Marturie Sefora Ignat - iertare, eliberare si restaurare

Povestea Seforei Ignat din Alba Iulia, o poveste de iertare, eliberare si restaurare: "Am trait in neiertare si amaraciune, nu in voia lui Dumnezeu. Ar fi o minciuna daca as spune ca am trait cum ar fi trebuit o crestina sa traiasca. Mergeam la biserica, citeam Biblia, cantam in cor, dar nu aveam o relatie intima, de dragoste si personala cu Dumnezeu, cum ar fi o relatie normala."

Ma numesc Sefora Ignat si sunt din Alba Iulia. Am 52 de ani. Dumnezeu m-a binecuvantat cu patru copii minunati. M-am nascut intr-o familie de crestini evanghelici. Am crescut intr-o astfel de biserica. Imi era frica de Dumnezeu, dar nu Il iubeam. Am incheiat legamant cu domnul la 15 ani.

La 24 de ani m-am casatorit. Stiam ca Dumnezeu iti da viitorul sot, ca El face totul, noi trebuie sa ne rugam si sa asteptam. Pentru ca nu am cunoscut un Dumnezeu al dragostei care se implica in toate detaliile si nu-mi stiam identitatea, nici nu am cerut cum sa fie, specific, viitorul sot. M-am rugat sa fie credincios si cam atat. Am zis ca daca e credincios, atunci nu poate sa nu fie o casnicie binecuvantata.

Perioada de prietenie a fost scurta. Parintii mei nici n-ar fi acceptat una mai lunga. Inca din ziua nuntii am avut un „gust amar” si atunci mi-am dat seama ca a noastra casnicie nici nu a fost bazata pe dragoste. De la inceput fusese bazata pe interes material. Au urmat alte mici incidente, peste care am trecut. Pentru a fi pace in familie, nu ziceam nimic, chiar daca ma inchideam in mine si plangeam. Au fost iesiri de manie, pe care le-am considerat greseli firesti, dar a inceput sa imi fie frica de el, nemaifiind intre noi o relatie sanatoasa. Acesta lasa de dorit, pentru ca am strans amaraciune si neiertare.

M-am imbolnavit. Nici macar nu stiam ca Dumnezeu se implica in lucrurile marunte. Nu credeam ca El intervine pentru mine in mod special. Imi doream o familie mai buna, oricine isi doreste asta, dar nu credeam ca Dumnezeu face lucruri mari, special pentru mine. Am ajuns la o biserica, unde pentru prima data am simtit ca nu sunt lovita, judecata, atacata. Aici am simtit pentru prima oara ca pot sa ma odihnesc.

Dumnezeu prin acesti oameni mi-a aratat atata dragoste, incat mi s-au topit toate retinerile. Nu m-am deschis asa repede, dar Dumnezeu mi-a vorbit ca acum e perioada in care vrea sa ma vindece pe mine si pe copii, dar intai pe mine, pentru ca ei trebuie sa ma vada pe mine vindecata.

Sotia pastorului m-a acceptat la consiliere. Am vrut, sincer, sa rezolv toate problemele si copiii mei sa vada pe mine rezolvandu-le, luandu-mi autoritatea pe care trebuia sa o iau de la inceput. M-am rugat lui Dumnezeu. Daca tot imi deschisese aceasta usa si pastorul a fost de acord sa imi faca consiliere, Domnul sa imi arate ce pasi concreti trebuie sa mai fac pentru a-mi rezolva problemele.

Tot in aceasta perioada, am gasit la Alfa Omega TV cursul S.O.S. (http://alfaomega.tv/viata-spirituala/eliberare/cursul-sos ) Noi la studiul cu femeile, faceam practica. Am inceput cu pacate generationale, legaturi nedumnezeiesti, blesteme de cuvinte, juruinte interioare, asteptari negative, imagini traumatizante. Ne rugam practic pentru ruperea pacatelor generationale si a blestemelor care au venit in urma acestora, precum depresii, boala, saracie. Am scris persoanele specific si la fiecare in parte m-am rugat ca legatura nedumnezeiasca sa se rupa. Toate lucrurile pe care le-am pierdut, lucruri date de Dumnezeu pentru mine, valorile, calitatile, visele, chemarea mea, le-am adus inaintea Lui.

Nu pot spune ca am fost in chemarea mea, limitata fiind. Am trait in neiertare si amaraciune, nu in voia lui Dumnezeu. Ar fi o minciuna daca as spune ca am trait cum ar fi trebuit o crestina sa traiasca. Mergeam la biserica, citeam Biblia, cantam in cor, dar nu aveam o relatie intima, de dragoste si personala cu Dumnezeu, cum ar fi o relatie normala.

Cu fiecare om iertat, toata povara mi se ducea. Incepeam sa fiu mai bucuroasa, mai vesela, aveam mai multa speranta si credinta. Ma intrebam cum de nu m-am putut bucura pana in acel moment, desi scria ca trebuie sa ai bucuria ca si o roada a Duhului, crestin fiind. Pace nici atat nu aveam. Credinta deloc. Cum eu imi goleam inima, Dumnezeu o umplea cu dragoste, bucurie, pace. Pentru mine, toate acestea erau sentimente noi, desi am fost crestina de cand m-am nascut.

In ultimul an, Dumnezeu m-a invatat sa scriu promisiunile Lui pe hartie, caiete, biletele. Le scriu si pe un panou mare de pe perete le am pe toate. Ficare rugaciune, pentru fiecare copil. Acum doi ani am facut o rugaciune speciala pentru baiatul meu cel mai mic si am proclamat ca in acest an Dumnezeu sa fie mai aproape de el, sa ii schimba inima, sa il vindece. Am proclamat ca al meu copil va incheia legamant cu Domnul. In iunie, cand mi-a spus ca se boteaza, Duhul Sfant mi-a adus aminte de ceea ce am scris si proclamat peste el. Asta fac si acum, proclamand peste viata, copiii si nepotii mei, promisiunile lui Dumnezeu.

Pachetul SOS: http://alfaomega.tv/sos

Fii parte si tu: http://alfaomega.tv/partener