ADN-ul nazireului - partea 2

3. BRICIUL NU-I VA ATINGE CAPUL

Părul nazireilor trebuia să rămână netuns. Scriptura sugerează că jurământul de nazireat a acordat o autoritate specială de a conduce națiunea în război.

În zilele lui Debora, israeliții au fost foarte asupriți de armatele neînduplecate și carele generalului canaanit, Sisera. Totuși, sub conducerea lui Debora, israeliții s-au ridicat și l-au învins pe Sisera cu ajutorul supranatural venit din cer. În capitolul 5 din cartea Judecători, Debora cântă un cântec despre rezultatul bătăliei: „Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, și poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul!” (versetul 2). Fascinant este faptul că fraza în care conducătorii au condus înseamnă „cei cu părul lung, care și-au lăsat părul desfăcut.” O altă traducere spune:

„Când părul lung era lăsat desfăcut în Israel” - aceasta a fost o aluzie la obiceiul de a-și lăsa părul desfăcut, ceea ce era considerat un lucru sacru, să crească în perioada împlinirii jurământului de nazireat față de Domnul (Numeri 6:5, 18; Faptele apostolilor 18:18). Aceasta era practica soldaților care mergeau la război. Aceștia își lăsau părul să crească, fapt care sugera că erau implicați într-un război sfânt.

Textul în limba ebraică indică, prin urmare, că liderii din bătălia Deborei erau, de fapt, nazirei, care au făcut un jurământ pentru Domnul, și anume, să-și lăse părul să crească în timp ce se pregătesc pentru conflict. Când nazireii și-au lăsat pletele iar părul lor lung a fost arătat în fața forțelor care îi depășeau numeric, dintr-o dată, armata a fost plină de un duh de credință. Energizați cu zel sfânt, aceștia au pornit în luptă, știind că Dumnezeul nazireilor era cu ei. Evident, o putere supranaturală, cerească s-a odihnit peste nazirei pentru ca aceștia să scape țara din mâinile dușmanilor.

Într-o situația asemănătoare, sub mâna marilor profeți, Samuel și Ilie, nazireii și fiii profeților4 au condus și au provocat luptele culturale și spirituale ale vremii. Aceștia au purtat război împotriva idolatriei, a sacrificării copiilor și a imoralității sexuale a cultului demonic al lui Baal, care a pus la încercare închinarea curată înaintea lui Yahweh, în Israel. Dumnezeu a ilustrat pentru mine în mod clar acest fapt înainte de evenimentul TheCall din Washington D.C. Când a fost rostit pentru prima dată mesajul meu despre nazireat, mi s-a dat romanul istoric Elijah al lui William H. Stephens. Când am luat cartea, am spus: „Doamne, Tu știi că ard pentru acest mesaj despre nazireat. Voi deschide această carte și locul unde voi deschide este locul din care îmi vei vorbi despre nazirei.” A fost o credință oarbă. (Știu că acest lucru nu este întotdeauna recomandat, dar funcționează uneori!)

Nu am citit niciodată acest roman. Nu era Biblia, dar Dumnezeu este foarte creativ în modul în care ne vorbește. Am răsfoit cartea și am deschis-o. Întâmplător, s-a deschis la pagina 169, de unde am citit următoarele:

„Profetul a bătut în ușă. I-a răspuns un tânăr înalt, de culoare, cu piele aspră. Spre surpriza lui Ilie, părul bărbatului era mai jos de umeri, deși nu era dezordonat ca al lui.

„Ești nazireu?”, l-a întrebat fără să se prezinte.

„Sunt”, a răspuns omul. „Am jurat că niciun brici nu-mi va atinge capul atât timp cât în Israel este un altar pentru Astarteea, și atât timp cât stă piatră pe piatră din templul blestemat al lui Melkart.”

Ilie a scos un strigăt de bucurie. A sărit în aer și a aterizat pe picioare: „Lăudat să fie Yahweh. Nu credeam că în Israel se găsește o astfel de credință.”

Ilie i-a spus: „Nu mi-ai spus care este numele tău.”

„Eu sunt Elisei”, a răspuns tânărul.”

Eram uimit de această coincidență profundă a lui Dumnezeu, recitind fiecare cuvânt. Era ca și cum Dumnezeu ar fi strigat spre mine: Eu ridic nazirei care vor sfărâma altarele pornografiei și imoralității sexuale din țară. Ei au jurat că vor sta împotriva avortului și vor avea grijă de mamele însărcinate. Aceștia sunt pentru adopție și sfărâmă industria traficului de sex. Invadează ideologiile false cu lumina Evangheliei în lucrarea de misiune îndrăzneață. Ei urmează calea Stăpânului lor, Isus, care este mistuit de râvnă pentru Casa Lui. Ei vor fi cei puternici spiritual care vor provoca sistemele politice de moarte și nedreptate, prin rugăciune, profeție și război spiritual. Ei singuri vor demonstra, prin modul de trai și sacrificiul vieților lor, o nouă alternativă de speranță și compasiune pe pământ. Ei vor trăi în viețile lor Împărăția lui Dumnezeu, în dragoste, iertare și fapte uimitoare de compasiune față de cei săraci și asupriți. „A lor este Împărăția lui Dumnezeu.”

RIDICAȚI LA RANG DE CINSTE PĂRUL LUNG!

Adevărata putere a părului lung a reprezentat întruchiparea abandonului interior. Ce este consacrarea dacă nu o ascultare totală față de voia lui Dumnezeu?

Am văzut pentru prima dată puterea acestui fapt la fiul meu – cel mai mare băiat al meu, Jesse, care avea 13 ani în anul 2000, anul în care a apărut TheCall. Cu șapte luni înainte, Jesse a vrut să postească timp de 40 de zile cu suc. Chiar și după aceasta, el a rămas hotărât să nu mănânce carne sau dulciuri până în ziua evenimentului de la Washington. Nu voi uita niciodată pasiunea din ochii lui când mi-a spus: „Tată, nu vreau să joc baseball anul acesta”. Să nu uităm că era cel mai bun aruncător din echipă. „Tot ce vreau să fac este să alerg cu tine, tată, și să mă rog pentru o trezire spirituală în America.”

Am fost mișcat de decizia lui, dar și îngrijorat, așa că am mers la culcare în acea noapte gândidu-mă la răspunsul pe care ar trebui să-l dau unei astfel de solicitări extreme din partea unui om atât de tânăr. Dumnezeu nu mi-a împărtășit temerile și nici nu a așteptat să mă decid. El a răspuns în locul meu ca și când ar fi căutat mult o inimă complet abandonată pentru El, asupra căreia putea să-Și trimită focul sfânt. Acum că Și-a găsit nazireul, El a făcut lucruri mai mari pentru a-Și confirma plăcerea! Într-una din cele mai puternice întâlniri avute în viața mea, am auzit clar vocea lui Dumnezeu în camera mea, la ora 4 noaptea, când tunetele acestei voci m-au trezit: America își primește apostolii, profeții și evangheliștii, dar încă nu a primit nazireii ei.

Nu mai e nevoie să spun că i-am dat lui Jesse permisiunea. Drept răspuns, el s-a dedicat celor 40 de zile (și multor luni care au urmat), fiind concentrat asupra acestei lucrări într-un mod cum rar am mai văzut la un adolescent. După opt luni, la evenimentul de la Washington, unde s-au strâns 400.000 de tineri, fiul meu a stat pe acea scenă mare și a strigat către Dumnezeu ca să ridice nazirei în America. Cuvintele lui articulau ceea ce deja se petrecea în sufletul unei generații întregi. „Eliberează nazireii!”, a strigat Jesse. „Să se ridice bărbații cu părul lung!”

În acea zi, vocea lui era ca un vulcan care erupe în adunare. Mulțimea a scos un strigăt care, după mai bine de 15 ani, continuă să răsune în întreaga America și în națiunile pământului. De fapt, în săptămânile care au urmat, am primit rapoarte din întreaga lume despre impactul rugăciunii lui Jesse, care, în cele din urmă, a dus la o mișcare de nazireat în Filipine, iar apoi s-a răspândit în toată lumea. Cum măsori puterea abandonului de sine? Din nou, nazireatul ne arată calea. Nu pierdeți din vedere ideea centrală: El a postit timp de 40 de zile. Urmează ceva ce nu s-a mai văzut – ceva mai mare decât ce s-a petrecut la Azusa, ceva mai mare decât Latter Rain, mai mare decât Promise Keepers, decât mișcările de rugăciune, evanghelizările în corturi și cruciadele internaționale masive – dar ceva pregătitor și esențial a avut loc deja.

Un principiu important al acestei cărți este că putem privi profetic la momentul nostru prezent și putem spune cu îndrăzneală: „Ceva are loc acum.” În ultimul secol s-a desfășurat o mișcare puternică de evenimente, de parcă ar fi fost regizate. Fără îndoială, la acea vreme, cei implicați nu puteau percepe modelul, dar retrospectiva oferă generației noastre o perspectivă unică a datelor și modelelor care au ajutat la definirea unei traiectorii clare pentru zilele care urmează. Timp de aproape 20 de ani, evenimentele catalitice și lucrările de slujire inițiate de postul lui Bill Bright din 1996 au clădit ceva în Duhul Sfânt. Prin acestea, Domnul oștirilor, Conducătorul armatei zorilor, a pus pe inima unei generații o cultură a râvnei, care, potrivit cu calendarul trasat de înființarea statului Israel în anul 1948, ar putea fi ultima generație. O armată de nazirei s-a ridicat și va continua să se ridice.

Drag tânăr, te cheamă Dumnezeu la o consacrare specială pentru un timp de 40 de zile sau pentru o viață întreagă? Ai dorința de a fi folosit de Dumnezeu într-un mod extraordinar? Începe să postești și să te abții de la plăcerile acestei lumi și caută plăcerile eterne ale lui Dumnezeu. Fie că ești o tânără sau un tânăr nazireu, vrei să reprezinți ceva diferit pentru generația ta? Atunci refuză să te dedici cu jumătate de inimă. Lasă ca „părul tău spiritual” să crească. Dumnezeu nu te va dezamăgi. El le va răsplăti celor care Îl caută cu sârguință. Ia o decizie. Dă un sens vieții tale. Trasează o limită și spune că ești un nazireu. Se poate ca alții să se amestece cu alte lucruri, mai mari sau mai mici, dar tu nu poți. Tu ești chemat să te apropii de nazireat și să fii o influență.

Speranța pentru națiunile pământului începe aici: „Strângeţi-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psalmul 50:5).

STABILIREA UNUI TRASEU ÎNFLĂCĂRAT PENTRU GENERAȚIILE URMĂTOARE

Voi vorbi despre acest subiect într-un alt capitol, dar merită să facem o observație aici: Singura cale de transmitere a scopului lui Dumnezeu este dacă două sau trei linii ale mai multor generații devin adânc legate prin dragoste și cinste. Părinții și bunicii trebuie să se mute în armonie cu copiii lor, împreună, nu ca luptători. Tații și mamele trebuie să investească cu inima și sufletul timp și daruri în copiii lor, și asta fără rezerve. Taților, sarcina voastră principală nu este de a transmite copiilor voștri ADN-ul vostru trupesc, ci să le transmiteți genetica cerului! Șoptiți sufletelor lor chemarea măreață a lui Dumnezeu pentru viețile lor. Atrageți-i cu povestea divină.

În mod asemănător, copiii trebuie să renunțe la cultura de neascultare și, în schimb, să se întoarcă la respectul real față de părinții lor, adică să își deschidă inimile. Cinismul și o atitudine de om care le știe pe toate nu reprezintă calea spre deplina moștenire. Astăzi, unii pot alege să își lase părul mai lung după obiceiul nazireilor din vechime, dar, în cele din urmă, nu acesta este scopul mișcării. Avem nevoie de nazirei la inimă, care își iubesc și își respectă părinții, care ascultă de Dumnezeu și nu se plâng. Dacă înălțăm râvna fără cinste, atunci mișcarea aceasta va fi plină și de pasiune, dar și fără rod. Când Jesse și-a lăsat părul să crească, la fel ca un nazireu, acesta a avut unele atitudini rele. L-am provocat: „Fiule, părul nu înseamnă nimic, dacă inima nu este inima unui nazireu.” Prietenul meu, nu putem îndura o altă răzvrătire de 40 de ani ca cea produsă de anii ‚60!

În schimb, să luăm o atitudine și să ne facem fața ca de cremene pentru un curs diferit și mai sacrificial. Părinții nu trebuie doar să inițieze viața, ci și să stabilească o identitate. Trebuie să ne jertfim viețile de dragul soțiilor și familiilor noastre. La fel, precursori și pionieri sunt cei care au trasat o cale pentru ca ceilalți să prospere mai ușor. Tați, mame și pionieri în Duhul au deschis o cale crescând fii și fiice care își vor depăși limitele pentru a cuceri noi teritorii. (Vom discuta detaliat despre acest lucru în capitolul 7).

Vrei să fii un astfel de bărbat sau o astfel de femeie? Dacă da, postul va fi esențial în lărgirea vieții tale cu Dumnezeu, în formarea vocii tale și în întărirea sufletului tău. Postul biblic este o formă de război. Este un mecanism spiritual nu doar pentru înnoirea personală, ci pentru a cuceri teren în Duhul și a manifesta victoria lui Hristos.

La nivel personal, postul a fost unul din principalele mijloace prin care am învățat să înțeleg o sarcină din partea Domnului și să o port în rugăciune. Printr-o serie de întâlniri care, practic, nu depindeau de mine, dar aveau legătură profundă cu dorința mea de a posti, au luat naștere mișcările dinamice care, în prezent, sunt o provocare pentru întunericul din toată lumea, prin fiii și fiicele mele spirituale.

Poate că este încă prea abstract. Dacă e așa, eu cred că pot dovedi mult mai bine principiul printr-o serie de relatări personale, pe care le voi împărtăși în capitolele următoare. În sezoanele de post strategic, Dumnezeu nu doar că a cultivat propriul meu foc interior, ci mi-a permis să fiu parte din viziunea care i-a inspirat pe ceilalți să facă fapte de milă și dreptate. Activitatea divină se aliniază cu femeia sau bărbatul care dorește să postească. În acest mod poți deveni un factor al schimbării. Înarmat cu aceste descoperiri, credința va fi eliberată pentru povestea pe care sunteți meniți să o scrieți cu propria voastră viață, și pentru fiii și fiicele pe care trebuie să le ridicați. Nu fiți doar oameni care trăiesc istoria. Îndrăzniți să o modelați.

Citiți partea 1 a acestui material.

Material extras din cartea ”Postul lui Isus” de Lou Engle. Puteți comanda cartea de AICI.