O ungere noua - de Miky Stancu (Cristocentric) - Inima inchinarii

Psalmistul David ne este descris în Scripturi ca fiind un om după inima Lui Dumnezeu. Acest lucru m-a fascinat întotdeauna,  pentru că toți ne dorim o astfel de inimă. Privind în Scripturi, am descoperit că Dumnezeu l-a ales pe David să conducă poporul Israel în lupte din pricina inimii lui de închinător. Nu l-a ales ca împărat pentru frumusețea lui, sau pentru vitejia de care dădea dovadă, Ci l-a ales  pentru  pasiunea, entuziasmul  și laudele lui ieșite din tipare. Închinarea a schimbat definitiv destinul lui David. Duhul Domnului era peste el și ungerea divină a fost turnată peste capul  lui. Toate acestea din pricina inimii lui de închinător.

Poate adesea am subminat importanța laudei în viața noastră și în viața bisericii. Unii spun:” De ce atâta laudă și închinare?  Prea mult timp pierdem cu închinarea!”  Porunca cea mai des întâlnită în Biblie este aceea de a lăuda pe Domnul. Iar Dumnezeu dorește restaurarea omului aducând în viața noastră modelul ceresc al închinării. Noi am fost creați să-L lăudăm pe Dumnezeu și să trăim în prezența Lui.

David a înțeles că lauda este poarta prin care intrăm în prezența lui Dumnezeu. Când stăm în prezența Creatorului, perspectiva și viziunea cu privire la viața noastră se schimbă. Timpul petrecut în închinare, atingerea slavei lui Dumnezeu, aduc transformare asupra fiecărui element al ființei noastre. Sufletul, duhul și trupul nostru se aliniază voii lui Dumnezeu.

Isaia îl descrie pe Tatăl ca fiind olarul, iar noi fiind lutul. Procesul transformării noastre în vasul perfect aduce după sine frângere și frământare. Cu cât vom petrece mai mult timp în prezența lui Dumnezeu, cu atat mai repede Dumnezeu ne poate modela pentru a deveni vase purtătoare de untdelem. Pentru ca Dumnezeu să poată turna în noi ungerea  prezenței Lui, ființa nostră trebuie să fie deplin dedicată. Il vedem pe David stând ca un viteaz înaintea lui Goliat, purtând haina lui de păstor, cu toiagul în mână și o praștie, înaintând  în fața întregului popor  care asista îngrozit la ultima luptă. Dar frica nu era pe chipul lui David, căci Duhul Domnului era peste el și vasul lui era plin cu untdelemn.

Privind la această întâmplare, ne putem da seama de ce în viața noastră avem parte de atâtea înfrângeri. De ce lupta noastră parcă este în van și nu reușim să avansăm.  Ne simțim sleiți de puteri și la întrunirile noastre duminicale suntem lipsiți de entuziasm și bucurie. Până la finalul programului de închinare poate reușim să luăm  o gură de aer proaspăt din prezența lui Dumnezeu, nădăjduind ca aceasta să ne ajungă până la următoarea întrunire cu biserica.

Din păcate, începând cu ziua de luni, simțim cum vasul nostru se golește și starea noastră spirituală este din nou în regres. Nu putem trăi respirând doar o dată pe sâptămână! Undelemnul din vasele noastre este un combustibil care se consumă. Iar noi trebuie să alimentăm zilnic inima noastră cu prezența lui Dumnezeu, stând în închinare într-un mod personal. Dumnezeu dorește să toarne în fiecare zi o ungere proaspătă peste ființa noastră. Lauda este o armă puternică împotriva lui Satan, iar forțele întunericului nu pot sta în prezența laudelor lui Dumnezeu. De aceea, când noi intrăm în închinare, intrăm și într-o luptă spirituală cu cel rău.

Închinarea este un mod de viață. Dumnezeu a pregătit pentru noi o viață încoronată cu victorii împotriva uriașilor cu care ne luptăm. El ne dă scopuri mărețe și viziune pentru lucrări mari. Dumnezeu ne-a creat pentru a fi imaginea Fiului său Isus pe pământ, iar noi trebuie să pășim cu îndrăzneală înainte, pentru a împlini planul perfect cu privire la viața noastră.

O asemenea viziune măreață a pus Dumnezeu în inima mea și a fraților mei. Viziunea Cristocentric. Această lucrare a luat ființă din pasiune pentru Dumnezeu. Numele pe care îl purtăm vorbește despre scopul și ținta noatră. Nu ne-am dorit să purtăm un nume care să vorbească despre noi, ci ne-am dorit un nume care să vorbească despre El. Atunci, într-un mod profetic, Dumnezeu ne-a dat numele Cristocentric. Însemnătatea numelui nostru este ”Cristos în centru”. Ne dorim ca în tot ceea ce facem, să-l scoatem pe Cristos în evidență. Mesajul cântecelor noastre și a vieții nostre să fie întotdeauna ca un indicator către cer. A fi Cristocentric nu înseamnă muzică, nu înseamnă să porți o etichetă pe care oamenii să o poată citi, ci a fi Cristocentric înseamnă: dedicare, pasiune, muncă, sacrificiu și timp pus la dispoziția lui Dumnezeu.

Ca și echipă de închinare, Dumnezeu ne-a chemat să deschidem porțile laudei pentru biserică. Așa cum leviții îndemnau  poporul Israel la închinare, așa și noi, trupele de laudă, suntem chemați să provocăm biserica și națiunea nostră în a-L lăuda pe Dumnezeu. Credem că în vremurile acestea Dumnezeu restaurează cortul închinării davidice, aducând în inima bisericii lauda. În  închinare, Dumnezeu toarnă ungerea prezenței Sale, aducând un sunet nou al trezirii. Nu este vorba de un stil muzical, ci este vorba de impactul prezenței lui Dumnezeu care vine peste biserică și peste natiune din pricina închinării. Orice acțiune dedicată lui Dumnezeu se numește închinare. Voia lui Dumnezeu este să ne implicăm în slujire și să ne căutăm un loc potrivit cu aptitudinile noastre. Niciunul dintre noi nu trebuie să stea deoparte fiind doar consumator  de programe. În fiecare din noi Dumnezeu a pus daruri pentru a-i sluji pe cei din jur.

Ca și echipă Cristocentric, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cântece născute din inima închinării, având înregistrate trei albume de laudă și închinare cu piese compuse. Cel mai nou album se numește ”O ungere nouă”. Multe cântece din acest album s-au compus într-un mod profetic, chiar în timpul de închinare cu biserica. ”Poala hainei tale” sau ”Vreau să fiu o jertfă vie” au adus în viața noastră de închinători transformare și dorința de a trăi tot mai intens pentru Dumnezeu. 

Îmi aduc aminte înfiorată momentul din timpul închinării, când  sora mea Ile a început să cânte profetic cântarea ”Poala hainei tale”. Eram într-o sală plină cu oameni, iar slava lui Dumnezeu a coborât așa de putenic,  încât nu m-am mai uitat în jurul meu. Dar când am deschis ochii, am văzut tot poporul îngenunchiat cu reverență și atins de prezența lui Dumnezeu. Cu mâinile ridicate spre cer și fața strălucind, fiecare era umplut cu undelemnul bucuriei. Acest cântec a venit ca o ploaie puternică aducând  cu sine vindecare și eliberare prin Isus. Promisiunea lui Dumnezeu făcută prin profetul Isaia se împlinește și în zilele nostre: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi.”

Dumnezeu a promis revărsarea ungerii sale speciale peste cei ce cheamă Numele Lui. Trebuie doar să îndrăzim, să ne apropiem de El și să ne atingem de poala hainei lui ca să fim vindecați.

www.cristocentric.ro,  Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.