Ce ne arata dovezile - 6 - Implicatiile planului

„Biologii trebuie să rețină mereu că ceea ce văd nu a fost creat, ci a evoluat", spunea Francis Crick. Când privim la mecanismele moleculare, sau la procesul incredibil de complex prin care se divid celulele, ne întrebăm: este oare posibil ca aceste lucruri să aibă în spatele lor o inteligență anume? Există oare un plan sau un scop în această structură?

Savanții trebuie să caute adevărul cu privire la existența noastră. Nu trebuie să avem idei preconcepute cu privire la adevăr. Nu trebuie să spunem: Nu-mi place acea explicație, o voi lăsa deoparte! Când ajungem la o enigmă în natură, trebuie să aducem vizavi de acea enigmă orice cauză posibilă care ar putea să o explice.

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, încă din timpul lui Darwin, de fapt, din cauza scrierilor lui Darwin despre originea speciilor, savanții au ajuns să accepte înțelegerea, o definiție științifică, care a exclus posibilitatea creației ca explicație științifică. Dacă vrei să fii științific, trebuie să te limitezi la explicații care invocă doar cauze naturale. Nu poți să folosești inteligența drept cauză.

Curios, însă, noi implicăm inteligența de fiecare dată. Face parte din raționamentul nostru obișnuit de a recunoaște efectele inteligenței.

Să luăm în considerare, de exemplu, mesajele hieroglifice sculptate pe ruinele monumentelor egiptene. Nimeni nu ar putea atribui formele și ordinea acestor simboluri cauzelor naturale, precum furtunile de nisip sau eroziunile. Recunoaștem în ele lucrările scribilor antici, agenți ai inteligenței umane. Raționamente similare ne conduc la concluzia că figurile misterioase de piatră de pe malurile Insulei Paștelui nu sunt formate în urma acțiunii vântului și a apei de-a lungul perioadelor îndelungate de timp.

De asemenea, nu vom presupune că plantele pot crește în forme familiare (animale etc.) fără vreun fel de călăuzire inteligentă.

Bineînțeles, noi tragem aceste concluzii de fiecare dată și, în mod cert, acestea sunt corecte. Întrebarea este: pe ce bază ajungem noi la aceste concluzii? Care sunt trăsăturile care ne permit să recunoaștem inteligența?

Recent, într-o carte intitulată ``Concluzia creației``, matematicianul William Dembski a adus o importantă contribuție în înțelegerea raționamentului proiectului inteligent. Dembski a identificat trăsăturile specifice ale artefactelor care ne determină să recunoaștem activitatea unei inteligențe anterioare.

Potrivit lui Dembski, ființele umane identifică corect activitatea inteligenței atunci când observă un obiect cu un grad de improbabilitate ridicat sau o apariție căreia i se potrivește un model familiar. Un astfel de model a fost descoperit în Black Hills, Dakota de Sud.

Dacă vei călători spre vest, vei vedea o mulțime de forme pe versanții munților. Cele mai multe dintre ele nu au o formă sugestivă. Sunt doar pietre risipite în toate părțile, dar ceea ce nu vezi foarte des sunt fețele lui Lincoln, Jefferson, Teddy Roosevelt și George Washington.

Singurul loc unde le putem vedea este în Dakota de Sud. Acestea se află aici pentru că un sculptor excentric a decis că vrea să-i onoreze pe acești președinți petrecând cea mai mare parte a vieții sale sculptându-le fețele în partea interioară a muntelui.

Acest model este improbabil. Un versant de munte obișnuit e, de asemenea, improbabil. Însă un versant obișnuit nu specifică nimic. Știm că au existat patru bărbați, președinți ai Statelor Unite, care au avut anumite trăsături ale fețelor și acele trăsături de pe versanții munților din Dakota de Sud se potrivesc cu fețele lor de peste tot.

Dacă ne uităm la fețele lor, se potrivesc cu fețele celor patru președinți, care sunt cunoscuți de pe bancnote, de pe portretele de la Galeria Națională, sau de pe imaginile din cărți. Când privim sculpturile de pe Muntele Rushmore, realizăm nu doar că avem o configurație de piatră de o mare improbabilitate, dar și una care se potrivește cu un model independent care, cu siguranță, indică inteligența. Așadar, avem o mică probabilitate, rezultând faptul că este creată.

Pe malul mării, un alt model improbabil înscris pe pământ ilustrează cum putem identifica creația. Nimeni nu ar putea presupune că acest mesaj a fost scris de-a lungul anilor. În schimb, datorită caracteristicilor acestui model, noi identificăm cuvintele ca produse ale inteligenței.

Această ordine improbabilă ne trimite, de asemenea, la un model individual, dacă ne gândim la literele pe care le recunoaștem din alfabetul englez și la cuvintele pe care le cunoaștem din vocabularul englez. Așadar, improbabilitatea ordinii confirmă faptul că ea se potrivește cu un model individual, un autor al creației. Această ilustrație sugerează că criteriile lui William Dembski pentru identificarea creației, mica probabilitate și specificarea sunt, în esență, echivalente informației, tipul de informație prezent nu doar în desene, în textele scrise și în succesiunea numerică, dar, de asemenea, codificat și în celulele vii.

ADN-ul are o structură ideală pentru a stoca informațiile. În A, T, C, G, bazele celor două spirale de ADN, există potențialul de stocare a unui număr imens de informații. Nu există nicio entitate în tot universul care să stocheze și să proceseze mai eficient și mai multe informații decât molecula de ADN.

O spirală de ADN are 3 miliarde de caractere individuale. Analizele regiunilor codificate ale moleculelor de ADN arată despre caracterele chimice că au un aranjament specific, care le permite să transmită instrucțiuni detaliate sau informații, cum ar fi literele dintr-o propoziție cu sens sau cifrele binare din codul calculatorului.

Bill Gates spunea că ADN-ul este ca un program de calculator, dar mult mai complex decât orice program inventat de om. Dacă meditezi la aceasta, cel puțin un minut, realizezi că e o observație foarte sugestivă, deoarece știm că Bill Gates nu s-a folosit de vânt, eroziune, sau generatori întâmplători de numere pentru a inventa un software. În schimb, el s-a folosit de ingineria inteligentă, motoare software.

Așadar, tot ce cunoaștem din experiența noastră sugerează că sistemele transmițătoare de informații sunt rezultatul unui proiect inteligent. Care este atitudinea noastră față de faptul că există informații în viață, în fiecare celulă vie din fiecare organism viu? Acesta e misterul fundamental: de unde vin aceste informații?

În ultimii 15 ani, filosoful și savantul Stephen Meyer a căutat răspunsul la acestă întrebare. Meyer a formulat un argument pentru a demonstra că proiectul inteligent furnizează cea mai bună explicație pentru originea informațiilor, necesară construirii primei celule vii. Informațiile pe care le obține molecula ADN.

Cunoaștem faptul că agenții inteligenți pot produce sisteme bogate în informații. Argumentul nu se bazează pe ceea ce nu știm, ci pe ceea ce știm despre structura cauză-efect a lumii. Știm acum că nu există explicații naturaliste sau cauze naturale care să producă informații, nici selecția naturală, nici procesele auto-organizatoare, nici întâmplarea, dar știm că există o cauză capabilă să producă informații, și aceasta este inteligența.

Așadar, când găsim un sistem bogat în informații în cadrul celulei, mai ales în molecula de ADN, putem deduce că inteligența a avut un rol la originea acelui sistem, chiar dacă nu am fost de față când sistemul a luat ființă. Studiul lui Meyer asupra originii informațiilor genetice face acum parte dintr-un caz științific comprehensiv în favoarea inteligenței, care a fost dezvoltat de o rețea de savanți și filosofi din toată lumea. Obiectivul lor a fost să reanalizeze o idee care a dominat biologia peste 100 de ani.

În acest proces, ei au lansat o teorie care a devenit cunoscută ca teoria proiectului inteligent.

Atunci când observi faptele, cum a făcut Michael Behe, ce remarci? Remarci acest model incredibil de o complexitate interrelaționară. Modul în care concluzionăm teoria unui proiect inteligent pentru flagelul bacterian este același mod de concluzionare pentru un motor exterior.

Când vedem un motor exterior, vedem potrivirea componentelor și știm că cineva l-a construit. Raționamentul este același pentru mecanismele biologice. Ideea proiectului inteligent este una pur științifică. Bineînțeles, poate avea implicații religioase, dar aceasta nu depinde de premise religioase.

Aceasta este o idee puternică, ideea că universul este rațional și comprehensiv, proiectat de o inteligență supremă, al cărei scop a fost ca această lume să fie înțeleasă. E ceva ce subscrie programele științei.

Dacă vei privi spre lume, vei observa că are sens. Dacă aceasta este doar o combinație haotică, n-are rost să te aștepți să vezi o logică în toate lucrurile. Însă, dacă în realitate lumea este produsul unei minți, toate aspectele vor deveni un proiect de soluționare a încurcăturii și vei găsi logică, frumusețe și comprehensibilitate chiar de la baza lucrurilor.

Cu 150 de ani în urmă, Charles Darwin a transformat știința prin lansarea teoriei selecției naturale. Astăzi, această teorie se confruntă cu o provocare formidabilă. Proiectul inteligent a intensificat dezbaterile asupra originilor vieții pe pământ. Pentru un număr tot mai mare de savanți, teoria reprezintă o paradigmă, o idee ce are puterea să redefinească, încă o dată, bazele gândirii științifice.

În secolul al XIX-lea, savanții credeau că există două entități fundamentale: materia și energia. La începutul secolului al XXI-lea, cea de-a treia entitate fundamentală pe care savanții sunt nevoiți să o recunoască este informația.

În timp ce ne confruntăm cu biologia secolului informațional, crește suspiciunea că ceea ce vedem în molecula de ADN e un artefact al minții, un artefact al inteligenței, ceva ce poate fi explicat doar prin teoria unui proiect inteligent.