Stiri Crestine - Mapamond Crestin editia 340 - ianuarie 2010

MAPAMOND CREȘTIN 340 - Cuprinsul stirilor

- Provincie creștină în Irak
- Schimb de experiență între elevii creștini și musulmani
- Atacuri asupra creștinilor din Nigeria
- Tineri pentru Misiune -- Aniversare 50 de ani
- Conferinta Descopera-ti frumusetea - Ellel - Oradea, ianuarie 2010

Provincie creștină în Irak

Aceasta este câmpia Ninive. Asirienii creștini, urmași ai lui Noe, locuiau altădată în această zonă. Acum, irakienii doresc ca această zonă să fie declarată în mod oficial o provincie creștină.

Sunt 500 000 de refugiați creștini în țările vecine. Poziția creștinilor irakieni este foarte clară guvernului. Acei oameni nu se vor întoarce acasă până când nu vor avea un loc în care să se întoarcă.

Ken Joseph este membru al Alianței Asiriene. El s-a întâlnit cu alți 16 lideri ai organizațiilor creștine irakiene pentru a discuta despre formarea unei provincii creștine. Joseph a declarat că doar o minune a putut să facă diferitele grupuri să cadă de acord în ce privește această etapă istorică. „Au lăsat deoparte toate diferențele, s-au întâlnit și au ajuns la un punct comun”, declară el.

În ultima perioadă, creștinii irakieni au fost ținta atacurilor extremiștilor musulmani. Cel mai crunt atac a avut loc in 31 octombrie când membrii unei grupări Al Qaeda au atacat o biserică din Bagdad, ucigând 68 de oameni. Credincioșii irakieni se întreabă acum dacă e timpul să-și părăsească patria, sau să rămână.

Episcopul Bagdadului, Shelmon Warduni a încurajat creștinii spunândz-le: „Mă adresez vouă, fiilor preaiubiți, ca în aceste zile grele să rămâneți statornici în credința și dragostea voastră față de patria mamă, Irak.”

În timp ce violențele împotriva creștinilor cresc, sute de familii creștine emigrează în Kurdistan, situat la nord de Irak.

Ken Joseph, un creștin aisiria spune că sunt vremurile cele mai bune, dar și cele mai rele. Sunt vremurile cele mai bune pentru că pentru prima dată oamenii au libertate, pot face lucruri pe care nu au putut să le facă înainte. Biserica poate face lucruri pe care n-a putut să le facă înainte. Sunt și cele mai rele vremuri deoarece sunt forțe care se străduiesc să împiedice formarea acestei regiuni.

De la atacurile din octombrie, mulți alți și-au pierdut viața, printre care și un vânzător creștin care a fost împușcat în orașul Mosul. Pe măsură ce atacurile violente se întețesc aici în Mosul, creștinii au devenit mai receptivi ideii unei regiuni autonome, o zonă unde nu pot doar să-și practice credința, ci și să trăiască în libertate.

„Ar fi minunat să trăiesc undeva unde să nu fiu forțată să port vălul, sau să mă supun unor reguli stricte de conduită”, declară o creștină irakiană.

În ultimii ani, oameni de afaceri creștini foarte prosperi au investit milioane de dolari în câmpia Ninive, construind biserici, școli și case pentru creștinii strămutați. Ideea e să aibe un ținut condus de creștini, să aibe propriul lor steag, guvern și forțe de securitate

Înainte de invazia americană din 2003, în Irak locuiau 1 milion de creștini, dar mai puțin de jumătate au rămas aici. Joseph și alții speră că o nouă provincie va convinge creștinii irakieni să se întoarcă și să ajute la reconstrucția țării.

Schimb de experiență între elevii creștini și musulmani

Îl puteți considera radical, neînfricat, sau oricum altcumva, dar Ben Mathes, președintele organizației Rivers of the World spune că dragostea este modalitatea de a evangheliza lumea musulmană.

Ben Mathes declară: „Trebuie să recunoaștem că există tensiune între creștini și musulmani peste  tot în lume, și din această cauză vom fi mereu lipsiți de confort. Dacă nu suntem dispuși să pășim afară și să întâlnim oameni din alte culturi... Dacă nu suntem dispuși să încercăm, nu se va schimba nimic.”

De curând, Mathes a convins  un important lider Hezbollah din Paraguay, gazda unei numeroase populații libaneze, să-i permită să încheie un parteneriat între  un liceu creștin din statul Georgia și elevii musulmani din Paraguay pentru un schimb transcultural  de experiență.

El speră ca prin mobilizarea tinerilor să discute cu tineri, ei să descopere lucrurile pe care le au în comun, să se stabilească o punte de înțelegere între cele două grupuri.

Elevii din Lawrenceville, Georgia și cei din Școala libaneză centrală din Paraguay au făcut schimb de e-mailuri, scrisori, daruri, și au comunicat chiar și prin Skype. Ei au mai învățat că prieteniile încep cu un salut.

E elevă din State mărturisește: „Dacă credințele noastre sunt total diferite, nu înseamnă că nu ne putem înțelege.” Elevii din Paraguay doresc pace între Liban și America, și între fiecare dintre noi.

Când s-au văzut pe Skype, și-au scris mesaje și le-au arătat în fața camerei, Ben Mathes ne mărturisește că a trebuit să părăsească sala din cauza emoțiilor. Pentru mulți din elevii musulmani a fost prima dată când au întâlnit creștini americani. Mathes crede că sămânțele dragostei care au fost plantate prin aceste prietenii vor dura toată viața și probabil îi vor conduce la Hristos.

„Într-o bună zi ar putea întreba: ‚De ce ești diferit ?’ Și tinerilor noștri s-ar deschide o ușă pentru a vesti Evanghelia. Aceasta este cea mai mare speranță a mea”, conclude Mathes.

Atacuri asupra creștinilor din Nigeria

Unul din cele mai crâncene atacuri din ultimii ani a avut loc în 7 martie anul trecut. Spre deosebire de celelalte atacuri asupra satelor creștine, militanții musulmani au atacat satul Dogo Nahawa  timpul nopții, și nu ziua.

Când sunt atacați oameni care dorm, oameni nevinovați care nu sunt pregătiți, se numește masacru. Mulți săteni au fost scalpați sau arși de vii în casele lor. Printre cei 500 creștini uciși s-au aflat chiar și copii de cinci ani. A mai existat o premieră. Supraviețuitorii au spus că militanții care au condus atacul au tras cu puști de asalt semiautomate AK-47.

Emmanuel Ogebe lucrează pentru Advocates International și declară că este un nivel cu totul nou, ceva ce nu au mai experimentat. Atacatorii sunt nomazi a căror arme sunt macetele și arcurile cu săgeți. Ei doresc să afle de unde au primit aceste arme sofisticate.

Guvernul Nigerian a promis să investigheze situația, să pedepsească asasinii și să ajute la prevenirea incidentelor viitoare. În ciuda acestor garanții, un alt atac asupra satelor creștine a avut loc în octombrie anul trecut. Din nou, în mijlocul nopții, și din nou s-a tras cu puști automate.

Mark Lipdo a ajuns acolo la fața locului la scurt timp după atac. “Echipa noastră a ajuns acolo în jurul orei patru dimineața. Am văzut șase oameni măcelăriți care zăceau într-o baltă de sânge, iar casele erau în flăcări. În jur de 21 de case erau arse până la temelie, iar peste tot erau găuri făcute de gloanțe.”

Lipdo a spus că a vorbit cu mulți supraviețuitori, printre care și un bărbat care i-a povestit ce s-a întâmplat cu familia sa. Casa lui a fost cuprinsă de flăcări în timp ce familia încerca să scape. Soția a fost măcelărită în fața copiilor. Dintre cei trei copii ai lui, un micuț de cinci ani a fost ars de viu în timp ce încerca să scape.

Majoritatea atacurilor recente au avut loc în centrul Nigeriei, în statul Plateau. În 12 din statele nordice ale Nigeriei domnește legea islamica Sharia. Doctorul David Carling este misionar în Nigeria. El a spus că statul Plateau este un câmp de luptă decisiv.

David Carling a venit pentru prima dată în Nigeria în 1958 ca și medic misionar. El spune că islamicii au devenit mai violenți și agresivi în ultimii ani fiindcă Nigeria reprezintă un factor decisiv în planurile lor de a răspândi Islamul în întreaga Africă.

Nimeni nu a fost judecat și condamnat pentru vreuna din miile de asasinate care au avut loc în Nigeria în toți anii de când există această criză. Obiectivul lui Advocates International este să pună capăt acestei nesiguranțe. Trebuie să existe un punct în care Nigeria să spună “Nu”, “Ne-a ajuns, nu vom mai avea așa ceva în această țară. Trebuie să existe consecințe pentru uciderea oamenilor.”

Întrebarea e: Ce ar trebui să facă creștinii din întreaga lume ?

Carling răspunde: “Ne putem ruga, putem susține, putem fi plini de compasiune. Desigur, avem nevoie de susținere financiară, dar aceasta trebuie ca Domnul să pună pe inima oamenilor.”

Mark Lipdo este de aceași părere, dar crede că o slujbă importantă pentru Fundația Stefanos este să aducă iertare. “Scopul nostru este să oferim creștinilor din Nigeria posibilitatea să învețe să spună că i-au iertat pe criminali. Dacă nu facem asta, ne înșelăm de două ori. Pe lângă rănile suferite, viețile și proprietățile pierdute, ne pierdem și valorile… Esența valorii creștine care este dragostea.”

Tineri pentru Misiune – Aniversare 50 de ani 

“Valurile au început să se împrăștie pe toate continentele lumii. Erau tineri de pretutindeni care mergeau pretutindeni cu Evanghelia lui Isus Hristos.”

Pentru Loren Cunningham, această viziune a luat naștere în 1960. 50 de ani mai târziu, valurile de tineri au ajuns pe țărmurile fiecărei națiuni de pe pământ. Aproape 4,5 de milioane de oameni din peste 200 de țări  s-au implicat  în “Tineri pentru Misiune”. Prin evanghelizări, programe de instruire și acțiuni caritabile, tinerii misionari au împăzit globul.

“Am început să văd că Dumnezeu ne chema să ieșim din tipar și să schimbăm paradigma misiunii. Nu știam ce înseamnă toate astea. Noi eram obișnuit să facem ce era radical.”

Soția lui Loren, Darlene, a jucat un rol important în formarea acestei lucrări. Împreună, s-au concentrat asupra potențialului pe care l-au văzut în alții.” Ne-am dat seama că e nevoie de toți să facă asta și că Dumnezeu a făcut într-un mod unic pe fiecare. Noi am fost chemați să ajutăm tinerii să-și împlinească destinul”, spune Darlene Cunningham.

Creștinii credeau că misionarul nu este altcineva decât un occidental care vorbește unui neoccidental, de multe ori sub un umbrar. Aceasta era concepția oamenilor despre misionari, dar nu și a lui Dumnezeu. Ei L-au întrebat pe Dumnezeu: “Cine este un tânăr pentru misiune ?” El le-a răspuns: “Oricine vă trimit Eu.”

Kenny și Maria Jackson se numără printre cei care au fost chemați să aibe funcții cu responsabilitate. Cuplul predă și pregătește tinerii de la Universitatea Tineri pentru Misiune.

“Eu sunt coreeancă. Sunt o femeie obișnuită, fără nimic special. Loren și Darlene m-au încurajat și mi-au spus: “Pentru că ești coreeancă, poți să te ridici și să mergi până la marginile lumii”. Cred că același lucru l-a experimentat și Isus pentru că nici El nu a fost alb. Isus a fost evreu, era diferit de majoritatea și El ne înțelege”, declară una din misionare.

Există destul loc pentru toți. Acest lucru a fost demonstrat în Kona, Hawaii, la ultima celebrare a tinerilor pentru misiune unde au participat tineri din peste 100 de țări.

“La deschiderea ceremoniei am văzut toate națiunile laolaltă și am simțit că în fiecare zi experimentez acest lucru. Am întâlnit oameni din Hawaii, Samoa, Australia, și Ghana. Asta e viața mea de zi cu zi și sunt foarte mulțumitoare”, ne spune o altă misionară prezentă la festivități.

“Eu am răspuns chemării și vocii lui Isus știind că El era dispus să folosească un indian, o persoană obișnuită, ca să binecuvânteze națiunile, 47 la număr, printre care și Antarctica. Acest lucru dovedește lumii că Dumnezeu nu ține cont de naționalitate, culoare, sau persoană. El Se poate folosi de oricine din orice națiune pentru a-l ridica și a fi o binecuvântare pentru națiuni”, mărturisește un tânăr indian, misionar în cadrul Tineri pentru Misiune.

Astăzi, mai mult de 20 000 de misionari cu normă întreagă s-au instalat în toate straturile societății, asumându-și un risc imens într-o vreme când puțini ar face aceasta.

„Te stabilești într-un loc periculos, dar acel pericol este cel mai sigur loc în care ai putea fi vreodată deoarece umblii în ascultare și faci ce ți-a cerut Dumnezeu. Datorită acestui fapt, viața ta este plină de aventură, cu povești reale, având niște idei pe care nu le ai doar în minte, ci pe care le trăiești și împărtășești cu alți oameni.”

Când Dumnezeu ne cere să ne asumăm un risc, gândim: “Doamne, nu pot să fac asta. Nu pot s-o fac.” Atunci auzi vocea minunată a Domnului care spune: “Mă bucur că ști că nu poți, fiindcă acuma pot Eu.”

La întâlnirea studenților și a profesorilor de celebrare a trecutului, un val nou de tineri a primit torța de la liderii Tineri pentru misiune, precum John Dawson.

John Dawson ne spune: “Toate națiunile trimit oameni în alte națiuni. Toți au în Bibliile lor marea trimitere, indiferent de limba în care o citesc. Avem nevoie cu disperare unii de ceilalți. În momentul de față, majoritatea celor de la Tineri pentru misiune sunt neoccidentali. Este un lucru incredibil să vezi cum bogățiile lui Isus sunt descoperite prin creația umană, armonizată cu această aventură pe care am experimentat-o în ultimii 50 de ani.”

Credința lui Loren este întărită când știe că este posibil să împlinească marea trimitere în această generație.

Acest cuplu a avut parte de privilegiul imens de a suna din trâmbiță. Au fost onorați și smeriți de ce a făcut Dumnezeu. El este cel care crează valurile și este dorința lor să vădă cum aceste valuri se fac tot mai mari, și merg mai departe, devenind tot mai puternice.