Frații din Bagdad

Mohammad și Ahmed au crescut într-o familie de musulmani în Bagdad, în Irak. Ei au fost abuzați și apoi abandonați de tatăl lor. Adesea nu au avut mâncare sau alte lucruri de strictă necesitate. Apoi, într-o zi, datorită unei rugăciuni a avut loc o întâlnire care le-a schimbat viața pentru totdeauna. Această întâmplare a fost preluată de la organizația „I Found the Truth”, adică „Am găsit adevărul”. Urmăriți!

Fratele 1: Prima întâlnire pe care am avut-o cu Dumnezeu a fost pe stradă când am spus: ”Dacă exiști Dumnezeule, atunci arată-Te!”

Fratele 2: Prima dată L-am întâlnit pe Dumnezeu când nu mai mâncasem de patru zile, din cauză că tatăl meu nu a vrut să aibă grijă de noi. M-am pus pe genunchi și m-am rugat: ”Dacă exiști Dumnezeule, dacă ești adevărat, dacă mă auzi, te rog să ai grijă de mine, deoarece nu am ce mânca.” Am crezut cu adevărat, am simțit că El se va îngriji de mine, deși nu credeam în El, dar am fost convins că mă va ajuta. Aveam nevoie disperată de ajutorul Lui. Eram pe stradă cu fratele meu, amândoi desculți.

Fratele 1: Am observat un bărbat fugind. M-a văzut. Eu eram desculț. A fost foarte cald și asfaltul îmi ardea picioarele. S-a apropiat de noi, era un general american.

Fratele 2: Acest general, generalul Petraeus a venit la mine și la fratele meu. Pe acea vreme nu știam că era vorba de o persoană importantă. Credeam că e doar un simplu soldat american. El a chemat-o pe mama mea și printr-un traducător a întrebat-o: ”De ce nu poartă pantofi băiatul tău?”

Fratele 1: Mama mea i-a spus că se află într-o situație dificilă, că nu are destule posibilități sau destui bani pentru a ne lua pantofi. Apoi, el a chemat-o la unitate și a intrat în curte. Și-au deschis mașinile și ne-au adus sucuri și mâncare. Ne-au purtat de grijă. După ce l-am cunoscut mai bine pe general, acesta i-a oferit mamei mele un loc de muncă în armata Statelor Unite.

Fratele 2: Pentru câțiva ani mama mea a avut oportunitatea de a lucra cu ei. A devenit o traducătoare cunoscută și toate acestea datorită armatei americane.

Fratele 1: După ce a devenit traducătoare, a început să primească amenințări, deoarece lucra pentru armata Statelor Unite. Imediat, generalul ne-a spus: ”Nu vă mai putem ține aici, deoarece e foarte periculos pentru voi”. El a spus mamei mele: ”Ați vrea să veniți în America?” Când am ajuns în Statele Unite am căutat comunitatea arabă, deoarece am mers după primul instinct. Am vrut să ne integrăm.

Fratele 2: Am făcut parte dintr-o comunitate arabă și ni s-a spus că bisericile distribuie mâncare, mobilă, haine. Am decis să mergem la această biserică ca să luăm bunurile de care aveam nevoie. Ne-am propus să nu vorbim cu ei deoarece noi eram musulmani. Când am intrat în biserică, am simțit că Duhul Sfânt m-a atins. Când am intrat toată lumea s-a uitat la mine și la familia mea și au zâmbit în mod ciudat. M-am întrebat oare de ce zâmbesc. Nu ne cunosc, de ce ne zâmbesc atunci? De ce sunt așa de fericiți? Chiar acolo și atunci, am știut că vreau să am și eu ce au ei, indiferent despre ce ar fi vorba. Vreau să fiu la fel de fericit.

Fratele 1: Am cunoscut un băiat pe nume David. El ajuta arabii din comunitate. Vestea Evanghelia și ne-a vorbit despre Isus. El ne-a făcut legătura cu o biserică în zona rurală din New York. De la început ne-au arătat afecțiunea lor. Ne-au întrebat cum suntem, cum ne cheamă și de unde venim. Doreau sincer să ne cunoască. Cautau să construiască o relație.

Fratele 2: Am devenit mai apropiați cu o familie din biserică, care ne-a purtat de grijă. Deși nu așa am intenționat, ei s-au comportat cu noi de parcă făceam parte din familia lor. A fost ciudat că nu au vrut să ne impună religia lor. Nu au vrut să ne impună creștinismul. Veneau în fiecare săptămână, ne-au dus la biserică în fiecare duminică. Încetul cu încetul am aflat că acesta a fost motivul fericirii lor. Asta a lipsit din sufletul meu și de asta aveam eu nevoie.

Fratele 1: Am început să pun întrebări: „Cine este acest bărbat despre care vorbiți?” Am vrut să Îl cunosc. După ce am mers la biserică am aflat cine este Isus. Am primit răspunsuri la întrebările mele, am ajuns să Îl cunosc și L-am acceptat în viața mea.

Fratele 2: Prin 2014, 2015 am spus: „Doamne, vreau să Îți predau viața mea și vreau să Îți dau toată inima mea”. Islamul ne învață să facem diverse lucruri. Nu poți să ajungi în cer dacă nu faci fapte bune. După ce L-am cunoscut pe Isus și pe Dumnezeu, am înțeles că nu trebuie să fac nimic.

Urmărește acum cele mai noi știri și reportaje creștine accesând pe pagina noastră de facebook: @StirileAlfaOmega! https://facebook.com/StirileAlfaOmega Alte știri și reportaje creștine: https://alfaomega.tv/stiri Știre prezentată în cadrul emisiunii „Mapamond creștin” 887, difuzată la Alfa Omega TV în iulie 2021.