DUMNEZEUL PUTERII
Puterea lui Dumnezeu se manifestă prin intermediul creaţiei, de la renaşterea plantelor primăvara, la noua viaţă care se formează în pântec. Oriunde privim, puterea dătătoare de energie a Creatorului e mai presus de orice îndoială. El ghidează stelele pe traiectoriile lor de sus. El a format munţii maiestuoşi. El păstrează ordinea anotimpurilor binefăcătoare. În mâinile Lui se află vieţile tuturor creaturilor vii. Însuşi faptul că avem un univers ne arată că ne trebuie un Creator.
Deoarece universul are un început, e nevoie de o cauză. Energia universului are un început, prin urmare, cere existenţa unei cauze. Oamenii spun: “Am înţeles, Dumnezeu a creat universul, dar pe Dumnezeu cine L-a creat” Însă Dumnezeu e veşnic. El nu are început, deci nu are nevoie de o cauză. Acest lucru ar putea fi mai greu de înţeles, dar nu e nimic iraţional la o fiinţă veşnică.
Însă e absurd faptul că ceva a prins brusc viaţă din nimic. Această idee încalcă legea cauzalităţii. “Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi născut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu !” Psalmi 90:2
Un evoluţionist celebru a fost întrebat odată de unde a apărut Big Bangul. Răspunsul lui a fost: “Dacă cineva te întreabă cum au apărut masa şi energia, întreabă-l numai cum a apărut Dumnezeu.” Cred că afirmaţia lui avea mai multă semnificaţie decât credea el: ceva trebuie să fie veşnic. Fie masa şi energia sunt veşnice, fie Dumnezeu e veşnic.
Oamenii de ştiinţă ne-au învăţat multe despre masă şi energie. Unul din lucruri e faptul că acestea se vor termina. Aşadar, afirmaţia că masa şi energia sunt eterne e absurdă, dar e logic când spunem că Dumnezeu e veşnic. Aşa cum citim în primul capitol din Evrei: “Cerul şi întregul univers se vor învechi ca nişte haine ce trebuie aruncate, dar Tu, Doamne, vei trăi veşnic.” Biblia ne spune că există un singur Dumnezeu, care e Creatorul şi sursa vieţii şi a energiei. Forţele naturii sunt puse în mişcare şi conduse de mâna Lui.
Cine nu a auzit bubuiturile unei furtuni ce se apropie şi nu s-a gândit la măreţia lui Dumnezeu ? “Fulgerile Lui luminează lumea: pământul Îl vede şi se cutremură.” Psalmi 97:4
Furtunile cu fulgere sunt o manifestare uimitoare a puterii Creatorului. În timpul unei furtuni obişnuite, sunt vărsaţi câteva sute de mii de metri cubi de apă, adică echivalentul volumului de apă ce se varsă în cascada Niagara la fiecare şase minute. Aceeaşi furtună eliberează 10 milioane de kilowaţi-oră de energie, echivalentul a 20 de kilotone de misilă nucleară. În general, furtunile cu fulgere puternice pot fi de 10, sau chiar de 100 de ori mai energetice.
În fiecare clipă, sute de furtuni apar undeva în lume. Astfel, furtunile se ridică la un total de 16 milioane anual. Fulgerul care însoţeşte furtuna iluminează tot orizontul. Un trăsnet poate avea o lungime de peste 8 km, poate conţine peste 100 de milioane de volţi şi poate ajunge la temperaturi de 27 760 °C într-o fracţiune de secundă. Fiind chiar mai fierbinţi decât suprafaţa Soarelui, în medie, fulgerele lovesc pământul de 100 de ori în fiecare secundă.
Mai multe milioane de trăsnete ating pământul în fiecare zi. Puterea formidabilă, viteza incredibilă şi lumina orbitoare sunt manifestări evidente ale puterii măreţe a Creatorului nostru. Furtunile cu fulgere reprezintă un fenomen incredibil ce are loc în atmosferă. Sunt teribile, puternice, înfricoşătoare şi eliberează tot felul de energii. Cam asta se întâmplă.
Furtunile presupun eliberarea unor enorme cantităţi de energie în atmosferă, prin mişcări verticale. Furtunile cu fulgere au o contribuţie majoră la circuitul apei în natură. În cadrul ciclului hidrologic, apa se evaporează din oceane, vaporii sunt conduşi deasupra continentelor, apoi cad sub formă de ploaie, după care apa se scurge iar în mare. Furtunile cu fulgere reprezintă un factor important din acest ciclu în cadrul căruia vaporii de apă sunt transformaţi în apă lichidă, adică ploaia care cade pe pământ.
Fulgerele şi furtunile sunt folosite adesea în Biblie ca simbol al mâniei lui Dumnezeu adresate oamenilor ce s-au răzvrătit. Însă toată lumea e fascinată de copleşitoarea frumuseţe a fulgerelor şi a furtunilor şi de mirosul aerului proaspăt. Fulgerul amestecă două gaze în aer, azot şi hidrogen, pentru a produce îngrăşăminte. Când străbate aerul, fulgerul eliberează azotul sub formă de vapori, apoi acesta e absorbit de apă şi cade, fertilizând pământul. Aşadar, recoltele noastre sunt fertilizate de către azotul produs de furtuni.
Acum 4 000 de ani, Iov a meditat la manifestarea Atotputernicului folosind următoarele cuvinte: “Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor. Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia. Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi ! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi ?”
Furtunile şi fenomenele naturii pline de energie sunt o lecţie care ne arată cum ar putea fi Dumnezeu, din moment ce poate face toate acestea. Chiar dacă poate că nu putem înţelege pe deplin această putere extraordinară, aceste manifestări grandioase ar trebui să ne facă pe toţi să fim cuprinşi de uimire în faţa măreţului nostru Dumnezeu. “Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi ! Cine a făcut aceste lucruri ? ... aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.” Isaia 40:26
Soarele nostru e imens şi energia emanată de el este enormă. Miezul Soarelui e o vâlvătaie cu o temperatură de 15 000 000 °C. Cu toate că Soarele se află la o depărtare de 152 000 000 km de Pământ, lumina solară este principala noastră sursă de energie. Energia părăseşte Soarele cu extraordinara rată de cinci milioane de tone de materie pe secundă. Acest lucru se petrece zi şi noapte, an de an.
Sunt multe exemple ale puterii lui Dumnezeu manifestate în natură. Întregul univers a apărut la cuvântul Său. În Psalmi 33:9 scrie: “Căci El zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.” Un bun exemplu ar fi cea mai apropiată stea de noi: Soarele. Acesta emană mai multă energie într-o secundă decât a produs omenirea de la Adam şi Eva. De fapt, Soarele îşi produce energia prin reacţii de fuziune nucleară, transformând hidrogenul în heliu la o scară largă. Acest lucru e valabil pentru toate stelele.
În galaxia noastră Calea Lactee, se presupune că sunt vreo 100 de miliarde de stele. După acestea, în spaţiul îndepărtat mai sunt alte 100 de miliarde de galaxii. Nu putem înţelege felul de energie şi putere implicate. Toate au fost create prin cuvântul lui Dumnezeu.
Soarele încălzeşte pământul şi apoi stârneşte toate sistemele meteorologice de pe pământ: tornade, uragane, furtuni cu fulgere, nori de ploaie, vânt. Toate acestea sunt influenţate de energia solară. Energia de pe pământ nu reprezintă decât a miliarda parte din cantitatea de energie provenită de la Soare.
Pentru a ne face o idee, să călătorim cu Pământul spre Soare cu o viteză de 100 de ori mai mare decât viteza luminii. Din acest punct, începem să apreciem dimensiunea stelei noastre. În interiorul Soarelui ar încăpea peste un milion de planete Pământ. Cu toate acestea, Soarele nostru e o stea mijlocie. Multe stele din galaxia noastră sunt mult mai mari.
Arcturus e a patra cea mai strălucitoare stea de pe cerul nocturn. Cu toate că e la o depărtare de 36,7 ani lumină, acest uriaş portocaliu e vizibil cu ochiul liber. Punând Soarele lângă Arcturus, ne putem face o idee de imensitatea acestuia. Arcturus e de 100 de ori mai strălucitor, având o rază a cercului de 25 de ori mai mare decât cea a Soarelui.
Totuşi, şi Arcturus pare mică în comparaţie cu supergiganta Betelgeuse. Raza acestei stele e de 600 de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru. Fiind o stea roşie, ea străluceşte de 60 000 de ori mai tare decât Soarele. Totuşi, nici Betelgeuse nu e cea mai mare stea din galaxia noastră.
Vreo câteva supergigante roşii din Calea Lactee sunt chiar mai mari decât aceasta. Unele au o rază de 1 500 de ori mai mare decât cea a Soarelui. O parte din creaţie care cred eu că demonstrează cu adevărat puterea lui Dumnezeu e energia produsă de stele.
Soarele eliberează mai multă energie într-o secundă decât ar produce un miliard de oraşe mari de pe pământ, dacă ar exista un miliard, într-un an. Această energie e produsă în doar o secundă. Desigur că sunt şi stele mult mai puternice decât Soarele. Imaginaţi-vă câtă energie există în toate aceste stele, în miliardele de stele din galaxia noastră şi în celelalte miliarde de stele din alte galaxii ! Biblia descrie crearea acestei energii printr-o singură propoziţie: “A făcut şi stelele.”
Când ne gândim că aceste proporţii reprezintă doar o fărâmă din puterea Creatorului nostru, cu siguranţă că vom fi de acord cu psalmistul care spune: “Tot pământul să se teamă de Domnul !” Psalmi 33:8
Desigur că stelele nu reprezintă doar energie brută. Fără lumina Soarelui, viaţa de pe pământ ar dispărea. Energia dătătoare de viaţă a Soarelui constituie o amintire constantă a dragostei neclintite a Creatorului nostru, Dumnezeul care Îşi revarsă darul de lumină asupra tuturor. “El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.” Psalmi 147:4-5
Universul vizibil conţine peste 100 de miliarde de galaxii, fiecare dintre acestea având un diametru de zeci de milioane de trilioane şi conţinând sute de miliarde de stele. Cu toate că e de nepătruns, acum se crede că universul conţine peste un miliard de trilioane de stele.
Cu mult înainte de apariţia telescopului, Biblia afirma că oamenii nu pot spune cu exactitate numărul de stele deoarece sunt prea multe. Creatorul cunoaşte numărul exact de stele, desigur. În Psalmul 147 scrie că El “... le dă nume la toate.” Puterea de a crea fiecare din aceste stele, înţelepciunea de a le menţine traiectoriile şi incredibila frumuseţe etalată în tot universul se îmbină pentru a confirma măreţia şi grija Creatorului.
Dumnezeu a creat universul atât de vast, încât oamenii nu pot decât să se minuneze de întinderea sa. Eu spun: “Doamne, eşti atât de măreţ !” Mă gândesc la spusele lui David: “Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: 'Ce este omul, ca să Te gândeşti la el ? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă ?'”
Se crede că ar fi peste 100 de miliarde de stele în galaxia noastră, Calea Lactee. Se estimează că ar fi peste 100 de miliarde de galaxii în univers. Biblia ne spune că, pe cât sunt de departe cerurile faţă de pământ, la fel sunt şi căile lui Dumnezeu faţă de căile noastre, şi gândurile Sale faţă de gândurile noastre. Gândiţi-vă puţin la asta, la cât e de mare universul faţă de pământ, care, prin comparaţie, e doar cât vârful unui stilou. Cât de mare e universul lui Dumnezeu ?
Călătorind cu viteza luminii, cu 300 000 de metri pe secundă, am putea înconjura Pământul de şapte ori într-o secundă. Totuşi, pentru a străbate universul cunoscut cu viteza luminii, ar dura vreo 28 de miliarde de ani, sau chiar mai mult. În prezent, majoritatea astronomilor sunt de acord că universul pare să se extindă. Această idee e conformă Bibliei, care spune că Dumnezeu “... întinde cerurile ca o mahramă subţire.” Isaia 40:22
În Biblie sunt câteva exemple de previziuni ştiinţifice. Un exemplu care îmi vine în minte e din Isaia 40:22, unde scrie că Dumnezeu întinde cerurile ca pe un cort sau o cortină. Aţi putea spune că acest lucru e scris cu nuanţă poetică, aşa că trebuie să fim cu băgare de seamă. Totuşi, mai sunt vreo 10 alte locuri în Biblie unde se vorbeşte despre extinderea cerului. Acest lucru a fost descoperit abia în secolul al XX-lea, când s-a constatat că, într-adevăr, toate galaxiile par să se îndepărteze unele de altele, ca şi cum întregul univers ar părea să se extindă, aşa cum scrie în Biblie.
Desigur că acest lucru nu putea fi observat de oamenii din antichitate, ci e ceva ce trebuie să le fi fost descoperit de sus. Neînchipuit de mare, conţinând galaxii spectaculoase şi nebuloase uluitoare, cu adevărat că “Cerurile spun slava lui Dumnezeu.” Psalmi 19:1
Nu doar forţele vizibile ale naturii sau imensul nostru univers ne dezvăluie măreţia lui Dumnezeu. Se pare că există energii incredibile în orice materie, chiar şi în minusculul atom.
Haideţi să mai explorăm încă un exemplu al puterii infinite a Creatorului ! “Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu !” Iov 37:14
În ultimul secol, oamenii de ştiinţă au descoperit vasta energie existentă în fiecare materie. Acum celebra formulă “E=mc²” susţine că energia potenţială a oricărei materii este egală cu masa sa înmulţită cu viteza luminii la pătrat. Una din cele mai mari descoperiri ale secolului al XX-lea a fost formula “E=mc²”. E o ecuaţie de care mulţi au auzit, dar despre care nu ştiu ce înseamnă. Aceasta implică faptul că energia are masă. Nu înseamnă că energia poate fi schimbată cu masa, ci că energia posedă masă.
Dacă am putea folosi o scară, energia are greutate. Chiar şi lumina din această cameră ar cântări puţin dacă am folosi o scară de măsurare. În secolul trecut, oamenii de ştiinţă au explorat conceptul de energie nucleară. Aceasta se foloseşte de formula “E=mc²”, făcută celebră de către Albert Einstein.
În această formulă, “m” reprezintă masa sau materia, iar “c” reprezintă viteza luminii. Această formulă susţine că materia sau masa pot fi transformate în întregime în energie. Dacă distrugem o masă, vor apărea lumină, sunet, putere şi energie. Mai înseamnă şi că, dacă am putea extrage energia dintr-o masă, am putea face nişte lucruri extraordinare. “C”-ul din ecuaţia “E=mc²” reprezintă viteza luminii, care, desigur că e foarte mare. Atunci “c²”, viteza luminii la pătrat, e extrem de mare.
Asta ne demonstrează că şi cea mai mică masă are asociată o energie uriaşă. Pentru a aprecia formidabila energie conţinută de orice masă, gândiţi-vă că reactoarele nucleare pot transforma numai o fracţiune din masa totală a combustibililor în energie. Totuşi, dacă am putea transforma întreaga masă în energie, rezultatul ar fi uriaş. De exemplu, dacă masa unui copac de mărime medie ar putea fi transformată în energie, puterea rezultată ar fi de 45 de trilioane kilowaţi-oră.
Făcând o comparaţie, Statele Unite generează în jur de patru trilioane kilowaţi-oră de energie electrică pe an. Aşadar, dacă masa unui singur copac ar fi transformată în energie, folosirea acestei energii i-ar asigura întregii Americi energia electrică timp de peste 10 ani.
Pentru a da un alt exemplu, energia potenţială dintr-un singur grăunte de sare ar asigura energia electrică a unei case timp de mai multe luni. Cu toate că oamenii de ştiinţă mai au multe de învăţat despre energie, masă şi ce ţine materia laolaltă, ei au descoperit că energia prezentă în orice materie e extrem de mare.
Biblia ne spune că Dumnezeu e Cel care “... ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui.” Evrei 1:3 E vorba de fiecare atom, fiecare celulă, fiecare stea şi de întregul univers.
Acum e de netăgăduit că Atotputernicul a creat un univers ce are o energie nelimitată. Trebuie să fi fost cineva şi nu ceva, pentru că lucrurile sunt perisabile, conform celui de al doilea principiu al termodinamicii. Trebuie să fi fost cineva fără început sau sfârşit care să fi avut puterea şi priceperea, înţelepciunea, incredibila inteligenţă nelimitată pentru a pune totul laolaltă, începând cu atomul şi structura lui, până la cosmos şi aşa mai departe.
Când privim măruntele exemple ale puterii lui Dumnezeu, ar trebui ca inimile să ne fie cuprinse de veneraţie. În Biblie scrie: “Frica Domnului este începutul înţelepciunii.”, “Frica de Domnul este urârea răului.”, “Frica de Domnul duce la viaţă.” Prin urmare, răspunsul adecvat la autoritatea lui Dumnezeu este să Îl venerăm şi să cerem îndurarea Sa şi iertarea păcatelor noastre.
Profetul Ieremia a afirmat: “Ah ! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta !” Desigur, creaţia ne dezvăluie omnipotenţa lui Dumnezeu, dar nu e vorba doar de atât. Cu toate că universul e stricat de păcat, înţelepciunea, frumuseţea şi dragostea Creatorului sunt tot observabile.
Extras din doc. Dumnezeul Minunilor, produs de Eternal Productions, difuzat luni, 21 noiembrie 2016, ora 22, pe canalul Alfa Omega TV.
www.alfaomega.tv/creationism
Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin
Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 6.6 - Verdictul Științei: CREAȚIE (noiembrie-decembrie 2016). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista