de pe cruce și puterea învierii Lui. Biserica trebuie să-L reprezinte pe Domnul Isus și să manifeste autoritatea Lui pe acest pământ, pentru a-I și pentru a extinde domeniul stăpânirii Împărăției lui Dumnezeu. 

Dumnezeu a ales să lucreze în parteneriat cu omul răscumpărat, restaurat și împuternicit prin Duhul Sfânt. (2Cor. 6:1). În acest context al parteneriatului în dependență de  Dumnezeu, Domnul Isus ne-a oferit  modelul propriu în ceea ce privește viața de rugăciune. Domnul Isus a avut nevoie să se roage! El, Fiul lui Dumnezeu! Uneori a mers singur pe munte să se roage noaptea (Mat. 14:23), alteori a mers în pustiu să se roage, (Marcu 1:35; Luc. 9:18), când și-a ales cei 12 ucenici, a stat toată noaptea în rugăciune. (Luc. 6:12). Dacă însuși Domnul Isus a trebuit să se roage, cât de mare nevoie avem noi?!

Rugăciunea este cheia care deschide multe uși blocate și eliberează puterea lui Dumnezeu, acolo unde EL vrea să-și împlinească voia. Da, este nevoie ca noi să ne rugăm, pentru ca voia lui Dumnezeu să fie instaurată. Sunt multe exemple în Scriptură, în care Dumnezeu și-a anunțat intențiile, a declarat care este voia Lui, dar a fost necesar ca omul să lucreze în parteneriat cu EL. În cartea Exodul 17:8-15, când Amalec a venit să lupte împotriva lui Israel la Refidim, Iosua a condus armata în luptă, iar Moise cu mâinile ridicate spre cer, susținut de Aaron și Hur, a condus lupta spirituală. În contextul decăderii spirituale a lui Ahab si Izabela, intenția și decizia de a trimite ploaia, după 3 ani și 6 luni, a venit din partea lui Dumnezeu, dar a fost necesar ca Ilie să se roage de 7 ori, să mijlocească cu stăruință pentru a aduce în lumea fizică, voia lui Dumnezeu care a fost anunțată. (1Imparati 18). Același principiu a fost folosit de Dumnezeu și în contextul întoarcerii lui Israel din robia Babiloniană, după 70 de ani de exil, când Daniel, Ezra, Neemia, au mijlocit pentru împlinirea profețiilor făcute pentru Israel. Ei nu au subînțeles că lucrurile vor evolua de la sine, ci s-au rugat, au postit și au acționat prin credință. Putem spune că în foarte multe cazuri, împlinirea voii lui Dumnezeu, este strâns legată de rugăciunea și credința celor mandatați să coopereze cu El. El este Sursa, EL inițiază, El susține, iar omul care se pune la dispoziția Duhului Sfânt, are oportunitatea de a fi un „vas sfințit și folositor”, pentru atingerea scopurilor și împlinirea  planurilor lui Dumnezeu.

Ana din seminția lui Așer, slujea neîncetat lui Dumnezeu, prin post și rugăciune, în așteptarea descoperirii lui Mesia. Simeon aștepta în credință activă împlinirea descoperirilor primite în slujba Împărăției Regelui Isus. Întotdeauna Dumnezeu a chemat oameni care să mijlocească, să creadă și să acționeze cu îndrăzneală.

Pentru timpul revenirii Domnului Isus, Dumnezeu cheamă oameni pentru a intra în parteneriat cu El. Deși chemarea la mijlocire nu este o slujire la scenă deschisă, face parte din temelia zidirii spirituale pe care o face Duhul Sfânt, în contextul timpurilor din urmă. Temelia rugăciunii este structura de rezistență care susține întreg edificiul zidirii spirituale și propagă focul trezirii spirituale. 

În aceste vremuri, Domnul a aruncat mantaua rugăciunii și peste generația tânără și putem observa foame și sete după prezența Duhului Său cel Sfânt. Sunt binecuvântat să întâlnesc și să slujesc multor frați și surori din diferite adunări conservatoare, care vor să cunoască și să experimenteze mai mult din lucrarea deplină a Împărăției, a botezului în Duhul Sfânt și slujirea completă prin darurile spirituale, împărțite după voia Duhului Sfânt. 

Dumnezeu ne cheamă la stabilitate, la perseverență și hotărâri sfinte. O consacrare radicală, sub domnia lui Hristos peste viața noastră. Nu mai este timp pentru ambiții, concurență sau etalarea diferitelor ideologii religioase, prezentate prin „forma de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”. Este timpul Duhului Sfânt! Este timpul domniei lui Isus și a Împărăției Sale glorioase! Este timpul tău, să crezi, să îndrăznești, să acționezi, să fi partener cu Însuși Dumnezeu! Rugăciunea este cheia care iți deschide aceste uși. Fi un om al rugăciunii, învestește-ți viața în rugăciune, acționează prin credință, adâncește-te în pasiune pentru Domnul Isus și umblă în plinătatea și călăuzirea Duhului Sfânt.

Nu uita: „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi...“, dar perseverența lui în rugăciune, credința și dependența lui de Dumnezeu, au determinat împlinirea imposibilului și coborârea gloriei lui Dumnezeu peste Israel.