Supraviețuitorul genocidului din Rwanda: Salvat cu un scop | AO NEWS

Întrucât luna aceasta se împlinesc 30 de ani de la începutul genocidului din Rwanda, organizația creștină și de caritate, Compassion International a pregătit un material video cu o mărturie emoționantă a unuia dintre supraviețuitorii genocidului.

Părinții lui Emmanuel au fost uciși într-o biserică. După ce s-a ascuns în tufiș timp de câteva săptămâni, el a fost salvat și ajutat de organizația creștină Compassion, care l-a îngrijit pe toată durata copilăriei și l-a sprijinit financiar la școală și universitate.

Genocidul din 1994 împotriva populației Tutsi mi-a furat copilăria, bucuria și capacitatea de a iubi și de a mă juca. Venisem în vizită la mătușa mea cu câteva zile înainte de a începe genocidul și apoi s-a întâmplat tragedia. Ne căutau peste tot ca să ne ucidă.

Părinții mei au murit împreună cu alte mii de oameni, care căutau refugiu într-o biserică. Noi ne-am ascuns în pădure și prin tufișuri săptămâni întregi, îngroziți că vom fi găsiți și uciși. A trebuit să ne mișcăm constant, să alergăm pentru a ne salva viața. Îmi era foame, trăiam doar cu o masă pe zi.

Îmi amintesc că mă simțeam atât de trist, niciodată nu eram sigur dacă voi mai trăi până a doua zi. Imaginați-vă că vă ascundeți, iar în spatele casei voastre există un morman de cadavre neîngropate. Aveam doar cinci ani pe atunci.

Îmi amintesc că tatăl meu era un creștin evlavios. În fiecare dimineață ne rugam împreună. Cântam adesea cântece de la biserică împreună cu toată familia. Vreau și eu să fiu ca el. Mi-e dor de tatăl meu și de mama mea, pe care nu am încetat să-i iubesc.

Când s-a încheiat genocidul, am fost primit de un unchi care a adăpostit mulți alți orfani, aproape 40 de copii. A fost o adevărată luptă pentru a găsi mâncare ca să supraviețuim.

În acel moment, organizația Compassion a demarat proiectul de ajutor pentru orfani. Și prin harul lui Dumnezeu, am fost acceptat. Îmi amintesc că unchiul meu m-a dus cu bicicleta lui la sediul organizației. Mi se părea că eram din nou la mine acasă. Sponsorul meu trimitea poze și scrisori. După ce îți pierzi tatăl și mama, ajungi să te legi ușor de cineva care îți spună că te iubește, că se roagă pentru tine și că are grijă de tine.

La orfelinat, am simțit că am o familie. Știam că voi avea destulă mâncare. Fiind mai aproape de biserică, am fost ajutat să-L întâlnesc pe Hristos. El mi-a șters toate lacrimile și mi-a dat speranță în Tatăl cel pururea viu.

Biserica m-a învățat să iert. Sponsorul m-a ajutat să plătesc educația pe tot parcursul studiilor universitare. Am început să lucrez ca traducător, apoi asociat cu serviciile donatorilor și acum promovez organizația creștină Compassion International.

Împreună cu alți câțiva orfani, alături de care am crescut ajutați de către organizația Compasion, am început un nou departament al absolvenților universitari din cadrul organizației noastre.

Și acum, 10 ani mai târziu, avem peste 10.000 de participanți activi, care au absolvit programele Compassion. Eu slujesc cu bucurie ca lider al departamentului. Scopul nostru principal este de a crea o mișcare națională de ajutorare pentru copiii care trăiesc în sărăcie în Rwanda.

Acum noi înșine sponsorizăm niște copii de aici, din Rwanda. La biserica mea slujesc ca pastor pentru copii și tineret. Îmi place să îndrum copiii în credința lor și să-i privesc crescând în Hristos.

Îmi amintesc de moștenirea tatălui meu, un om care L-a iubit pe Isus și a arătat generozitate tuturor celor pe care i-a întâlnit. Mă străduiesc să lucrez în această moștenire, răspândind speranța lui Isus în mijlocul tuturor celor pe care îi întâlnesc.

Știre prezentată în cadrul emisiunii „AO NEWS” din 13 aprilie 2024.

Urmărește acum cele mai noi știri și reportaje din perspectivă creștină accesând pagina noastră de facebook: @StirileAlfaOmega! https://facebook.com/StirileAlfaOmega

Click pentru alte știri și reportaje din perspectivă creștină: https://alfaomega.tv/stiri