BUCOVINA cu deferență despre diferențe - de David Reguș, jurnalist RVE

Zilele trecute, un coleg de-al meu de la Radio Vocea Evangheliei Suceava a revenit dintr-o călătorie misionară pe termen scurt în Africa. În două cuvinte, a reuşit să surprindă impactul avut asupra-i de interacţiunea cu spiritualitatea de pe continentul african. Cele două cuvinte au fost: „creştinism diferit”. Este evident că avea în vedere forma de manifestare proprie culturii. Aceasta mi-a amintit de experienţa unui pastor din zona Bucovinei care, în urma unei vizite, tot pe continentul african, avea să exclame: Dumnezeu nu este român !

În zona Moldovei și Bucovinei a dominat multă vreme ideea că diferit înseamnă greşit în mod neapărat. O astfel de opinie a fost diluată însă consistent de contactul cu alte culturi a tinerilor plecaţi la muncă în străinătate. Nu se poate vorbi însă de o eradicare a acestei metehne zonale extrem de evidentă pentru cineva care vizitează pentru prima dată regiunea din nord-estul României.  Există încă areale izolate în care se consideră doar anumite forme de exprimare şi practicare a credinţei ca fiind patentate. Cred că mai este nevoie de timp până când se va vorbi cu deferenţă despre diferenţe în acest spaţiu, care pune un mare accent pe religiozitate. 

Diferenţele duc la divergenţe dacă nu sunt tratate cu deferenţă. 

Biserica lui Hristos are menirea de a fi un conglomerat care impresionează prin diversitatea conferită de unicitatea membrilor ei. Nici pe departe Biblia nu sprijină aglutinarea care este specifică ideii de uniformitate. Comuniştii au marşat timp de decenii pe conceptul de „şanse egale” în sensul de uniformitate pe care o considerau într-un mod eronat ca fiind unitate. Biserica este unică tocmai prin faptul că este formată din individualităţi care îşi păstrează caracteristicile proprii fără a fi individualiste. Lucrul acesta este posibil pentru că Biserica este mai mult decât o instituţie, ea este un organism viu capabil de a avea impact indiferent de arealul în care se dezvoltă.  Această unitate în diversitate este străină bisericilor istorice şi a constituit indubitabil un punct de atracţie pentru cei din afara spaţiului evanghelic.

În 2012 unul dintre deputaţii din Parlamentul României de atunci, aflat la Suceava pentru a participa la simpozionul „Creştinism. Societate civilă. Angajare publică”, mărturisea că a vorbit în repetate rânduri cu colegii săi despre unitatea existentă în rândul evanghelicilor. La acelaşi simpozion, scriitorul Vasile Ernu evidenţia prin exemple concludente mentalitatea de marginali, de minoritari, existentă în rândul evanghelicilor din România. Mentalitate oarecum asemănătoare cu aceea a comunităţii în care el a crescut dincolo de Prut în zona Bugeacului. Când o astfel de mentalitate domină, apare izolarea care fosilizează comunitatea.

În zonă s-au făcut paşi din ce în ce mai curajoşi în direcţia îndeplinirii mandatului credinciosului de a fi o lumină în locul în care se găseşte. Nu este vorba de ceva inovator. Această abordare a fost o constantă la începutul mişcării evanghelice din zona Bucovinei. Astfel se şi explică dezvoltarea comunităţilor din acest areal. Este adevărat că şi componenta demografică are un rol important însă, dincolo de aceasta, trăirea unui creştinism practic a făcut ca evanghelicii să cunoască dezvoltarea. 

Religiozitatea celor din Bucovina a primit o grea lovitură în 2010, când viituri puternice au făcut ca apele să iasă din matcă și să distrugă sute de locuințe. Până la acel moment, oamenii zonei considerau că arealul acesta înțesat de mănăstiri este unul protejat și mai altfel decât restul țării. Nu se fereau să afirme că oamenii zonei sunt privilegiați de Dumnezeu datorită bunătății lor și credinței lor. Această mentalitate este o caracteristică dominantă a acelora care aparțin bisericilor tradiționale însă și evanghelicii au fost atinși de o astfel de gândire.

Este lesne de observat că formele de manifestare ale credinței sunt influențate de cultura locului. Există un fel de amprentă a zonei. Unii chiar îi spun ‘’linia zonei’’. Este și normal să fie așa până la un anumit punct. Când se urmărește impactul asupra unui grup, contextualizarea este o componentă care nu trebuie să lipsească din strategia de lucru. Problemele însă apar când se pretinde, se așteaptă ca peste tot să existe același tip de manifestare. Aceasta cred că este una dintre cele mai mari probleme ale evanghelicilor din zona de nord est a României. Întotdeauna când se mută atenția de la conținut la formă, comunitatea riscă să calce pe urmele celor care l-au respins chiar pe Mântuitorul. Robii formelor ajung ușor să desconsidere manifestări care nu sunt după calapodul lor de înțelegere, și riscă izolarea. Am observat trei caracteristici care, odată prezente în comunitățile evanghelice din zonă, au făcut ca impactul acestora să fie o realitate ce nu poate fi neglijată:

1. Spiritualitatea sănătoasă

Spre deosebire de religiozitate, spiritualitatea este trăsătura care nu depinde de forme deși are anumite forme de manifestare. Religiozitatea încurajează dualismul. Spiritualitatea sănătoasă presupune o gândire biblică în ceea ce privește biserica. Astfel că aceasta, biserica, nu este un loc unde se merge din când în când. Este o provocare pentru evanghelici să fie credincioși într-o societate plină de bisericoși. Cei care au înțeles diferența dintre a fi bisericos și a fi Biserica au depășit sfera religiozității, care este cea mai mare piedică în calea spiritualității. 

2. Sănătatea familială

Familiile evanghelicilor din nord-estul României sunt numeroase, iar aceasta atrage după sine o mare răspundere din partea părinților. Părinții care au înțeles că misiunea lor nu se rezumă doar la conceperea copiilor au contribuit substanțial la consolidarea bisericilor din zonă. Deschiderea comunităților evanghelice pentru tabere, conferințe, festivaluri a adus un plus în întremarea familiilor. Ermetismul comunităților din acest areal față de astfel de manifestări era proverbială.

3. Spiritul antreprenorial

Acesta a fost studiat și de către, Dan Lungu, unul dintre cei mai traduși autori contemporani ai României. ‘’Pe urmele ipotezei lui Max Weber despre etica protestantă şi spiritul capitalismului, am căutat să văd legătura dintre etica neoprotestantă şi spiritul capitalismului. Am făcut cercetarea în zona Rădăuţiului, în mai multe localităţi. A fost prima dată cînd am intrat în contact mai aprofundat cu persoane din comunitatea neoprotestantă. Era o lume stranie, cu o logică total diferită de a noastră. ‘’. În urma cercetărilor sale, a constatat că la evanghelici exista un spirit antreprenorial deosebit de dezvoltat. 

În calitate de angajatori, evanghelicii au o influență aparte în acest areal și nu numai. 

Diferențele nu trebuie să alimenteze divergențele. A fi diferit nu este neapărat ceva rău. Aceste aspecte sunt încă o provocare pentru cei care își manifestă credința lor în Dumnezeu în acest cadru binecuvântat numit Bucovina.

sursa imaginii: www.wikimedia.org