Lupta pentru supravietuire a Israelului
Conflictul din Orientul Apropiat a intrat intr-un stadiu deosebit de critic. In ultima vreme si tari ca Iranul si Turcia se amesteca in evenimentele legate de Israel. Este aceasta o implinire a profetiei biblice?
Apelurile presedintelui iranian Mahmud Ahmadinedsad pentru distrugerea statului Israel au scos in evidenta faptul ca lupta care se da pentru tara Israel este mai mult decat un conflict teritorial intre palestinieni si israelieni. Reprezentantii islamului extremist au inteles sa transforme aceasta problema intr-o cauza palestiniana, incercand sa implice in ea intreaga lume musulmana. Aceasta lupta se indreapta nu doar impotriva Israelului, ci impotriva tuturor celor care sustin statul evreu sau se opun planurilor islamicilor. Osama Bin Laden a declarat dupa atentatul asupra World Trade Center din New York: «Atentatul a avut loc pentru ca SUA sustine Israelul».
Cei ce studiaza Biblia stiu ca lupta din jurul Israelului nu se poarta doar datorita unei bucati de pamant, ci in primul rand este vorba despre planul lui Dumnezeu care este revelat in Sfanta Scriptura si de asemenea despre intentiile potrivnicului, care vrea cu orice pret sa impiedice implinirea scopurilor Celui Atotputernic.
Este usor de constatat ca acest conflict a intrat intr-un stadiu nou, critic. Lucrul acesta se poate observa si prin prisma faptului ca, in ultima vreme, in conflict se amesteca tari islamice cum ar fi Iranul si Turcia, cu toate ca acestea nu au granite comune cu Israelul si se afla la distante de mai multe sute de kilometri de statul evreu. Pe de alta parte, presedintele american Barack Obama a declarat inca de la preluarea mandatului sau ca pacea in Orientul Apropiat are cea mai mare prioritate pentru el. Acesta este un indiciu clar al faptului ca Statele Unite cale Americii au inteles cat de exploziva a devenit situatia.
Iranul, Persia antica, joaca de asemenea un rol important in profetia biblica, el preluand din nou un rol coordonator in lupta impotriva Israelului. In Ezechiel 38,5, Persia este amintita ca fiind unul dintre cei mai importanti aliati ai fortei militare unite a lui Gog din tara Magog. Conform afirmatiilor profetice ale Bibliei, aceasta alianta va ataca Israelul. In cartea Daniel, capetenia imparatiei Persiei joaca un rol important in opozitia fata de Israel.
Lumea cereasca a fost pusa in miscare cand profetul Daniel a venit inaintea lui Dumnezeu in post si rugaciune, deoarece dorea sa inteleaga ce avea sa se intample cu poporul sau in viitor (vezi Dan. 10). Conducatorul ostirii ceresti a fost trimis sa-l invete pe Daniel ce se va intampla cu Israelul in zilele din urma.
In textul din Daniel 10,5-8 este descrisa aceasta aparitie cereasca. Ea se potriveste in mod surprinzator cu viziunea din Apocalipsa 1,13-18, unde ne este revelata infatisarea cereasca a Fiului lui Dumnezeu. Deoarece El i S-a aratat si profetului Daniel, discutam despre o problema extrem de importanta. In Daniel 10,14, aceasta capetenie cereasca spune: «Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa i se intample poporului tau in vremurile de apoi». Mai intai, Fiul lui Dumnezeu i-a explicat profetului Daniel ca, timp de 21 de zile, capetenia imparatiei Persiei a stat impotriva venirii sale. Din acest context rezulta ca aceasta capetenie este o capetenie ingereasca din lumea nevazuta. Faptul ca I s-a opus timp de 21 de zile celei mai mari Capetenii din ceruri pentru a nu-l putea informa pe profetul Daniel in legatura cu evenimentele din zilele de pe urma este inca un indiciu al importantei revelatiei divine din cartea Daniel.
Evenimentele politice actuale de pe scena lumii par a fi doar varful unui aisberg. Adevarata lupta se desfasoara in spatele culiselor, in lumea nevazuta. La fel ca un aisberg, si acest conflict este mult mai mare decat ceea ce vedem. Fiul lui Dumnezeu, Domnul peste oastea cereasca, se afla in fruntea acestui razboi. Potrivit textului din Daniel 10,20-21 vorbim despre un razboi continuu. Cea mai mare Capetenie cereasca este sustinuta doar de arhanghelul Mihail, care lupta pentru copiii lui Israel (vezi Dan. 12,1). Razboiul descris in cartea Daniel este cea mai importanta batalie din lumea cereasca, batalie ce se incheie abia in Apocalipsa 12,7-8, cand Satan si ingerii lui vor fi aruncati definitiv din cer inainte de revenirea Domnului Isus Cristos, iar accesul lor acolo le va fi interzis pentru totdeauna.
Pe langa capetenia ingereasca a imparatiei Persiei, in Daniel 10,20 este amintita si capetenia Greciei. Din aceasta putem trage concluzia ca in lumea nevazuta se afla duhuri ale puterii deasupra tuturor natiunilor. Aceste puteri sunt pornite impotriva lui Dumnezeu, si astfel si impotriva Israelului. Aceasta este si o explicatie pentru antisemitismul care adesea ni se pare inexplicabil. In cartea Daniel ne este oferita o privire neobisnuita in lumea duhurilor, altminteri invizibila pentru noi. Numai Daniel a vazut aparitia cereasca, in timp ce insotitorii lui nu au putut vedea nimic, insa au fost cuprinsi de o mare frica (vezi Dan. 10,7). Pentru aceasta privire unica in lumea nevazuta trebuie sa ii fim recunoscatori lui Daniel, care si-a dedicat din toata inima viata lui Dumnezeu. Din acest motiv, Domnul l-a desemnat pe profet ca fiind un «om preaiubit si scump» (Dan. 10,11.19).
Ce anume l-a facut pe Daniel atat de pretios in ochii lui Dumnezeu? Rugaciunea lui din capitolul 9 lasa sa se inteleaga anumite lucruri din caracterul lui smerit si pe placul lui Dumnezeu. in legatura cu tragedia care a lovit poporul lui, el nu a dat vina pe inamicii Israelului, ci a marturisit: «Noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire, am fost rai» (v.5). Aceasta atitudine I-a placut lui Dumnezeu. Daniel nu a avut gandirea psihologilor moderni, care intotdeauna cauta la altii vina pentru situatia proasta a pacientilor lor, motiv pentru care nici nu ii pot ajuta cu adevarat.
Ingrijorarea mare a lui Daniel cu privire la poporul sau si marturisirea sincera a propriei vinovatii l-au facut placut inaintea lui Dumnezeu. Rugaciunea lui a pus in miscare lumea cereasca. Intrebarea legata de ce se va intampla in viitor cu poporul lui l-a preocupat atat de puternic pe profet, incat i-a rapit somnul si pofta de mancare, intristandu-l profund (vezi Dan. 10,2-3). Daniel stia dintr-o viziune primita anterior ca asupra poporului sau va veni o «mare nenorocire». Alte traduceri reproduc acest termen prin «necazul cel mare». Aceasta expresie este folosita de doua ori in Noul Testament – mai intai de Insusi Isus Cristos in Matei 24, in cuvantarea de pe Muntele Maslinilor, iar apoi in Apocalipsa 7,14. Putem intelege de aici ca marea nenorocire pomenita in cartea Daniel face referire la evenimentele din zilele de pe urma, dinaintea revenirii lui Isus.
Cartea vechi-testamentara cel mai puternic criticata.
Datorita faptului ca a dus o viata inchinata lui Dumnezeu si s-a ingrijorat pentru soarta poporului sau, Daniel a primit o intelegere mai profunda a tainelor planului divin. Precizia profetiilor sale, in special in legatura cu evenimentele din vremea macabeilor, i-a determinat pe criticii evrei, dar si crestini, sa afirme ca a fost imposibil ca Daniel sa fi scris aceste afirmatii si ca aceasta carte a fost redactata abia dupa desfasurarea evenimentelor istorice respective. De altfel, in Biblia ebraica, aceasta nu este inclusa intre cartile profetilor, ci intre cartile istorice, fiind rareori citata. Mai mult chiar, in anumite cercuri evreiesti, insasi citirea acestei carti este interzisa. In acest caz nu putem sa nu ne intrebam de ce stau lucrurile astfel.
Textele din Daniel 9,25-26 si Psalmul 2 reprezinta singurele pasaje din Vechiul Testament in care gasim termenul Mesia (Unsul), folosit pentru Domnul Isus. In plus, in contextul profetiei despre cele 70 de saptamani este specificat si un moment al aparitiei Lui. Poporul evreu ar fi putut sti astfel cand urma sa vina Mesia. Inca inainte de slujirea pe pamant a Domnului Isus, in Israel se manifesta o puternica asteptare a lui Mesia, care a devenit vizibila in cazul unor miscari precum cea a esenienilor. Cei mai multi oameni din popor si in special liderii religiosi au ramas insa indiferenti cand El a venit. Dupa distrugerea Templului, au existat intelepti evrei care s-au jelit: «Vai de noi, Templul este distrus, iar Mesia nu a venit!» Ei stiau ca Maleahi, ultimul profet al Vechiului Testament, a prorocit: «Deodata va intra in Templul Sau Domnul pe care-L cautati» (Mal. 3,1).
Ei erau constienti ca, potrivit profetiilor lui Daniel, Mesia trebuia sa fi venit deja. Desigur El S-a aflat in mijlocul lor, dar ei L-au dispretuit, dupa cum prorocise profetul Isaia (vezi Isaia 53,3). Astfel se explica si de ce cartea Daniel a devenit o lectura interzisa in anumite cercuri ale iudaismului. In timpul citirii s-ar putea intelege ca Mesia trebuie sa fi venit deja si ca Isus este adevaratul Mantuitor. O critica asemanatoare ca in cazul cartii Daniel este indreptata si asupra unor parti ale Noului Testament, in special asupra cuvantarii Domnului Isus de pe Muntele Maslinilor, in care El prezice distrugerea Ierusalimului si a Templului. Potrivit criticilor, aceste cuvinte au fost scrise abia dupa evenimentele din anul 70 d.Cr. si prezentate ulterior ca apartinand Domnului Isus. Este surprinzator insa ca Daniel a vorbit deja despre aceste evenimente (vezi Dan 9,26). Pentru cel care citeste Biblia, toate acestea nu reprezinta deloc o surpriza. In definitiv, Cel care a dat revelatiile profetice este intotdeauna acelasi, El este Domnul ostirilor ceresti.
Poate judecata prorocita sa fie inlaturata prin mijlocirea in rugaciune?
Aceasta intrebare i-a preocupat mult timp si pe inteleptii Israelului. Ei invatau ca mania lui Dumnezeu poate fi domolita prin cainta si ca astfel judecata cu care amenintau profetii poate fi prevenita. Intr-o anumita privinta, acest lucru este valabil. Exista insa judecati pe care Dumnezeu le-a vestit prin profeti, dupa ce poporul Sau a respins in mod repetat chemarea Sa la pocainta. Astfel au fost evidentiate slabiciunile «soartei», dar nu pentru ca Dumnezeu dorea aceasta, ci pentru ca neascultarea oamenilor L-a determinat sa procedeze astfel. Dumnezeu i-a prezentat omului doua cai, si anume calea cea dreapta a ascultarii si a binecuvantarii si calea cea stramba a neascultarii si a blestemului. Chiar daca oamenii se decid pentru cea de-a doua cale, Dumnezeu tot Isi va duce planul la indeplinire.
Datorita acestui fapt, in iudaism exista o dezbatere in legatura cu distrugerea Templului si cu soarta ingrozitoare de care a avut parte poporul Israel. Inteleptii evrei au ajuns la concluzia ca, in ultima instanta, nu inamicii Israelului au provocat aceasta tragedie, ci ura neintemeiata din popor si lipsa dragostei. Sfidarea continua a poruncilor lui Dumnezeu a dus la aceste evenimente ingrozitoare. Profetul Daniel intelesese deja, pe baza viziunilor pe care i le daduse Dumnezeu, ca poporul sau urma sa treaca prin perioade si mai dificile pana cand Cel Atotputernic Isi va atinge tinta. Aceasta cunostinta i-a provocat lui Daniel o mare suferinta. El a fost insa mangaiat de promisiunea potrivit careia cei care primesc Cuvantul lui Dumnezeu devin mai intelepti si cauta neprihanirea. Intr-o zi, ei vor invia pentru a primi mostenirea divina (vezi Dan 12,2-3). Acest text din Daniel 12 reprezinta cea mai clara afirmatie in legatura cu invierea mortilor din intreg Vechiul Testament. Și din aceasta cauza cartea Daniel este pentru multi critici ai Sfintei Scripturi un spin in ochi.
In legatura cu implinirea profetiilor, Dumnezeu ne spune prin profetul Daniel: «Ce este hotarat se va implini» (Dan. 11,36). Dumnezeu a hotarat anumite evenimente ale zilelor din urma, astfel ca aceste evenimente nu pot fi modificate nici macar prin rugaciune. Pentru a-Și atinge tinta, Dumnezeu ii transforma pe cei puternici in instrumentele Sale, pentru ca acestia sa slujeasca planurilor Lui. Un exemplu in acest sens este imparatul Cir al Persiei, care le-a dat evreilor permisiunea de a se intoarce in tara lor si de a reconstrui Templul. Acest lucru s-a intamplat atunci pentru ca Mesia nu venise inca, iar in profetii era scris ca El va veni in Templul Sau. In mod asemanator vor sta lucrurile si cu evenimentele din zilele noastre. Pentru a-Și atinge tinta, Dumnezeu foloseste puterile aparent amenintatoare ale acestui pamant, ca Iranul, Siria si Turcia. Și puterile orientate impotriva lui Dumnezeu si a poporului Sau servesc in mod inconstient intentiilor si planurilor Sale.
Ce rol joaca Turcia in scenariul biblic al zilelor din urma?
Turcia a fost prima tara islamica ce a recunoscut Israelul in anul 1949, incheind chiar si un acord militar secret cu statul evreu in 1950. Din anul 2001, cand partidul islamist AKP (Partidul pentru dreptate si dezvoltare) a ajuns la putere sub conducerea lui Recep Tayyip Erdogan, situatia s-a schimbat complet. De la scandalul inscenat de Turcia cu flota de vase cu ajutoare pentru populatia din Gaza, aceasta stare de fapt a devenit evidenta. Inca de mai mult timp devenise clar in ce tabara a trecut Istanbulul. De exemplu, Turcia a sustinut in anul 2007 gruparea terorista Hamas, care a preluat puterea in Fasia Gaza prin acte de violenta.
In plus, ministrul de externe turc a declarat ca evenimentele legate de flota cu ajutoare pentru Gaza au fost ca un «11 septembrie turcesc». Un deputat din Congresul american a reactionat imediat intr-un articol de ziar prin urmatoarele cuvinte: «Nici un american nu ar trebui sa uite aceasta jignire». El a amintit si ca in reportajele internationale legate de actiunea israeliana impotriva «spargatorilor blocadei» nu au fost prezentate anumite aspecte importante, astfel ca exista un mare numar de opinii duplicitare care trebuie sa fie clarificate. Potrivit autorului articolului, Egiptul, Autoritatea Palestiniana si toti ministrii arabi de externe au fost de acord ca Hamasul sa nu fie lasat sa obtina controlul asupra punctului de trecere a frontierei catre Egipt, dupa ce gruparea terorista si-a asumat cu forta puterea asupra Gazei in anul 2007. Chiar Egiptul a impus o blocada, la fel cum a facut si Israelul, avand sustinerea guvernelor arabe si a Autoritatii Palestiniene.
Autorul intreaba pe drept de ce s-a ajuns dintr-odata la acest protest vehement impotriva blocadei israeliene. Se spune ca palestinienii din Gaza sufera din cauza unei situatii de restriste insuportabila. De ce nici o tara araba nu a cerut Egiptului ridicarea blocadei de la punctul de trecere a frontierei? Cand Israelul a evacuat Fasia Gaza in anul 2005, statul evreu nu a impus nici o blocada.
Abia cand palestinienii au reinceput actele de terorism, lansand peste 10.000 de rachete asupra statului evreu, Israelul si Egiptul au decis o blocada peste Gaza, avand sustinerea Autoritatii Palestiniene si a altor tari arabe. Nici statele arabe nu doresc ca in Gaza sa ia fiinta un stat terorist. In acest context se pune intrebarea cum ar reactiona Turcia daca Partida Muncitorilor din Kurdistan (PKK) ar lansa 10.000 de rachete asupra populatiei civile turce. In definitiv, kurzii au un conflict legitim cu turcii, dar ei sunt drastic asupriti de guvernul de la Istanbul. Cum ar fi daca organizatiile internationale ar trimite ajutoare in bunuri pentru PKK, bunuri care ar putea fi usor transformate in arme? In plus, ramane deschisa problema cu nordul Ciprului. Partea ocupata de turci a insulei este recunoscuta doar de Turcia. Cum ar reactiona Turcia daca alte tari ar incerca sa lichideze ocupatia militara a nordului Ciprului? Ipocrizia politicienilor turci tot nu se incheie aici. De exemplu, prim-ministrul Erdogan l-a primit pe presedintele sudanez Omar Basir, la adresa caruia Curtea Internationala de Justitie a emis un mandat de arestare, acesta fiind acuzat de genocid, crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Cand Omar Basir a vizitat Turcia in august 2009, Erdogan a declarat: «Eu cred in nevinovatia presedintelui Basir, pentru ca nici un musulman nu comite astfel de crime». Articolul deputatului american reprezinta inca o dovada ca la Ankara bate un vant diferit. Incotro se indreapta Turcia? Ce rol joaca ea in scenariul profetic al zilelor de pe urma?
Multe prorocii ale profetilor, precum si cele ale profetului Daniel, nu sunt usor de inteles. De aceea si in Daniel 12,4 este scris: «Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste». In Daniel 11 este vorba despre imparatul nordului si imparatul sudului. Acestia au fost mai intai ptolemeii care stapaneau din Egipt si seleucizii care stapaneau peste Siria si peste partile nordice ale Orientului Apropiat. Aceste doua imperii s-au aflat intr-o rivalitate constanta. Incepand cu versetul 35, profetia se refera insa la vremurile din urma. In aceasta sunt amintiti in continuare imparatul nordului si imparatul sudului. La cine se face atunci referire in zilele noastre? Avand in vedere cele mai recente evenimente si schimbarea graduala de directie a Turciei, un lucru pare sa fi devenit mai clar. Multe aspecte indica faptul ca Turcia este imparatul nordului si Egiptul imparatul sudului (vezi Dan. 11,40). Din cauza aceasta, eu personal inteleg de ce in Israel exista o ingrijorare serioasa cu privire la evenimentele viitoare si la situatia din aceste doua tari.
Incotro se indreapta Turcia sub conducerea lui Recep Tayyip Erdogan?
In mod interesant, in cotidianul israelian Jerusalem Post a aparut un articol despre o rivalitate recent lansata cu privire la pozitia de lider in lumea islamica. Egiptul se considera putere lider in partea sunita, dar Turcia vrea acum sa ii conteste Egiptului aceasta pretentie. Turcia a detinut multa vreme aceasta pozitie a puterii, pe cand sultanul turc ocupa in acelasi timp functia laic-religioasa a califului. Guvernul actual din Turcia are ambitii de a recuceri aceasta putere, dar astfel se va ajunge inevitabil la rivalitati intre Turcia si Egipt.
In acest context, este interesanta si profetia din Daniel 11,41-42. In aceasta se aminteste ca imparatul nordului va invada tara cea minunata (Israelul) si va urmari si Edomul, Moabul si Amonul (Iordania de astazi); nici Egiptul nu ii va scapa. Exact cele doua tari care au incheiat o pace cu Israelul sunt mentionate aici. Aceasta incheiere a pacii cu statul evreu a fost un afront pentru islamicii extremisti. Poate ca tarile amintite de Daniel vor fi urmarite mai tarziu de imparatul nordului tot din acest motiv.
Daca observam aceste stari de fapt, unele lucruri devin clare pentru noi, astfel ca ne punem aceeasi intrebare ca profetul Daniel: «Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor lucruri?» (Dan. 12,8). Iata ce raspuns a primit el: «Du-te Daniele, caci cuvintele acestea vor fi ascunse si pecetluite pana la vremea sfarsitului. Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti; cei rai vor face raul si nici unul din cei rai nu va intelege, dar cei priceputi vor intelege» (Dan. 12,9-10). Plini de recunostinta, putem vedea cum acest cuvant profetic ne aprofundeaza intelegerea si ne ajuta sa vedem evenimentele actuale, precum si cele din Israel si din jurul lui, din perspectiva lui Dumnezeu, pentru ca astfel sa ne intoarcem privirea de la prezentul nesigur si infricosator si sa o indreptam catre lucrurile vesnice si nepieritoare.
Sursa: Asociatia Strigatul de la miezul noptii