Succat Hallel - Casa de rugaciune din Ierusalim - de Rick Ridings

Succat Hallel este o comunitate de închinători și mijlocitori adunați din toate colțurile lumii, pentru a veghea împreună pe zidurile Ierusalimului, jumătate din nucleul de conducere fiind evrei.

Noi, Rick și Patti Ridings, ne-am mutat în Ierusalim în anul 1999 și în acel an am dat naștere comunității Succat Hallel în sufrageria locuinței noastre. Domnul ne-a spus că Satan va ținti Ierusalimul cu siguranta mai mult decât oricare alt oraș din lume, pentru a încerca să împiedice a doua venire a lui Isus în Ierusalim. Din acest motiv li se poruncește tuturor credincioșilor de pretutindeni să „se roage pentru pacea Ierusalimului” (Psalmul 122:6).

În preștiința Lui, Dumnezeu a profețit că va ridica străjeri pe zidurile Ierusalimului: „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc! Și nu-I dați răgaz, până nu va așeza din nou Ierusalimul și-l va face o laudă pe pământ.” 

În timp ce se adăugau treptat, unul după altul, câte un închinător și și câte un străjer, am început să lărgim spațiul din sufragerie. Acesta a fost un timp de testare pentru cei ce au fost chemați dintre națiuni să fie străjeri, deoarece în timpul celor patru ani de zile, între anul 2000 și anul 2004, Ierusalimul a fost sub „intifada” (revolta palestiniană), perioadă când multe autobuze erau aruncate în aer de către teroriști sinucigași. 

Străjerii însă au continuat să vină...

În octombrie, 2004, am reușit să ne mutăm într-un frumos loc amenajat, ce avea vedere spre Muntele Sionului și spre zidurile Orașului Vechi al Ierusalimului. Într-o lună de zile, la finalul lunii noiembrie, 2004, am reușit prin harul Domnului să stăm în veghere 24/7, aceasta însemnând o rugăciune și închinare necurmată, timp de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, în fiecare zi a anului.

În toamna anului 2006, am reușit să deschidem a doua cameră de rugăciune, în Cetatea lui David, locul unde a fost ridicat Cortul lui David. Aici a fost locul în care David a ridicat un cort pentru Chivotul Legământului, în care leviții și preoții slujeau „necurmat” înaintea Prezenței Domnului (1 Cronici 16:4-6, 37). În ebraică, cuvântul „necurmat” din versetul 37 înseamnă în mod normal, zi și noapte. Este același cuvânt folosit în Leviticul 6:13, unde Domnul le-a poruncit israeliților ca „focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.”

Noi credem că poate fi foarte bine socotită o legătură între închinarea  și rugăciunea noastră 24/7 și faptul că, ultimul atentat cu bombă de la Ierusalim, a avut loc doar cu câteva săptămâni înainte.

Unii s-ar putea să întrebe de ce „străjerii” voștri combină închinarea cu rugăciunea? Facem acest lucru, în primul rând pentru că acesta este modelul rânduit pentru Cortul lui David, despre care tocmai am menționat, slujba înaintea Domnului pe care David a rânduit-o în Ierusalim, cu 3000 de ani în urmă, care să fie făcută în cortul unde el a așezat Chivotul Legământului. În 1 Cronici 16:1a, 4, 7 scrie: „și au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot și jertfe de mulțumiri... A dat leviților sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să cheme, să laude și să slăvească pe Domnul Dumnezeul lui Israel... În ziua aceea, David a însărcinat pentru întâia dată pe Asaf și frații săi să vestească laudele Domnului.” Aşadar, vedem că majoritatea psalmilor sunt o mărturie a ceea ce s-a întâmplat în acest cort/Cortul lui David. Și de asemenea psalmii sunt străbătuți de la primul la ultimul, de acte de închinare și rugăciune.

Mai mult, când Ioan are o licărire despre ce se întâmplă în jurul Tronului lui Dumnezeu în ceruri, el vede că „cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Lăuta reprezintă închinarea lor, iar potirele cu tămâie rugăciunile lor.

Noi credem că Scripturile pun închinarea și rugăciunea împreună din câteva motive:

Când începem cu mulțumire și laudă, noi urmăm protocolul sau îndrumările date de Domnul pentru a intra în prezența Lui, după cum suntem îndemnați în Psalmul 100:4: „Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui! Lăudați-L și binecuvântați-I Numele.”

Când ne concentrăm atenția asupra Domnului în închinare, este zidită credința noastră în bunătatea, credincioșia și suveranitatea Lui. Apoi, când continuăm să ne rugăm, noi nu ne mai rugăm dintr-un loc al fricii și îngrijorării, ci al încrederii.

Când începem cu închinare pășim înaintea tronului lui Dumnezeu. Noi nu venim înaintea Lui cu o listă de cereri ci așteptăm până când El ne va arăta tot ce este pe inima Lui. Noi intrăm de fapt în administrarea sau împlinirea voii Sale pe pământ.

Când ne închinăm și venim înaintea tronului Său, acolo dăm de un râu de apă Vie, care curge de la tronul Său și ne înviorează și întărește pentru a mijloci (Ezechiel 47:1-5).

Am descoperit că acest model de trecere, înainte și înapoi, de la laudă - mulțumire - închinare - la rugăciune, este unul care ne permite să înaintăm ușor, perioade lungi de timp păstrându-ne înviorați și vii.

După aproape trei ani de rugăciune și închinare necurmată 24/7, Domnul ne-a chemat să îi avem în vedere pe tinerii din Israel în ce privește puterea închinării și a rugăciunii. În iunie 2007, am găzduit prima conferință anuală pentru tineri și adulți israeliți. În fiecare an se strâng,  timp de trei zile, în cadrul acestor conferințe câteva sute de tineri evrei și arabi din Israel să-L caute pe Domnul. Această întâlnire se numește „Elav”, care în ebraică înseamnă „Pentru El”. Foarte mult din timpul acestei conferințe este oferit închinării și rugăciunii în limbile ebraică, arabă și engleză. Mulți dintre acești tineri au mărturisit despre manifestări în prezența lui Dumnezeu de care au avut parte în cadrul acestor întâlniri, care le-au schimbat viața iar alții au fost chemați să fie parte din această lucrare de închinare și rugăciune.

Mai târziu, Domnul ne-a spus că El va ridica „case de rugăciune” pretutindeni în Orientul Mijlociu și am fost foarte încurajați de acest lucru. Primul nostru seminar despre „nașterea Caselor de rugăciune” l-am ținut în Ierusalim, în octombrie 2008. De atunci am avut cinci seminarii în Turcia și de asmenea în Egip, Liban și Dubai. Trimitem în mod regulat de la Ierusalim membri din conducere ca să încurajeze pe cei din casele de rugăciune din zona noastră. Unul dintre lideri s-a întors recent dintr-o astfel de misiune în Erbil, Irak, singurul oraș semnificativ din Irak, care pare a fi protejat de scuturările care au loc în acea zonă. 

Noi credem că aceste case de rugăciune din Orientul Mijlociu sunt parte din „drumul închinării” cum a fost profețit în Isaia 19:23-25: „În aceeași vreme, va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt și egiptenii, în Asiria și egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea unit cu Egiptul și cu Asiria ca o binecuvântare în mijlocul pământului. Domnul oștirilor îi va binecuvânta și va zice: “Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, și Asiria, lucrarea mâinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea!” 

Te îndemnăm să te rogi împreună cu noi:

Ca Domnul Însuși să fie „un zid de foc” (de protecție) în jurul Ierusalimului și „slava lui în mijlocul lui” (Zaharia 2:5). 

Ca tot mai mulți iudei și arabi care locuiesc în Israel să aibă revelația că Isus este Mesia și Domnul lor – pentru o curgere de vise, viziuni, semne și minuni.

Pentru o revărsare a Duhului Sfânt peste tinerii din Israel, ca împlinire a cuvântului din Ioel 2:28, care spune că atunci când Domnul va turna Duhul Său peste națiuni („orice făptură”), Israel se poate aștepta ca fiii și fiicele să proorocească iar tinerii să aibă vedenii.

Va fi o multiplicare a caselor de rugăciune pretutindeni în Israel și națiunile înconjurătoare care vor croi un drum al închinării pentru prezența Domnului (Isaia 19:23-25).

Pentru mai multe informații, vizitați site-ul nostru: www.succathallel.com