Insusirea unei limbi face ca lumea sa capete sens

De ce? barajul de întrebări pe care un copil le pune nu este un motiv de frustrare ci de mirare. Fiind proiectat astfel, creierul lor ajuns la desăvârșire ansamblează o hartă a universului, iar tu joci un rol în acest proces! Este supărat cerul când plouă? Cum este posibil ca un nou-născut care nu poate vorbi deloc să ajungă să pună asemenea întrebări la trei sau la patru ani? Cei mai mulți dintre noi nu nu ne putem aminti cum am trecut prin etapa dintre vârsta de unu și doi ani, dar cei care ne putem aminti, putem spune că felul în care vorbeau adulții suna ca o limbă stăină!

Îți amintești de orele de franceză? De fapt, învățarea limbii materne a fost un proces mult mai exigent decât învățarea oricărei alte limbi străine. Ceea ce a trebuit să facem înainte de a putea produce primul nostru cuvânt care să însemne ceva, reprezintă cuvinte înșiruite laolaltă în mult mai multe feluri decât numărul particulelor atomice din universul explorat, iar acest lucru nu este ninic altceva decât un miracol.

Din gura copiilor

Cu câteva luni înainte de a începe să vorbim, noi deja am știut o mulțime de lucruri despre sentimentele și intențiile celorlați, auzind-i vorbind și văzându-le expresiile, pozițiile și acțiunile. La șase luni copiii înțeleg deja multe cuvinte. De asemenea copiii de câteva luni își dau seama de multe dintre intențiile, sentimentele și evenimentele care li se întâmplă adulților.

În urmă cu câteva luni, nepoțica mea de șase luni a venit împreună cu tatăl și cu mama ei să ma viziteze în timp ce eram în mijlocul unei intervenții chirurgicale în care mă străduiam să salvez o viață. Am ajuns acasă arătând ca un sac de oase. Într-o zi când mi-am luat "la revedere", Olivia (care acum avea șapte luni) se aplecă în brațele lui Mimi (bunica ei) încercând să ajungă la mine. Am strâns-o de mânuță spunând la revedere dar ea a insistat. Așa că m-am aplecat spre ea și am sărutat-o. Atunci ea mi-a luat fața cu mânuțele, ignorându-mi mustățile și mi-a dat, cu gurița larg deschisă, un pupic copilăresc prin aer. Părea că știe că am fost rănit și a vrut să mă consoleze.

Cum se face că un copil, care nu spune nici măcar un cuvânt, să înțeleagă și să participe la o experiență așa de complexă?

Înainte de naștere

Am fost "tricotați" din două celule (în ebraică, termenul sakak) în pântecele mamei noastre (Psalmul 139:13). Pielea, oasele, ochii, urechile și creierul s-au format din cuvintele scrise în ADN-ul nostru. Aproximativ un an mai târziu am început să mergem și să vorbim. Pe parcursul a doar câțiva ani, depunând puține eforturi conștiente și fără nici un antrenament intenționat, am fost capabili să înțelegem și să creăm numeroase fraze, iar cele mai multe dintre ele nu au mai fost create în istoria omenirii. Pentru a se întâmpla toate acestea, conform lingvistului de la MIT, Noam Chomsky, ființele umane trebuie să aibă un "design special".

Am auzit limba mamei noastre dinainte de a ne naște. Ecografiile cu ultrasuntele care arată ce se întâmplă în pântelece mamei arată că fătul poate auzi de pe la mijlocul sarcinii, undeva între săptămâna a 19-a și a 26-a. Experții susțin că sunetele sunt înăbușite, dar înregistrările care s-au făcut in interiorul unei oi au demonstrat că vocea este la fel de tare și de clară în interiorul uterului ca și cea din exterior.

Imediat după naștere, copiii deja recunosc vocile pe care le-au auzit când erau în pântece. În câteva minute după ce nou-născutul aude vocea mamei, acesta va localiza acea voce familiară atașând-o acelei fețe necunoscute. Acest prim pas referitor la învățarea unei limbi depinde de "urechea care aude și ochiul care vede" (Proverbe 20:12).

Urechile noastre transformă undele sonore în semnale electromagnetice, care cu ajutorul ochilor (si al altor simțuri) ne permit să conectăm cuvintele cu semnificația lor. "Omul trebuie să fie pur și simplu uimit de urechea internă," spune unul dintre manualele clasice de discurusri de patologie. Același lucru se poate spune și despre toate celelalte organe implicate în însușirea limbii și în special în privința creierului uman.

În timp ce percep gesturi, nume și fraze, copilul învață și cum să își controleze limba, buzele și vocea. Pe măsură ce copilul se maturizează, mișcările necesare procesului de vorbire devin în mod miraculos mai rapide și în special depășesc controlul conștient.

În Proverbe 16:1, Solomon ne spune de unde vine această abilitate. El a scris că gândurile noastre ne aparțin dar "răspunsul limbii (mișcările pe care limba noastră le face pentru a ne exprima gândurile) vin de la Domnul". Mai mult decât postura noastră în poziție verticală, decât opoziția dintre degetele mari, precum și orice altă abilitate umană, capacitatea noastră de a vorbi Îl reflectă pe Creatorul nostru.

Învățarea limbii fără a auzi sau a vedea?

Ființele umane sunt concepute să învețe să vorbească într-o anumită limbă în așa fel încât o persoană care s-a născut cu dizabilitatea de a auzi și de a vedea poate să învețe cum să facă legătura dintre cuvinte și obiecte. Două cazuri analizate bine sunt Laura Bridgman și Helen Keller.
Profesoara lui Helen, Annie Sulivan, a început să lucreze cu ea ajutând-o să localizeze un cuvânt arătându-i semnficațiile sale de bază. Pentru a realiza acest lucru ea a trebuit să apeleze la simțul tactil al lui Helen. Annie i-a pus apă rece lui Helen pe una dintre mâini iar pe cealaltă a scris cuvântul apă. Helen a conștientizat că lucrurile pe care le simțea aveau un nume.

Toate persoanele care învață o limbă depind de astfel de aplicații reale care transpun cuvintele în lucruri. Unul dintre cei mai mai cugetători ai tuturor timpurilor, Albert Einstein, a scris despre știință că "totul depinde de nivelul în care cuvintele și combinațiile de cuvinte corespund cu lumea impresiilor." Același lucru este valabil și în cazul asimilării unei limbi: pentru a înțelege cuvinte noi și fraze, totul depinde de utilizările reale ale acestora în contextul în care persoana care învață le înțelege deja parțial. Helen a fost capabilă să învețe un cuvânt pe care nu îl știa (apă) deoarece a putut să asocieze substața cate îi atingea mâna cu acel cuvânt necunoscut.

Două creiere

Toată lumea știe că avem doi ochi, două urechi și două mâini, dar majoritatea oamenilor sunt surprinși când află că au de asemenea și două "creiere"! Creierul nostru este împărțit în două emisfere, aproximativ ca și două jumătăți de arahide. Povestea lui Helen Keller a arătat neintenționat cum Dumnezeu a proiectat creierul uman cu abilitatea de a asimila o limbă.

În timp ce apa curgea pe una dintre mâinile lui Helen s-a activat acea emisferă din creier care este specializată în prelucrarea întregii scene, a lucrurilor și imaginilor. Scriind cuvântul apă pe palma celeilalte mâini, în creierul lui Helen s-a activat cealaltă emisferă, specializată în secvențe de simboluri lingvistice.

Emisfera stângă a creierului reprezintă creierul vorbitor, în timp ce emisfera dreaptă se ocupă de o masă mare de experiențe, emoții și sentimente. Creierul stâng îți poate spune ce ai făcut vara trecută iar cel drept știe cum te-ai simțit în mijlocul activităților de atunci și de acum.

Între cele două creiere se află corpul calos, un fascicul de fibre nervoase care conectează cele două emisfere, permițându-ne să dobândim o limbă într-o spirală care crește rapid. La șase luni un copil înțelege câteva cuvinte și la vârsta de un an el va produce "primul" cuvânt inteligibil. La vârsta de doi ani, apar șirurile de cuvinte iar la trei ani, copilul poate distinge vorbirea obișnuită față de joacă. Pe la patru sau cinci ani, un copil poate explica diferența dintre a se preface sau a face o greșeală. Între șase și opt ani, copilul poate explica diferența dintre o greșeală și o minciună intenționată.

Dezvoltarea unei limbi se face pas cu pas

Conform felului în care Creatorul ne-a proiectat, ADN-ul nostru unic este ansamblat când suntem în pântecele mamei noastre. Lent, progresiv, cunoștințele noastre despre El și abilitățile noastre de a-L lăuda se desfac ca o floare. Chiar și Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și-a început viața pământească în acest fel (Luca 2:53).

Pentru a realiza această minune, organismele și creierul nostru trebuie să crească în paralel. În timp ce corpul identifică realitatea fizică prin intermediul simțurilor noastre, creierul plasează reprezentări reale care să reprezinte această realitate într-o "hartă" mentală a lumii.

Procesul începe cu lucruri familiare, cum ar fi vocea mamei. Atunci înțelegerea noastră ajunge dincolo de univers, incluzând și adevărurile spirituale profunde. Această capacitate poate veni doar de la Dumnezeu (Proverbe 16:1).

Mâna lui Dumnezeu

Așa cum au spus Einstein și colegii mei, și așa cum am explicat și eu în câteva cărți publicate recent, toate aceste dezvoltări ale limbii depind de Dumnezeul nostru, care ne-a dat abilitatea de a dobândi reprezentări reale ale experienței limbajului.

Știm din Scriptură că Dumnezeu este cel care a pus în noi înțelegerea adevărului (Romani 2:15). De asemenea, El ne-a dat conceptul eternității. Solomon a scris: "El a stabilit, de asemenea, veșnicia în inima omului, dar nimeni nu poate înțelege ceea ce a făcut Dumnezeu de la început până la sfârșit" (Eclesiastul 3:11, NIV).

Fără capacitatea de învățare a unei limbi, exprimarea nu ar putea exista, și orice urmă de ordine din lume, care depinde de limbaj, ar dispărea. Și ar dispărea toate sistemele noastre sociale, istorice și educaționale.

Dumnezeu a conceput creierul și corpul nostru pentru a înțelege o perspectivă „corectă" a lumii. Înțelegerea fizică se formează în urechea medie în care canale noastre semicirculare sunt stabilite în unghiuri drepte astfel încât putem să percepem când stăm în picioare sau culcați pe spate. Acest design, de asemenea, ne spune atunci când mergem în linie dreaptă sau când schimbăm direcția la dreapta sau la stânga. Ea ne permite să înțelegem geometria "corectitudii", în mai multe dimensiuni. Corelarea cuvintelor adevărate și corecte cu conținutul lor, construiesc ideea unghiurilor drepte, postura verticală și adevărul.

Un copil de trei ani are deja o idee despre ceea ce este corect și între șase și opt ani un copil poate explica ce este minciună. Dumnezeu ne-a dat abilitatea de a mearge și de a vorbi cu El. El dezvăluie bunătatea, justețea și dreptatea (Ieremia 09:24) și este vrednic de lauda noastră (Psalmul 19:1-9).

Dr. John Oller, Jr. este profesor Hawthorne Regents la Universitatea din Louisiana de la Lafayette. El a predat la universități de prestigiu și a ținut prelegeri în întreaga lume. Asociația de Limbi Moderne, de asemenea, i-a acordat Medalia Mildenberger pentru una din numeroasele sale cărți.

Preluat și tradus cu permisiune de pe Answers in Genesis