Descoperirea Fiului lui Dumnezeu

«Isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns. Il vor plange cum il plange cineva pe singurul lui fiu si-L vor plange amarnic, cum plange cineva pe un intai nascut.»

Cand se vor intoarce la Isus, evreii Il vor recunoaste nu doar pe Mesia, Mantuitorul promis, Cel rastignit, ci si pe Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului. Aceasta nu inseamna nimic altceva decat ca Il vor gasi in Isus Cristos pe adevaratul Dumnezeu si adevaratul Om.

Descoperirea Domnului Isus Cristos, Fiul preaiubit al lui Dumnezeu. «Atunci voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului un duh de indurare si de rugaciune si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns. Il vor plange cum il plange cineva pe singurul lui fiu si-L vor plange amarnic, cum plange cineva pe un intai nascut. In ziua aceea va fi jale mare in Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon, in valea Meghidonului. Tara se va jeli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit si femeile ei deosebit; familia casei lui Nathan deosebit si femeile ei deosebit; familia casei lui Levi deosebit si femeile ei deosebit; familia lui Simei deosebit si femeile ei deosebit; toate celelalte familii, fiecare familie deosebit si femeile ei deosebit» (Zah. 12,10-14).

Este un lucru minunat de fiecare data cand Dumnezeu Tatal atrage un om la Fiul Sau Isus Cristos, cand ii deschide ochii, iar acesta primeste harul de a se pocai din toata inima. Un tanar care a crescut intr-o familie crestina mi-a povestit:

Este un lucru minunat de fiecare data cand Dumnezeu Tatal
atrage un om la Fiul Sau Isus Cristos.

 

«Mai demult credeam ca trebuie sa citesc Biblia din datorie. Eram convins ca, daca nu fac acest lucru, Dumnezeu ma va pedepsi. Cu toate acestea nu puteam si nici nu vroiam sa renunt la placerile acestei lumi. Intr-o zi, in timp ce participam la un serviciu divin, m-am simtit dintr-odata profund zguduit in inima mea si, uitandu-ma la viata mea pierduta, am inceput sa plang. Mi-a parut sincer rau pentru toate pacatele mele si I-am cerut Domnului sa imi acorde iertarea. Intr-o singura seara totul s-a schimbat in viata mea. Cu timpul am observat ca renuntasem la anumite lucruri care inainte mi se pareau cu totul normale. Astazi pentru mine cel mai important lucru este sa traiesc dupa voia Domnului si Mantuitorului meu Isus Cristos.»

Duhul Sfant i-a zguduit viata acestui tanar si l-a condus la Isus Cristos; i-a deschis ochii, scotandu-l din starea sa de orbire spirituala.

La fel se va intampla cu intregul popor Israel. Acesta va fi trezit de Duhul lui Dumnezeu, scos din orbirea sa, iar el Il va recunoaste pe Isus Cristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu si va ajunge astfel la pocainta. Asa se va manifesta pocainta nationala a poporului iudeu (vezi 2 Cor. 3,16). Cum va face Dumnezeu acest lucru este descris in mod impresionant in aceste cinci versete. Ele sunt o dovada puternica a faptului ca Dumnezeu nu Si-a abandonat poporul.

Marea intoarcere. Marea intoarcere va avea loc in mijlocul celei mai grozave stramtorari a poporului evreu. Toate natiunile se vor uni pentru a lupta impotriva Israelului. Raspunsul Domnului insa nu va intarzia: «In ziua aceea voi cauta sa nimicesc toate neamurile care vor veni impotriva Ierusalimului» (Zah. 12,9). Mania Domnului va fi vizibila prin actiunile Sale impotriva armatelor inamice Israelului. In acelasi timp, harul lui Dumnezeu va fi dovedit prin mantuirea evreilor. Poporul Israel va fi adus la pocainta in urma lucrarii Duhului Sfant, si nu datorita stramtorarii marelui necaz sau a furiei dusmanilor: «Atunci voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului un duh de indurare si de rugaciune» (Zah. 12,10). Daca Dumnezeu nu ar face acest lucru, Israelul nu s-ar intoarce la Domnul lui. Dumnezeu o face insa atat pentru ca a promis, cat si datorita Fiului Sau. Israelul trebuie sa-L recunoasca pe Fiul lui Dumnezeu, iar acest lucru este posibil prin Duhul Sfant

Inainte sa fie rastignit, cand a luat Cina cea de taina cu ucenicii Sai, Domnul Isus Cristos a introdus un Nou Legamant, valabil in sangele Lui (cititi in acest sens Matei 26,28; Marcu 14,24; Luca 22,20; 1 Cor. 11,25). Acest Legamant isi are fundamentul in opera Sa de mantuire si lucreaza prin Duhul lui Dumnezeu. Poporul evreu va fi condus in intampinarea acestui Nou Legamant care a fost vestit deja de profeti. Urmatoarele versete biblice ofera mai multe explicatii asupra acestui subiect:

«Le voi da o alta inima si voi pune un duh nou in voi. Voi lua din trupul lor inima de piatra si le voi da o inima de carne, ca sa urmeze poruncile Mele, sa pazeasca si sa implineasca legile Mele; si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor» (Ezec. 11,19-20, vezi si Ezec. 36,27; 37,14).

«Atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: „Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul pe care-l voi face cu ei cand le voi sterge pacatele“» (Rom. 11,26-27).

«Voi incheia cu ei un legamant de pace, care va fi un legamant vesnic cu ei. Ii voi sadi si-i voi inmulti si voi pune Locasul Meu cel Sfant in mijlocul lor pentru totdeauna» (Ezec. 37,26).

«Ca o mustrare i-a zis Dumnezeu lui Israel: „Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou; nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii lor in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din tara Egiptului, pentru ca n-au ramas in legamantul Meu si nici Mie nu mi-a pasat de ei, zice Domnul. Dar iata Legamantul pe care-l voi face cu casa lui Iuda dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu. Si nu il va mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: „Cunoaste-L pe Domnul!“ Caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei“» (Evrei 8,8-11).

In legamantul facut prin Moise, care se bazeaza pe Legea data pe Muntele Sinai, Dumnezeu a spus: «Daca veti … veti fi» (Exod 19,5). In Noul Legamant insa, El a spus: «Voi pune … voi fi … vor fi» (Ezec. 8,10.12). Sub legamantul mozaic, ascultarea a venit din teama, dar in Noul Legamant ascultarea vine din Duhul Sfant, care are puterea de a schimba inima. Acest Legamant va provoca in Israel o stare de ruga fierbinte si va revarsa harul care va duce poporul la Mantuitorul cel rastignit: «Isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns» (Zah. 12,10).

Poporul evreu nu va fi condus la mantuire ocolind crucea, ci pe calea dreapta spre aceasta. Poporul care L-a ignorat pe Domnul Isus secole la rand si care, la citirea Cuvantului lui Dumnezeu in sinagogi, a sarit intotdeauna peste capitolul 53 al cartii Isaia, va fi condus la Golgota, acolo unde a fost dobandita mantuirea. Aceasta va fi o implinire a imaginii profetice a sarpelui de arama inaltat de Moise in pustie. Atunci israelitii au pacatuit grav, s-au razvratit in sufletul lor, au cartit impotriva lui Dumnezeu si au dispretuit hrana pe care le-a dat Domnul. Prin urmare, Cel Atotputernic a trimis serpi veninosi in tabara, serpi care au adus moartea intre evrei. Atunci israelitii si-au dat seama de tragedia si de consecinta pacatului lor si au strigat: «Am pacatuit!» (Num. 21,7). Moise s-a rugat Domnului pentru ei si a inaltat un sarpe de arama. Orice om care a fost muscat de un sarpe otravit si a privit la sarpele inaltat de Moise a fost salvat: «Moise a facut un sarpe de arama si l-a pus intr-o prajina; si oricine era muscat de un sarpe si privea spre sarpele de arama traia» (Num. 21,9).

Sfanta Scriptura prezinta pozitia poporului evreu referitoare la prima venire a Domnului Isus. Sufletul evreilor era departe de Isus, care le inspira neliniste si nesiguranta, astfel ca s-au unit impotriva Lui. Evreii L-au dispretuit pe Cel care era Painea vietii, paine pe care Dumnezeu le-a trimis-o in dar. Consecintele actiunilor lor au fost devastatoare si multi din poporul evreu au pierit in urma acestei respingeri. In acelasi timp insa Isus Cristos este si sarpele inaltat, aceasta insemnand ca El a fost facut pacat pentru noi, obtinand astfel prin jertfa Sa iertarea si mantuirea sufletelor noastre. Domnul Isus S-a referit la aceasta intamplare din pustie, spunand: «Dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca L-a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica» (Ioan 3,14-16). Ramasita Israelului va fi adusa in acest punct, se va uita la crucea de la Golgota, unde Il va vedea si Il va recunoaste pe Cel pe Care L-a strapuns, iar astfel isi va gasi mantuirea.

Faptul ca Domnul Isus a murit si pentru evrei si ca ei vor mai avea parte de aceasta mantuire dobandita este dovedit si de relatarea rastignirii, care are caracter profetic pentru Israel: «Cand au venit la Isus si au vazut ca murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostasi I-a strapuns coasta cu o sulita si indata a iesit din ea sange si apa. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a vazut; marturia lui este adevarata si el stie ca spune adevarul, pentru ca si voi sa credeti. Aceste lucruri s-au intamplat sa se implineasca Scriptura: „Nici unul din oasele Lui nu va fi sfaramat.“ Si in alta parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au strapuns“» (Ioan 19,33-37).

Cu toate ca atunci s-a implinit o profetie veche de cateva secole, ei nu au recunoscut-o. Dumnezeu a stiut acest lucru si, cu toate acestea nu Si-a abandonat poporul. Prin Duhul Sfant, El confirma viitorul Israelului: «Vor vedea pe cine au strapuns.»

Cand Domnul va reveni, se va implini ceea ce este prezentat in Apocalipsa 1,7: «Iata ca El vine pe nori si orice ochi il va vedea, chiar si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.» In cartea sa intitulata Pecetea rupta, Benedikt Peters da urmatoarea explicatie cu referire la acest verset: «Cuvantul grecesc „geo“, poate fi tradus atat prin „pamant“, cat si prin „tara“, deci versetul din Apocalipsa 1,7 poate suna astfel: „Toate semintiile tarii se vor boci din pricina Lui!“»

 «Dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului.»

Recunoasterea Fiului lui Dumnezeu. «Il vor plange cum il plange cineva pe singurul lui fiu si-L vor plange amarnic, cum il plange cineva pe un intai nascut» (Zah. 12,10). In momentul pocaintei lor, evreii Il vor recunoaste in Isus Cristos pe Mesia cel fagaduit, Mantuitorul rastignit si pe Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului. Ei Il vor descoperi astfel pe Isus Cristos, adevaratul Dumnezeu si adevaratul Om, si Il vor plange asa cum niste parinti il plang pe singurul lor fiu nascut. Fiul lui Dumnezeu este si singurul Fiu adevarat al Israelului, dupa cum singur S-a prezentat.

Domnul a inclus ambele adevaruri cand a vorbit despre sarpele inaltat, El referindu-Se atat la Fiul omului care provine din linia genealogica a lui David, cat si la Fiul lui Dumnezeu care vine din cer: «Dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului» (Ioan 3,14). Dupa aceea, gasim scris: «Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica» (Ioan 3,16).

Si Daniel a vorbit despre Domnul Isus: «M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerurilor a venit unul ca un Fiu al omului, a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui. I S-a dat stapanire, slava si putere imparateasca, sa-I slujeasca toate popoarele, neamurile si oamenii de toate limbile. Stapanirea Lui este o stapanire vesnica si nu va trece nicidecum, si Imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata» (Dan. 7,13-14). Daca Israelul Il va privi ca pe Cel strapuns, ca pe Cel care atarna pe cruce, va recunoaste in El ambele identitati si se va pocai. Israelul Il va jeli; Il va plange ca pe singurul sau Fiu pe care L-a pierdut, pentru ca va recunoaste ca prin El Dumnezeu a venit la popor, dar la prima Lui venire poporul L-a respins (vezi Zah. 14,9).

Pocainta nationala a Israelului.Aceasta recunoastere va duce poporul Israel la o pocainta adanca si fara precedent in intreaga sa istorie, cuprinzand intreaga ramasita evreiasca.

1. Ierusalimul: «In ziua aceea va fi jale mare in Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon, in valea Meghidonului» (Zah. 12,11). Domnul Israelului a fost rastignit in Ierusalim, acolo unde oamenii au cerut ca El sa fie crucificat deoarece nu isi doreau ca El sa domneasca peste ei. Mai mult decat atat, si-au asumat raspunderea uciderii Domnului Isus, blestemandu-se ca sangele Lui sa cada peste ei si peste copiii lor. Dupa ce si-au implinit scopul, si-au vazut de viata lor obisnuita. De aceea se vorbeste mai intai despre pocainta Ierusalimului. Ea este comparata cu jalea cea mare a Israelului din Hadadrimon, in valea Meghido. Poate ca Biblia face aici o referire la plangerea lui Ieremia si a cantaretilor atunci cand imparatul Iosia, care era cu frica de Dumnezeu, a murit intr-un razboi pe campia din Meghido (vezi 2 Cron. 35,20-25). Dar nu numai Ierusalimul se va jeli, ci si:

2. Tara: «Tara se va jeli, fiecare familie deosebit» (Zah. 12,12). Domnul Isus a strabatut toata tara, astfel ca si in viitor toata tara se va pocai si va capata iertare. Sacrificiul lui Isus nu va ramane fara rod: «Intr-o singura zi voi inlatura nelegiuirea tarii acesteia» (Zah. 3,9).

3. Fiecare familie in parte: «Toate celelalte familii, fiecare familie deosebit si femeile ei deosebit» (Zah. 12,14). Versetele 12-14 ale acestui capitol accentueaza faptul ca nici o familie nu va face exceptie. Mai mult, barbatii si femeile sunt separati in ce priveste pocainta si jelirea, asa cum astazi barbatii si femeile se roaga separat in sinagogi si la Zidul Plangerii. Dupa ce Isus a fost rastignit, oamenii au plans: «Tot norodul care venise la privelistea aceea, cand a vazut cele intamplate, s-a intors batandu-se in piept» (Luca 23,48). Tot astfel, la revenirea lui Cristos se vor pocai multimi de oameni in Israel.

4. Familia lui David: «Familia casei lui David deosebit si femeile ei deosebit» (Zah. 12,12). David a pacatuit grav impotriva Domnului sau, deci si familia regala a lui David se va pocai, simbolizand pocainta celor din conducerea politica a Israelului.

5. Familia lui Natan: «Familia casei lui Natan deosebit si femeile ei deosebit» (Zah. 12,12). Natan a fost proroc si totodata cel ce l-a instruit pe Solomon. El l-a mustrat pe David dupa ce a pacatuit si l-a condus inapoi la Dumnezeu. Totusi, chiar si familia acestui proroc va trebui sa se pocaiasca. Aceasta prefigureaza necesitatea pocaintei pentru prorocii din Vechiul Testament.

6. Familia lui Levi: «Familia casei lui Levi deosebit si femeile ei deosebit» (Zah. 12,13). Levi este semintia preoteasca, responsabila cu aducerea jertfelor. Din aceasta semintie provenea marele preot care conducea ziua de impacare de Iom Kipur. Autoritatea religioasa a fost cea care L-a urmarit si L-a acuzat pe Domnul Isus, reusind in cele din urma sa il convinga pe Pilat sa Il condamne la moarte. Si acestia se vor pocai.

7. Familia lui Simei: «Familia lui Simei deosebit si femeile ei deosebit» (Zah. 12,13). Simi sau Simei provenea din casa lui Saul. El l-a blestemat pe imparatul David cand acesta fugea din fata fiului sau Absalom, a aruncat cu pietre dupa el si l-a numit «om al sangelui» (vezi 2 Sam. 16,5-14). Si familia lui se va pocai. Aceasta poate fi o referire la restaurarea casei lui Saul.

In aceasta enumerare sunt incluse toate clasele sociale ale Israelului din acea vreme. Nimeni nu face exceptie. Sa citim acum ce este scris in Romani 11,26: «Atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: „Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov.“»

Aspectul pocaintei nu trebuie neglijat sub nici o forma, deoarece nimeni nu se poate pocai in locul altcuiva. Fiecare trebuie sa-si puna viata in randuiala fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu are nepoti, ci numai copii, deci orice om trebuie sa vina direct la Dumnezeu. Fara pocainta si daruire de sine nu exista intrare in Imparatia lui Dumnezeu. Nu ne ajuta cu nimic sa avem o familie crestina sau sa mergem la biserica daca personal nu ne-am intors din toata inima la Isus Cristos. La fel s-a intamplat si in timpul Vechiului Legamant, cand nimeni nu a putut sa priveasca la sarpele inaltat in locul altuia; fiecare trebuia sa faca acest lucru pentru sine insusi, daca voia sa fie vindecat de muscatura de sarpe.

Nota: Sursa Asociatia "Strigatul de la Miezul Noptii"