Fac totul pentru Evanghelie - de Buni Cocar

1 Corinteni 9:23 - Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Afirmaţia de mai sus aparţine unui evanghelist din primul veac al erei creştine. Este declaraţia unui om care şi-a pus viaţa-n joc pentru Evanghelie. Numele lui, aţi ghicit, este Pavel sau aşa cum este cunoscut de istorie, apostolul Pavel.

Socotit, din punct de vedere intelectual,  printre cei mai înzestrati oameni ai istoriei, apostolul Pavel ca şi un Francisc de Assisi de mai târziu, un Blaise Pascal, un doctor Schweitzer, ca un Sadhu Sundar Singh sau un Watchman Nee, după convertirea la creştinism, renunţă la tot ce are şi se consacră vestirii Evangheliei; devine purtătorul de veşti al Cuiva pe care el însuşi nu L-a văzut niciodată în carne şi oase.

Este greu să te abţii şi să nu-ntrebi: de ce? Nu s-a irosit oare un geniu pentru o lucrare ce nu pare a necesita neapărat un astfel de om? A fost cumva Pavel un Don Quijotte? La urma urmei ce-i aşa de special în legătură cu această Evanghelie?...

Evanghelie, îmi pare rău s-o spun, nu este un cuvânt românesc dar noi îl folosim de 2000 de ani şi dacă ni l-ar lua cineva am fi brusc mai săraci, ca să nu zic, teribil de nedreptăţiţi. Cuvântul Evanghelie  a fost transliterat, adică luat din vocabularul grecesc şi plantat în limba noastră.

Nefiind tradus i s-au atribuit mai multe sensuri, toate sublime. Evanghlie înseamnă în primul rând „veste bună”, dar de îndată ce auzi asta şi înainte de a te bucura de noua acumulare lingvistică afli că Evanghelia este o persoană şi acea Persoană este Isus Hristos.

Evanghelia Îi aparţine. El are monopol asupra ei. În mod exclusiv ea este despre El şi despre faptele Lui. Evanghelie este tot ce ţine de El de la Întruparea Lui în om până la Învierea Lui dintre cei morţi.

Acum sunt sigur că aceste lucruri nu sunt noi. Toţi am auzit că Hristos s-a-ntrupat şi că a treia zi după înmormântarea Lui, a-nviat!  Nu sunt sigur dacă toţi am înţeles de ce a murit Isus? Este important să ştim fiindcă moartea Lui este tot Evanghelie şi dacă o ignorăm ratăm cea mai însemnată parte a ei.

Apostolul Pavel scria corintenilor că Hristos a murit pentru noi „după Scripturi”. A murit pentru noi toţi. Asta înseamnă c-a murit şi pentru mine şi pentru dumneavoastră.

Aţi citit bine. El a murit pentru dumneavoastră. Indiferent cine sunteţi, cum vă cheamă sau ce aţi făcut. Faptul e fapt. Isus, Fiul lui Dumnezeu v-a iubit şi a murit în locul dumneavoastră. Puteţi conta pe asta, vă puteţi chiar pune numele în spaţiul de mai jos.

El a murit pentru mine:  .............................    ...................................

Poate că vreţi să ştiţi mai mult: de ce a făcut El asta? Sau cine este El? Ce fel de Om este, ce fel de fiinţă este El? E oricum Cineva care a murit pentru dumneavoastră.  Sau poate, n-a murit!? Eşti sigur că n-a murit? Eşti sigur c-a murit? Pe ce te bazezi? Sunt câteva întrebări necesare înainte de intrarea în taina istoriei.

De ce crezi că zice Pavel: Fac totul pentru Evanghelie? Nu cumva fiindcă el ştie că Hristos a murit pentru el? Nu cumva fiindcă puterea acestei veşti, a Evangheliei l-a transformat  într-o creaţie nouă. Apropos de această lucrare a Evangheliei ...

În urmă cu 44 de ani nu eram mântuit. Bisericos sau religios, da, mîntuit însă, nu. Cum satul în care  am fost născut avea tradiţii slave şi ţinea sărbătorile după Calendarul Iulian, pe 9 Ianuarie se serba a treia zi de Crăciun. Mi-aduc aminte de parcă s-ar fi petrecut ieri. Ascultasem deja câteva slujbe în primele zile ale comemorării naşterii Domnului: Întruparea Logosului, Naşterea Lui din Fecioară, Modestia Primului Crăciun ... Regret să spun,dar nici una n-a avut vreun impact asupra-mi.

În ultima seară însă n-am mai ajuns s-ascult nimic. Pastorul n-apucase decât să citească „Evrei 3:15: Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inima”, când m-a luat Cuvântul în primire. În jumătate de ceas am fost făcut o nouă făptură. Am fost transportat într-o altă tabără, într-o altă viaţă, într-o viaţă unde exista Dumnezeu.

Tot ce-am făcut eu a fost să las garda jos şi să nu mă mai împietresc. Să nu mă mai împotrivesc Lui. Restul, de fapt esenţialul, l-a făcut El Însuşi. M-a convins fără argumente şi fără dovezi de vreun fel sau altul. Nici nu era nevoie. Ştiam. Ştiam Cine lucra în mine. Era El.  

De ce-ţi povestesc ţie un lucru petrecut acum aproape jumătate de secol?

Din datorie, din datorie faţă de El.

De ce crezi că apostolul Pavel era dator şi grecilor şi barbarilor? L-au îndatorat ei prin ceva? I-au făcut ei vreun bine? Nu. Pavel îi era dator lui Hristos.

Totodată Pavel era convins că Puterea Evangheliei este nu doar mare, deşi ea este cea mai mare din Univers, dar este şi blândă şi binevoitoare şi înţelegătoare. Pavel i-a cunoscut efectele în viaţa lui şi a văzut-o la lucru în tot Bazinul Mediteranean. Este singura putere care mântuie. Este puterea care încă  vindecă trupuri şi minţi. Este puterea care sanctifică. Este puterea care ridică la slavă eternă. Ea este legendarul Balsam din Galaad. Balsam necesar atât individului cât şi naţiunilor.

Oh, cum aş vrea ca Evanghelia lui Hristos, să fie vorbită pe strazile oraşelor, în trenuri, în autogări, în curtea şcolii, pe aeropoarte. „Limba noastră-i limbă sfântă, limba vechilor cazanii” şi ea trebuie să răsune pe la toate vetrele.

Este depre ISUS!

Şi El este Alfa şi Omega, Începutul zidirii şi Piatra din capul unghiului. Toate se ţin prin El, pe când fără El totul se destramă, totul se dezintegrează.

Cine are urechi să asculte ce zice Duhul Sfînt: propovăduieşte Evanghelia în orice vreme şi la orice făptură! Pavel o propovăduia nu numai ca să-I facă Bucurie Domnului, nu numai ca neamurile să fie mântuite ci pentru ca el însuşi să aibă parte de ea.

Francis de Asissi pleda şi el: propovăduieşte Evanghelia ne-ncetat şi dacă este neapărat necesar poţi folosi şi cuvinte ...

Buni Cocar