3-5 Cu fiecare rugaciune mai aproape de inima Tatalui

articol de Delia Remeș, Șimleul Silvaniei

În această toamnă se împlinesc 14 ani de când am rostit prima rugăciune către Tatăl meu: „Doamne, iartă-mă!”. Era rugăciunea unui suflet care se preda iubirii desăvârșite. S-a întâmplat în primăvara anului 1999. De atunci Domnul a adus în ființă începutul unei vieți de rugăciune care nu s-a sfârșit nici până azi, căci cu fiecare rugăciune rostită sunt tot mai aproape de inima Tatălui. Din primăvară până în toamnă, chiar dacă nu încheiasem încă legământul în apa botezului, am stat în rugăciune necurmată și post pentru familie și ce urma să vină... nici nu mi-am închipuit. Sora mea era la Domnul de o lună de zile și împreună, cu susținere și în dependență de El, am stat lângă Cruce plângând nopți la rând, pe de o parte de bucuria întâlnirii cu El, pe de altă parte din cauza greutăților din familie. Copiii erau mici: de 5, respectiv 4 anișori. Seara, după ce totul se liniștea, erau momentele întâlnirii mele cu Iubitul meu, Mirele meu. 

”Cui i se iartă mult, iubește mult!” Veneam dintr-o perioadă foarte grea a vieții mele personale și de familie și la început sentimentul care mă copleșea venea din faptul că mă simțeam iubită, acceptată și datoare pentru toată viața Celui ce a mers în locul meu la Cruce pentru ca eu să pot fi liberă. Acestea m-au împins înainte într-o relație bazată de la bun început pe rugăciune și  post și cu fiecare rugăciune eram tot mai aproape de inima Tatălui.

La rugăciune și la viața trăită prin rugăciune s-a adăugat frumusețea revelației Cuvântului. După o perioadă destul de lungă în care m-am mulțumit doar cu ceea ce îmi spuneau alții, a venit o perioadă extraordinară: cea a revelației Cuvântului. Pentru prima dată, Domnul mi se revela prin versete, în mod special prin Psalmi, citindu-i eu singură, nu doar mesaje auzite. Fiecare verset care-L descrie pe Tata, pe Domnul meu Isus, pe Duhul Sfânt veneau spre mine și aduceau cu ele o altă realitate: cea a Împărăției. Din acel moment versetele au devenit pentru mine cuvintele pe care le foloseam în rugăciune, RUGĂCIUNE PE BAZA  VERSETELOR BIBLICE. Mă minunam de frumusețea descoperită în Sfânta Treime, de exactitatea cu care aceste versete se potriveau vieții mele personale și de familie. Citind, meditând și învățând versetele, au devenit o parte din mine. Cineva îmi spunea că nu poți învăța să te rogi. Am experimentat că rugăciunile pe bază de versete sunt extraordinare și practice datorită celor ce au trecut înaintea noastră prin situații similare. 

Domnul avea însă ceva mai bun, căci cu fiecare rugăciune eram mai aproape de inima Tatălui. Citind Psalmii am descoperit foarte multe promisiuni. Ca și cum ar fi vrut să completeze în mine ceea ce îmi lipsea la acel moment, Duhul Sfânt a străfulgerat mintea și inima mea, aducând aceste promisiuni în mine, devenind siguranță. Și astfel am început să mă rog RUGĂCIUNI BAZATE PE PROMISIUNILE DOMNULUI.

A fost perioada în care mi-am dat seama că este mai mult decât ce cunosc și pentru acea perioadă dorința mea a fost ” Vreau mai mult din Dumnezeu, vreau să-L cunosc mai mult”! Drept urmare am participat  la întâlniri în care prezența Domnului era vizibilă, în care cei ce tânjeau după El își declarau foamea și setea după Domnul. Erau întâlniri de post și rugăciune, întâlniri de închinare. 

Duhul Sfânt a orchestrat în așa fel lucrurile că aceeași foame și sete după El a pus-o în mai multe surori. Ne-am mărturisit dorințele una celeilalte și așa am început să ne unim mai multe în rugăciune. Ne întâlneam tot la 2 zile, acum ne întâlnim cu regularitate săptămânal  și când avem timp liber, ne sunăm și repede suntem împreună. Și pentru că Domnul este special și personal, nu ne-a lăsat aici, ci, cu dragoste  ne-a susținut în a merge mai departe în a lua Cuvântul cât mai mult, în a deveni pline de Cuvânt, ancorându-ne în El, împotrivindu-ne celui rău prin Cuvânt și experimentând lucruri extraordinare. Fiind una lângă cealaltă, a fost mult mai ușor decât singure! 

Domnul ne-a pus în fața provocării de a ne lua hrana de care aveam nevoie, în primul rând investind în relația personală cu El, apoi prin citirea Cuvântului și revelațiile ce au venit de acolo, acestea ducându-ne apoi la aflarea și însușirea identității în Hristos. Am primit un avânt extraordinar și asta s-a văzut și în rugăciunile noastre, deoarece am început RUGĂCIUNEA BAZATĂ PE IDENTITATEA ÎN HRISTOS, prin proclamarea realităților ce le implică această nouă identitate. Ca să nu se scurgă din nou tot ceea ce primeam, Domnul a fost așa de bun, că a hotărât să se închidă „ușile”. Cartea „Cel ce sfarmă lanțurile robiei”, de Neil Anderson, a scuturat viața noastră personală, de familii, de grup, de adunare. A fost o perioadă grea, de tulburare, deoarece era nevoie să ieșim din toate tiparele, obiceiurile și lucrurile pe care nu le făceam bine. Şi alte cărți puse la dispoziție de Alfa Omega Publishing ne-au fost de un real folos: „Biruință asupra întunericului”, de Neil Anderson, „Stăpânind porțile vrăjmașului” și „Manifestul reformei”, de Cindy Jacobs, „Creștine, eliberează-te” de Graham Powell, „Bunătate”, „Căderea în ritual” şi „Două Împărății în conflict” de Iosif Țon, „Chemați să fie sfinți” de John N. Oswald.

Această perioadă a fost marcată pe de o parte de RUGĂCIUNI DE POCĂINȚĂ, PARALEL CU RUGĂCIUNI BAZATE PE IDENTITATEA ÎN CRISTOS. Inimile noastre s-au lărgit pentru cei din jurul nostru, așa că, în grupul de rugăciune am început RUGĂCIUNILE DE MIJLOCIRE, la început pentru soții și copiii noștri, apoi pentru orașul în care locuim și chiar pentru țară.  De un real folos ne-au fost DVD-urile „Matur și liber în Hristos”, de Neil Anderson și „Eliberând captivii”. Am început să citim cărți despre mijlocire: „Rugăciunea de mijlocire” de Dutch Sheets, „Rugăciunea străjerului” de același autor, „Rugăciunea unei soții pentru soțul ei” și „Rugăciunea pentru copii”.

Domnul punea zilnic povara pentru suflete nemântuite, drept urmare nu am putut rămâne fără reacție la chemările de post și rugăciune pentru diverse cauze locale sau naționale, intrând , sau inițiind lanțuri de post. Lăudat să fie Domnul, căci aceasta e lucrarea Lui și „dacă e să mă laud cu ceva, mă laud cu Domnul și cu Cuvântul Lui”.

Într-una din dimineți mergeam spre serviciu pe jos. Fără niciun motiv, doar Duhul Sfânt a fost Cel care în acea dimineață m-a determinat să mă rog doar mulțumind și lăudând pe Domnul pentru ce va face, ca și cum deja a făcut. RUGĂCIUNEA DE MULȚUMIRE ȘI LAUDĂ  mi-a schimbat inclusiv fața, căci am ajuns la serviciu și o colegă m-a întrebat ” Delia, ce s-a întâmplat cu tine? Așa față frumoasă ai!” Mi-am dat seama în acea dimineață că rugăciunea de mulțumire îi dă credit absolut Domnului pentru ce se va întâmpla și asta schimbă totul. 

S-a schimbat și viața grupului de rugăciune, deoarece atunci când venim împreună, nu putem duce cu noi decât ceea ce am experimentat şi aceasta e deja supranatural. Mulțumind și lăudând pe Domnul, Îl înălțăm pe El, înălțăm steagurile Numelor Lui, revendicăm teritorii și Îl proclamăm pe Domnul Isus Mântuitor și Domn al vieților noastre.

Rugăciunea de mulțumire și laudă aduce cerul în mine și mă duce în acele locuri tainice și intime, în cămăruță unde pot să primesc confirmarea faptului că sunt iubită și mângâiată, încurajată, unde aflu tainele Tatălui, unde prezența Lui e totul și nu mai contează absolut nimic, căci El, Mirele meu e acolo! 

Amintindu-mi despre felul în care Domnul a lucrat în viața mea și a familiei, al grupului de rugăciune, nu pot decât să spun: LĂUDAT FIE DOMNUL DEOARECE CU FIECARE RUGĂCIUNE AM AJUNS MAI APROAPE DE INIMA TATĂLUI! Soră scumpă, frate drag, nu descuraja! Isus Hristos e Domnul! El are o chemare specială! Indiferent în ce moment te afli, Domnul vrea să te ducă lângă inima Lui! Și acolo vei găsi totul!