Alegeri în Israel 2013 - posibile consecinte

de Zwi Lidar, corespondent al revistei Stiri din Israel din Ierusalim

În luna mai a anului 2012, pe prima pagină a revistei Time se afla portretul lui Beniamin Netanyahu, iar lângă el titlul «King Bibi». Acestea au fost zile strălucitoare pentru prim-ministrul israelian, care ţine unită o coaliţie care a trecut prin mari tulburări, dar care a rezistat aproape până la finalul mandatului – acest lucru fiind extrem de neobişnuit în Israel. El l-a contracarat pe preşedintele american şi a realizat aproape tot ce şi-a propus la nivel intern. Revista i-a prezis un viitor glorios, dar Israelul nu mai este un regat, astfel încât cetăţenii l-ar putea face pe «King Bibi» să se clatine prin simpla exercitare a unui drept constituţional democratic.

Partidul Likud, care s-a unit cu Partidul Israel Beitenu pentru a forma o singură formaţiune politică, a pierdut aproximativ o treime din voturile alegătorilor la alegerile din ianuarie 2013. Cele 31 de mandate câştigate au demonstrat că exact 24% dintre cetăţenii care au mers la votare (2/3 din totalul celor cu drept de vot), au votat pentru partidul unit. O parte dintre alegătorii tradiţionali ai Likudului au migrat spre dreapta, adică spre partidul lui Naftali Bennet, Habeit HaYehudi. Alţii s-au îndreptat către centrul conservator reprezentat de partidul Yeş Atid, aflat sub conducerea câştigătorului real al alegerilor, Yair Lapid. Mesajul electoratului trebuie să fie bine înţeles, deoarece el include şi o mustrare personală pentru «King Bibi».

Mulţi alegători îşi doresc o schimbare, o transformare fundamentală. La aceste alegeri s-a pus capăt tendinţei din ultimii ani, care a făcut ca Knessetul (şi astfel şi guvernul) să se îndrepte tot mai mult spre dreapta. Cei mai mulţi israelieni caută acum o cale neutră, moderată, îndreptându-se în direcţia unui centru conservator solid, ceea ce a făcut ca dreapta clasică israeliană să piardă din voturi. La aceste alegeri, centrul a devenit atât de puternic încât pe viitor nu se va mai putea forma nici o coaliţie fără el. Aceasta înseamnă şi că, pentru prima oară în istorie, ar fi posibil să se formeze o coaliţie fără participarea partidelor ultraortodoxe.

Acestea par să fie cele mai importante mesaje pe care alegătorii israelieni le-au avut pentru politicieni. Ca un rezultat final, noul guvern va fi format în continuare de Netanyahu, dar acesta nu se va mai baza, la fel ca în anii trecuţi, pe o coaliţie a aripei drepte. Celor de dreapta le lipsesc mandatele de care dispun acum Yair Lapid şi Partidul Viitorului, care este ostentativ secular şi care urmăreşte să reprezinte clasa de mijloc israeliană.

Un alt partener natural al coaliţiei lui Netanyahu ar fi Bennet, cu partidul lui naţional-sionistreligios Habeit HaYehudi. Cu astfel de parteneri alături este clar că ordinea de zi a guvernului israelian se va schimba, iar pe viitor, subiectele sociale şi economice vor avea prioritate. Aceşti doi potenţiali parteneri de coaliţie ai lui Netanyahu – Partidul Viitorului al lui Lapid şi cel al lui Bennet, Habeit HaYehudi – cer ca israelienii ultraortodocşi să îşi îndeplinească îndatoririle cetăţeneşti şi să nu mai trăiască pe cheltuiala celorlalţi. Concret, lucrul acesta înseamnă serviciu militar obligatoriu pentru toţi şi integrare pe piaţa muncii.

Cu toate că partidele religioase şi ultraortodoxe nu au pierdut din voturi, ele se numără printre marile perdante ale ultimelor alegeri, deoarece, prin înfiinţarea unui centru conservator puternic, şi-au pierdut rolul aproape tradiţional de «factor decisiv». Ultraortodocşii nu mai pot cere tot ce doresc, ceea ce înseamnă că, pentru ei, situaţia se va înrăutăţi şi mai mult. Pe acest fond al discuţiilor legate de serviciul militar obligatoriu pentru ultraortodocşi, în Israel s-ar putea ca în scurt timp să se ajungă la confruntări puternice, care ar putea duce la escaladarea violenţelor. Având în vedere acest rezultat al alegerilor, lucrurile nu vor fi deloc simple nici la nivelul politicii externe. Imediat după alegeri, Netanyahu a fost mult mai puţin înverşunat ideologic decât în perioada campaniei electorale. Unii comentatori consideră că aceasta ar putea duce la o reluare a tratativelor cu palestinienii. Unii au mers şi mai departe, făcând presupunerea că şi în chestiunea colonizării, care este susţinută de Likud, s-ar putea schimba ceva. Beniamin Netanyahu ar putea întâmpina astfel probleme chiar şi în rândurile propriului partid.

În consecinţă, în Israel au fost exprimate mai multe prezumţii. În primul rând, toată lumea este convinsă că guvernul celui de-al 19-lea Knesset nu se va afla pentru prea mult timp la conducere, ceea ce înseamnă că nu va rezista până la sfârşitul mandatului de patru ani. Specialiştii îi dau acestei constelaţii guvernamentale în cel mai bun caz doi ani.

Toate acestea sunt însă doar presupuneri generale, deoarece, conform tradiţiei, în Orientul Apropiat, totul se poate schimba foarte repede pe fondul evenimentelor politicii de securitate. Dacă se va întâmpla astfel, cu siguranţă în Israel se vor strânge rândurile, în ciuda diferenţelor ideologice. Dacă analizăm pentru moment contextul securităţii prin prisma Iranului nuclear, a războiului civil din Siria şi a direcţiei adoptate de partidul politic al lui Mohamed Morsi din Egipt, partid politic extrem de instabil, este clar că astfel de «evenimente» au toate şansele să se producă.

Sursa: revista Stiri din Israel, martie 2013, Asociatia Strigatul de la Miezul noptii