De ce vorbim despre reproducerea umană ca o dovadă a creației? Sunt mai multe motive. În primul rând, toată lumea e interesată de asta. În al doilea rând, se pare că toată lumea deja știe câte ceva despre asta. În al treilea rând, dacă vă uitați la emisiunile de pe Nova, National Geographic, Discovery și alte astfel de canale, peste tot vi se vor prezenta teorii ale evoluției care vor părea foarte convingătoare, că ați evoluat din strămoși maimuță sau din vreun strămoș universal comun și evoluția e foarte simplă și ușoară. Lucrurile pe care eu vi le spun în prezentarea aceasta, în mod absolut nu au putut evolua din ceva.

Sunt trei lucruri pe care vreau să le știți. Primul e următorul: închinarea ar trebui să fie răspunsul normal la știință. Unii din voi știți acest verset: "Te laud că sunt o făptură asa de minunată." Lucrurile despre care vorbim în această seară ar trebui să vă determine să doriți să Îl lăudați pe Domnul.

Al doilea lucru pe care vreau să îl știți e că Dumnezeu spune că toată lumea, absolut toți văd designul Lui în natură. Un verset minunat e cel din Romani 1: "Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți."

Realizați că aveți în voi o dovadă plină de putere și de necontestat când vorbiți cu prietenii voștri despre Domnul? Poți doar să ridici o mână, să îți miști degetele, să închizi pumnul și apoi să îl deschizi, și când ei văd toate aceste mișcări și înțeleg că e creierul cel care face toate acestea, tu poți ști cu certitudine că ei văd designul și văd Designerul. Nu doar unii oameni, ci Biblia spune că toată lumea, absolut toți, văd în mod clar designul.

E un citat al unui ateu, Jerry Coyne, un artist și un evoluționist care nu crede deloc în Dumnezeu, dar el spune următoarele pe pagina uneia dintre cărțile lui, încercând să îi convingă pe toți cu privire la evoluție: "Dacă totul e adevărat cu privire la natură, plantele și animalele par într-un mod complex și aproape perfect proiectate pentru a-și trăi viețile... Natura se aseamănă cu o mașinărie bine unsă, fiecare specie fiind un mecanism sau o piesă complexă. Ce par toate acestea să insinueze? Existența unui maestru mecanic, desigur." Vede și el designul? Desigur că îl vede!

Al treilea obiectiv al învățării este următorul: sistemele biologice sunt sisteme complet integrate. Când vom ajunge să vorbim despre reproducere, veți vedea că toate părțile se potrivesc și se completează cu un scop intenționat. A existat un creier adevărat, cu o alegere reală și un scop în spatele acestor lucruri, și toate părțile prezintă o unitate de tip "totul sau nimic".

Aceasta e valoarea apologetică reală a acestui discurs. Asta pentru că veți vedea că dacă nu toate părțile-cheie sunt acolo la timpul și locul potrivit, nimic nu va funcționa corect. Nimic nu va funcționa, și asta ne învață biologia. Unitatea de tip "totul sau nimic" se referă la faptul că o moleculă, organ sau sistem trebuie să prezinte toate părțile indispensabile și trebuie să funcționeze complementar, altfel nimic nu va funcționa pentru scopul intenționat.

Însusi Charles Darwin a recunoscut importanța acestui lucru și chiar și-a supus teoria unui test în lucrarea sa "Originea speciilor". El spune: "Lucrurile trebuie să se fi format prin modificări ușoare, numeroase, succesive. Dacă se poate demonstra orice altceva, teoria mea ar cădea fără discuție." E un test minunat, asa că haideți să îl aplicăm!

Înainte să începem testarea, trebuie să stim că va trebui să ne cufundăm în complexitatea sistemului reproductiv uman. Realizați că niciodată nu veți concepe pe deplin cât de măreț, minunat și maiestuos e Creatorul vostru, până când nu înțelegeți cât de complex v-a creat El?

Prima imagine prezintă unitatea la nivel celular. Vedeți un spermatozoid gigant, extrem de mărit. Vom vorbi despre toate caracteristicile spermatozoidului, despre cap, acolo unde se află ADN-ul. Veți vedea că exact în vârful capului există o structură numită acrozom, o structură foarte importantă. Partea din mijloc asigură energia necesară ca spermatozoidul să înoate. Coada serveste propulsării lui prin apă. Realizați că spermatozoidul este una din cele mai mici celule ale corpului uman? E una din cele mai mici celule.

Chiar lângă el avem un ovul uman proaspăt ovulat. În jurul oului vedeți tot felul de celule atasate. Nu e neted ca oul de găină. Toate aceste celule din jurul lui formează o coroană numită corona radiata. Ovulul uman e, de fapt, cea mai mare celulă a corpului uman.

Între cele două se găseste un spermatozoid și puteți vedea cât de mic e un spermatozoid uman comparativ cu un ovul uman. Atât de important e un ovul uman și are un rol foarte important în dezvoltarea micului embrion.

FERTILIZAREA

Ceea ce e grozav cu privire la fertilizare e că e prima celulă a unei noi ființe umane absolut unice, diferită din punct de vedere genetic, dacă vă vine să credeți, de oricine a mai trăit pe această planetă înainte și oricine va mai trăi vreodată pe această planetă. Tu esti absolut unic și putem demonstra asta chiar și genetic. Asta se întâmplă în momentul fertilizării.

Dacă toți am fi chirurgi și am îndepărta pielea de pe pelvis și ne-am putea uita înăuntru, am vedea aceste structuri reproductive extrem de importante. Ai vedea uterul, ai vedea un ovar, ai vedea o trompă uterină și toate sunt ținute împreună de un ligament care învăluie și pecetluieste totul și ține totul strâns laolaltă. Luceste și are culoarea roz și ai spune că e ceva uimitor.

Pe ecran vedeți un minunat desen în creion realizat de un faimos anatomist britanic pe nume Gray. Cu o sută de ani în urmă el a scris o lucrare foarte complexă, intitulată "Anatomia lui Gray", a cărui nume a fost furat de un serial de televiziune. Ceea ce vedeți în interiorul uterului e un mic ovul fertilizat care se va fixa și va începe să se dezvolte. Linia dinspre exterior reprezintă muschiul care va crește și se va întinde și într-o zi va fi capabil să împingă bebelușul afară.

Vedeți și o trompă uterină, iar în interiorul trompei puteți vedea un ou ovulat și undeva, dacă sunt prezenți și spermatozoizi, poate avea loc fertilizarea în interiorul unei trompe uterine.

Ați observat că am spus că asta se întâmplă dacă sunt prezenți și spermatozoizi. Spun asta pentru că traseul spermatozoizilor spre acea trompă e ceva cu adevărat uimitor. Iată ce spune despre asta un manual medical: "Cu toate că spermatozoizii se auto-propulsează, călătoria lor prin tractul genital feminin e una cel puțin dificilă... Aciditatea vaginului e ostilă pentru spermatozoizi și milioane dintre ei se scurg din vagin sau mor aproape imediat după ce au fost depusi acolo.

Cei care supraviețuiesc..." Vă puteți imagina asta! "... înaintează prin mucusul cervical și urcă prin uter și trompe uterine. În uter, mii de alți spermatozoizi sunt distrusi de leucocitele fagocitare rezidente..." Opriți spectacolul! Oare ce ar putea fi leucocitele fagocitare rezidente? Un leucocit e termenul pompos pentru celula albă sanguină din corpul femeii, celule rezidente în interiorul uterului. Sunt celule fagocitare, ceea ce înseamnă că mănâncă lucruri.

Când spermatozoizii ajung în trupul femeii, corpul decide dacă acel element e sine sau non-sine și spermatozoizii sunt non-sine. Astfel, corpul începe să îi distrugă. Prin urmare, spermatozoizii înaintează, se zbat ca să își facă loc, mii dintre ei sunt mâncați de vii de aceste leucocite fagocitare rezidente și după cum se spune, "... se estimează că doar mai puțin de 500 de spermatozoizi dintre milioanele pe care bărbatul îi ejaculează ajung într-un final în trompele uterine, de unde oocitul sau oul poate pluti cu usurință spre uter."

E ca o poveste a vieții, după cum ați putut vedea. Manualul spune că "... dacă spermatozoizii sunt mai puțini de 20 de milioane pe mililitru, impregnarea este improbabilă." E nevoie de foarte mulți pentru a fertiliza un ovul.

Se ridică atunci întrebarea: câți spermatozoizi produce un bărbat pe zi? Un bărbat obisnuit produce între 250 și 350 de milioane de spermatozoizi pe zi. Sunt atât de mulți pentru că există unele bariere în tractul genital feminin.

Dacă lucrurile pot iesi, alte lucruri pot intra, cum ar fi bacterii, virusi, ciuperci și alte astfel de lucruri. Extrem de puține femei însă, au infecții pelviene de la invadatori străini. De ce e asa ? Pentru că au câteva bariere foarte importante. De fapt, sunt zeci de bariere, dar eu voi vorbi despre patru dintre ele în seara asta.

Prima dintre ele e reprezentată de un mediu acid care ucide aproape orice lucru cu care intră în contact, ucide spermatozoizii cu care intră în contact. În plus, chiar la deschiderea cervixului există un dop gros de mucus care închide intrarea și nimic nu poate trece de el. Mai mult, pereții uterului au celule care prezintă niste proiecții asemănătoare degetelor, care ies din celule, numite cili. acești cili se miscă într-un mod ritmic împingând totul afară din uter. În plus, muschi micuți din interiorul uterului se ondulează precum valurile unui ocean împingând totul afară din uter. Pe lângă asta, nu uitați de leucocitele fagocitare rezidente, aceste celule atacatoare ale sistemului imunitar feminin.

Acum poate vă mirați și vă întrebați ce ar putea face un spermatozoid singuratic. Cum e posibil să își facă loc înăuntru? Pe lângă spermatozoizi mai există și alte fluide și vă vine sau nu să credeți, fluidele seminale neutralizează acel acid cu care intră în contact, acidul ajungând la un pH neutru.

Neutralizarea acidului nu doar permite spermatozoizilor să trăiască, ci ea activează spermatozoizii și le permite să înainteze. În plus, fluidele seminale determină acel dop gros de mucus din interiorul cervixului să se fluidizeze și să se subțieze și să formeze ceea ce se numeste glera cervicală care permite spermatozoizilor să înoate prin acel dop cervical de mucus.

Cum rămâne însă cu acei cili care împing totul afară? În mod uimitor, de îndată ce fluidele seminale intră în contact cu uterul, acele proiecții asemănătoare unor degete care împing totul afară își schimbă direcția de miscare și încep să împingă totul înăuntru. E uimitor, pentru că acestea sunt substanțe care se formează în corpul bărbatului, codate cu ADN-ul lui, dar care au efect primordial asupra corpului femeii și produc schimbări acolo.

Poate vreți să vedeți cum arată asta. Asa arată văzut printr-un microscop electronic, mărit de sute de ori. Puteți vedea că suprafața uterului nu e netedă. Puteți vedea acele proiecții neregulate, puteți vedea acele onduleuri, puteți vedea spermatozoidul înaintând, și ghiciți ce altceva mai puteți vedea! Una din acele celule atacatoare și îl ocheste pe spermatozoid și îl poate distruge fără absolut nicio problemă.

Deci cum rămâne cu aceste leucocite fagocitare rezidente? Fluidele seminale determină o suprimare locală a sistemului imunitar feminin, nu la nivelul întregului ei corp, ci numai la nivelul uterului ei, permițându-le câtorva dintre spermatozoizi să pătrundă.

Poate unii vă întrebați dacă asta nu e o usă deschisă și pentru unele infecții. Ar putea fi, doar că fluidele seminale mai conțin o substanță care are proprietăți antibacteriene în acelasi timp, astfel că reduce gradul de apărare al organismului femeii, dar în acelasi timp îi asigură un alt tip de apărare. E uimitor pentru că toate aceste lucruri sunt codate în corpul bărbatului și Darwin ar trebui să explice toate aceste lucruri prin cuvintele "modificări ușoare, numeroase și succesive pe parcursul unei lungi perioade". E nevoie de multă credință pentru a crede asta.

Oare e ceva și în corpul femeii ce ar putea avea efect asupra corpului bărbatului? Desigur! Vedeți aici imaginea unui mic spermatozoid în interiorul uterului și în partea dreaptă a ecranului vedeți o imagine mărită a spermatozoidului și v-am spus că în vârful lui se găseste acrozomul.

Acrozomul este plin cu enzime și aceste enzime sunt foarte puternice și pot digera țesutul. Ce țesut e nevoie ca ele să îl digere? Vă aduceți aminte că, imediat după ce a fost ovulat, ovulul era înconjurat de o grupare de celule. Spermatozoidul trebuie să își facă drum prin aceste celule pentru a intra în contact cu ovulul, și aceste enzime vor digera acel țesut, acele celule, pentru a pătrunde înăuntru.

Vă vine sau nu să credeți, secrețiile din interiorul uterului "capacitează" acel spermatozoid. Ce vreau să spun prin "capacitare"? Pe măsură ce spermatozoizii înoată prin cervix, are loc un proces numit spălarea mucusului cervical. Vă vine sau nu să credeți, țesutul care căptuseste cervixul examinează de fapt acești spermatozoizi, iar pe cei pe care îi găseste defecți îi atacă folosind o substanță precum peroxidul, și îi aruncă afară, îi elimină.

Apoi, pe măsură ce înoată prin uter, de vârful spermatozoizilor se atasează unele substanțe. Acestea capacitează spermatozoizii și schimbă membrana acrozomului ca el să își poată elibera enzimele și să poată fuziona cu ovulul.

De ce ar fi nevoie de asa ceva? Priviți ce spune acest manual medical: "Pe măsură ce spermatozoizii înoată prin mucusul cervical, uter și trompele uterine, ei dispun de o capacitare graduală în următoarele câteva ore... Acesta e un mecanism destul de elaborat care previne eliberarea prematură a acestor enzime. Luați însă în considerare și alternativa. Dacă spermatozoidul ar avea membranele acrozomului fragile, încă pe când ar fi în tractul genital masculin, ele s-ar putea rupe prematur, cauzând într-o anumită măsură auto-digerarea sistemului reproductiv masculin." Bărbaților, asta v-ar putea strica ziua.

Aceste substanțe sunt codate în trupul femeii, de ADN-ul ei, dar care au efect primordial asupra spermatozoizilor bărbatului. Toate acestea ar trebui să se întâmple după părerea evoluționistilor, prin ce? Prin modificări ușoare, numeroase și succesive.

Într-un final, unul din acești spermatozoizi reuseste să ajungă în preajma ovulului și va vrea să fertilizeze ovulul. În exteriorul acestui ovul mare, există mici receptori. Receptorii sunt pe ovul și ei eliberează anumite substanțe, și când spermatozoidul detectează aceste substanțe provenite de la receptori, eliberează enzimele care să îi asigure intrarea. Odată ce spermatozoidul atinge acești receptori, din spermatozoid vor crește mici tuburi care se vor atașa de receptor și vor acționa precum o broască și o cheie, însă doar în cadrul aceleasi specii, adică numai un spermatozoid uman poate fertiliza un ou uman.

Se creează o legătură cu acel receptor și odată ce a fost creată legătura cu receptorul, nu se vede în imagine, dar în interiorul ovulului, alte tuburi micuțe, microscopice încep să crească. Ele se unesc, membrana spermatozoidului fuzionează cu membrana ovulului și aceste tuburi microscopice iau ADN-ul de la spermatozoid, îl atrag în interiorul ovulului, cromozomii se aliniază și fertilizarea tocmai a avut loc.

E uimitor cum se întâmplă toate acestea. E nevoie de spermatozoid ca ovulul să fie fertilizat și e nevoie de un singur spermatozoid pentru fertilizarea ovulului. Dacă doi sau mai mulți spermatozoizi ar fertiliza un ovul, nu s-ar dezvolta un bebeluș, ci probabil de acolo s-ar dezvolta un cancer fatal pentru mamă. Cum se poate deci ca un singur, doar un singur spermatozoid să fertilizeze un ovul?

În primul rând, odată ce un spermatozoid atinge unul din acești receptori din exteriorul ovulului, în mod uimitor, ovulul va elibera o încărcătură electrică. Orice alt spermatozoid în contact cu ovulul este curentat și îndepărtat. În al doilea rând, odată ce un spermatozoid atinge un receptor, chiar dacă sunt mii și mii de receptori în exteriorul ovulului, toți ceilalți receptori își schimbă forma instant, ca niciun alt spermatozoid să nu se poată lega de ei. Pe lângă toate astea, mici granule în interiorul membranei ovulului sunt eliberate, determinându-le să absoarbă apă și să se umfle atât de tare încât niciun alt spermatozoid să nu îl mai poată fertiliza.

Toate astea ar trebui să se întâmple prin ce? Prin modificări ușoare, numeroase și succesive pe parcursul unei lungi perioade?

Fertilizarea a avut loc odată ce un spermatozoid a fertilizat ovulul. În interiorul trompei uterine, ovulul începe să se dividă din nou și din nou și își face drum în uter și se va fixa în interiorul uterului. Atunci începe sarcina.

SARCINA

Acest manual medical spune că avem nevoie să ne schimbăm perspectiva și să renunțăm la vechea concepție despre bebeluși, că bebelușul stă în interiorul mamei lui ca un pasager pasiv. Iată ce spune manualul: "În trecut, fătul era văzut un pasager pasiv al gravidității... însă nimic nu poate fi mai departe de adevăr... el (fătul) e forța dinamică în orchestrarea propriului destin." Ce ar putea însemna asta? Cum putem explica asta? Cum își orchestrează bebelușul propriul destin?

În primul rând, odată ce s-a produs fertilizarea și bebelușul e în pântecele mamei sale, el este considerat non-sine. Poate corpul mamei să îl distrugă cu sistemul imunitar? Fără probleme. Însă, imediat după fertilizare, acel ovul micuț începe să elibereze substanțe care cauzează o suprimare locală a sistemului imunitar în interiorul uterului mamei, începând din acel moment și pe tot parcursul celor nouă luni de gestație. Astfel, bebelușul suprimă sistemul imunitar al mamei.

Pe lângă asta, corpul mamei începe imediat să secrete hormoni ca să mențină sarcina. Nu corpul mamei face asta imediat, ci bebelușul secretă acești hormoni. Bebelușul și placenta preiau imediat controlul și secretă acești hormoni. Ei continuă să secrete hormoni pe tot parcursul sarcinii, permițând ca sarcina să continue.

În plus, corpul mamei trebuie să recunoască faptul că e însărcinată, chiar înainte ca ea să stie că e însărcinată. Peste 22 de semnale și procese trebuie să aibă loc în corpul mamei, spunându-i: "Acum esti însărcinată, trebuie să te porți diferit, trebuie să faci lucrurile diferit." Bebelușul transmite toate cele 22 de semnale mamei, comunicând trupului ei că acum e însărcinată.

Mai mult, cantitatea de sânge a mamei trebuie să se mărească pentru că va trebui să asigure sânge nu doar pentru ea, ci și pentru placentă. Ea va pierde mare parte din acel sânge în timpul nașterii și ghiciți cine controlează corpul mamei, plusând cantitatea ei de sânge? Bebelușul o face. Bebelușul transmite toate aceste semnale corpului mamei pentru a produce sânge. Acest surplus de sânge ar putea cauza creșteri mari de tensiune. Bebelușul însă îi controlează tensiunea și bebelușul trimite hormoni precum hormonul tiroidian, care intensifică metabolismul mamei pe tot parcursul sarcinii.

De aceea femeile înmagazinează în mod normal surplusurile. Când nu sunt însărcinate însă, le elimină. Metabolismul lor e însă intensificat pe tot parcursul sarcinii pentru că bebelușul accelerează metabolismul mamei, pentru ca nevoile bebelușului să fie acoperite.

În plus, pe măsură ce bebelușul crește, uterul crește și el tot mai mult și mama realizează acest lucru și e pregătită ca bebelușul să iasă. De unde știe uterul când e bebelușul pregătit să iasă? Pe toată suprafața exteriorului uterului vor crește receptori datorită hormonului numit oxitocină. Acești hormoni trebuie să se găsească în cantitate mai mare în corpul mamei. Există și un hormon numit estrogen care trebuie să ajungă la nivel maxim. Ghiciți cine face ca estrogenul din corpul mamei să pregătească uterul pentru naștere? Bebelușul o face. Fie că e un băiețel sau o fetiță, bebelușul ia substanțele, le converteste în estrogen și corpul bebelușului eliberează estrogenul în corpul mamei, determinând uterul să fie pregătit pentru naștere.

Mai mult, cu cât termenul se apropie tot mai mult, mama va trebui să dea naștere unui bebeluș mare și pielea ei va trebui să se întindă enorm. Ligamentele pelviene vor trebui să se întindă ca bebelușul să poată iesi. Există un hormon care circulă prin corpul mamei numit relaxină. Relaxina permite ca țesuturile pielii să se relaxeze, permite ligamentelor să se relaxeze și ghiciți cine produce relaxina. Bebelușul o produce și mama e foarte fericită că bebelușul produce relaxina.

Pe lângă toate acestea, odată ce bebelușul s-a născut, el va vrea ceva de mâncare. Există un hormon care va circula în corpul mamei numit prolactină, hormonul pro-lactație. El va determina sânii mamei, după cum spun manualele medicale, să atingă o maturare morfologică optimă. Cu alte cuvinte, devin mai mari. Asta se întâmplă pentru că bebelușul vrea ceva de mâncare și bebelușul e cel care face asta.

Astfel, manualul medical spune: "Acestea sunt doar câteva exemple care indică în mod clar că embrionul-făt, bebelușul și placenta, ambii controlează și orchestrează adaptările fiziologice în sarcină. Organismul matern...", cunoscut și sub numele de mamă, "... răspunde în mod pasiv, uneori chiar în detrimentul propriu". O mamă dăruiește și dăruiește și dăruiește și sacrifică pentru acel bebeluș, pentru acel copil, întreaga viață, pentru că îl iubește. "În mod clar, fătul acționează pentru a-si asigura propria supraviețuire."

Stiți ce ne spune asta, prieteni? Din punct de vedere al evoluției, e nevoie de un bebeluș pentru a face un bebeluș și asta e ceva cu adevărat dificil. Asta niciodată, absolut niciodată nu s-ar fi putut întâmpla prin modificări ușoare, numeroase și succesive. De fapt, când auzi asta acum, aproape că îți vine să râzi.

Tot ce v-am spus eu despre sistemul reproductiv uman nu a făcut altceva decât să zgârie puțin suprafața. Sunt atât de multe alte lucruri de învățat! Dacă e să privim gloria Lui, sunt așa de multe lucruri de învățat despre ceea ce Domnul a creat, încât absolut niciodată nu vom putea cuprinde și înțelege bogăția gloriei Sale. Iar acesta e doar începutul.

Extras din documentarul Proiectul uman - formarea bebelușului, o prezentare a doctorului Randy Guliuzza, medic si cercetator, Institute of Creation Research. Urmărește acest documentar pentru a afla toate detaliile marti 15 noiembrie, ora 23, pe canalul Alfa Omega TV.

  Aboneaza-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 6.6 - Verdictul Științei: CREAȚIE (noiembrie-decembrie 2016). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista