Un semn al maturității spirituale | de Joyce Meyer

De curând am simțit că Dumnezeu mi-a oferit o definiție simplă a maturității spirituale. Știu că ea cuprinde mai mult decât aceste cuvinte, dar aș vrea să reflectați la ele: maturitatea spirituală înseamnă să-L întrebi pe Dumnezeu ce poți face pentru El, și nu doar ce poate face El pentru tine.

Mă întreb câți dintre noi, atunci când ne rugăm zi de zi, Îl întreabă pe Dumnezeu: „Ce pot să fac astăzi pentru Tine? Pe cine pot binecuvânta? Pe cine pot ajuta? Vreau să-Ți slujesc!”

Am început această practică zilnică acum trei sau patru ani, și este uimitor ce se întâmplă atunci când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți arate pe cine poți binecuvânta — El chiar o face. Pe parcurs am descoperit că, dacă îți faci un obicei în a-i asculta cu adevărat pe oameni, ei îți vor spune singuri ce au nevoie, ce îi frământă sau ce și-ar dori.

Cred că uneori avem impresia că cineva trebuie să fie într-o situație disperată ca să-l putem ajuta. Însă fiecare trece prin momente în care are nevoie, pur și simplu, să se simtă binecuvântat. Chiar dacă au mai mulți bani decât tine, oamenii au mereu nevoie de dragoste și încurajare, iar un gest frumos le poate oferi exact asta.

Luca 6:38 spune: „Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

A dărui altora este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le putem face. Dacă vreți bucurie în viața voastră, începeți să dăruiți! Firea noastră tinde să ne facă să ne gândim la noi înșine — la propriile nevoi și dorințe. Dar adevărata fericire vine atunci când ne dăruim pe noi înșine și ne concentrăm pe a-i ajuta pe ceilalți. Atunci trăim o bucurie pe care nu o putem atinge altfel. Vă încurajez să transformați dăruirea într-un mod de viață. Desigur, puteți dărui bani, dar le puteți oferi oamenilor și timpul vostru, darurile voastre și prietenia voastră.

Altădată eram nefericită, preocupată doar de dorințele mele și de felul în care ceilalți m-ar putea ajuta. Dar când am început să mă concentrez pe a-i iubi pe alții, am devenit mai fericită ca niciodată. Vă provoc să faceți la fel: în fiecare zi, căutați moduri prin care să binecuvântați pe cineva. Întrebați-L pe Dumnezeu ce puteți face pentru El, și vedeți cum vă schimbă viața.

Maturitatea spirituală, în esență, înseamnă să nu te mai pui pe tine în centrul gândurilor tale. La acest tip de maturitate se referea apostolul Pavel când a spus: „… nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu.” (Galateni 2:20), sau când a scris: „În El trăim, ne mișcăm și avem ființa” (Fapte 17:28, Biblia Amplificată).

Pavel a scris și: „…mor în fiecare zi” (1 Corinteni 15:31). Nu se referea la moartea fizică, ci la faptul că, zi de zi, moare față de sine, față de egoism și autosuficiență.

Vreau să vă spun o întâmplare amuzantă. Avem un nepot de patru ani, pe nume Brody, un băiețel plin de personalitate care, uneori, își pierde răbdarea. Acum vreo lună, a avut o zi grea și era mofturos, cu o atitudine de felul: „Fac o criză de fiecare dată când nu se face cum vreau eu”. Plecase cu mama lui la cumpărături, și nu se purta deloc frumos.

Ea i-a spus: „Brody, o să ne rugăm pentru felul în care te porți.” Apoi l-a luat în brațe și s-a rugat: „Doamne, Te rugăm să-l ajuți pe Brody să fie un băiat bun astăzi, să se simtă mai bine și să nu mai fie atât de morocănos. Ajută-l să zâmbească și să asculte ceea ce îi spun.” La final, a spus „Amin”. Dar Brody a răspuns: „Nu Amin!”. Nu era deloc de acord cu rugăciunea aceea.

Când Dumnezeu ne dă o învățătură bună pentru noi, cred că uneori avem aceeași atitudine: „Nu Amin!”. Pentru că Amin înseamnă: „Da, așa să fie”, iar noi nu suntem întotdeauna convinși că vrem să facem ceea ce ne cere El.

Adevărul este că, uneori, ne purtăm ca niște copii spirituali și vrem cu orice preț ca totul să se facă după voia noastră. Dar vestea bună este că Dumnezeu nu încetează niciodată să ne ajute să creștem. Din clipa în care intrăm într-o relație cu El, începe în noi un proces minunat: pas cu pas ne face tot mai asemănători cu Isus, un proces care durează toată viața.

De fiecare dată când petrecem timp în Cuvântul lui Dumnezeu și începem să trăim ceea ce citim, creștem. Ori de câte ori vorbim cu Dumnezeu în rugăciune, ceva se schimbă și facem un pas înainte. Iar în tot acest proces, El nu încetează să ne arate cum putem crește mai departe și să avem o viață și mai împlinită.

Sunt recunoscătoare că Dumnezeu nu mă lasă singură, și nu mă lasă să rămân așa cum sunt. În schimb, continuă să mă atingă cu îndemnurile Lui, și să-mi arate cum pot crește. Și face asta pentru fiecare dintre noi. Încet, dar sigur, ne transformă, și ne face tot mai asemănători cu El.

 - - - - - - - - - - 

Alte articole de Joyce Meyer găsești aici: https://alfaomega.tv/joyce-meyer/articole

Despre viața spirituală găsești mai multe materiale aici: https://alfaomega.tv/viata-spirituala