Verdictul științei: Creație - 9.8 - Culoarea pielii si rasele
De ce există atâtea culori ale pielii si rase? Interviu cu dr. John Mackay, Creation Research, Australia.
Ca geolog, eu dezgrop lucruri moarte, dar am vrut să studiez şi lucruri vii, aşa că am studiat şi genetica timp de trei ani. E foarte bine, fiindcă subiectul de azi are de-a face cu lucrurile vii. Există o întrebare care este adresată de multe ori creaţioniştilor. Dacă merg în Alaska, sau Canada, văd oameni cu pielea închisă la culoare care stau în frig. Mie mi s-a spus că pielea se schimbă la culoare din cauza temperaturii, că oamenii care au mers în Africa s-au înnegrit. La cercul polar vedem oameni cu pielea închisă la culoare, dar, în acelaşi timp, sunt mulţi oameni care vin din Africa în Europa,iar după multe generaţii, culoarea pielii le este la fel. Întrebarea de care vorbeam e: „De ce există atâtea culori ale pielii?”
Știm că ne tragem din Adam, iar după o mare tragedie, îl avem pe Noe şi pe familia lui. Trecând prin Asia, prin Statele Unite, prin Africa şi prin Europa, nu se poate să nu existe vreo nuanţă de culoare care să fie reprezentată de pielea cuiva. Cum se poate asta?
Nu te superi dacă folosesc braţul meu ca dovadă. Vorbim despre originea raselor umane, după cum sunt numite în mod normal. Pe braţ am pete mai închise, pete albe, pete roz... Am Naţiunile Unite pe braţ. Dacă acest lucru există pe un singur trup, nu e prea dificil să ne dăm seama de unde vin diferitele culori.
La început ai spus despre faptul că în Alaska sunt oameni cu pielea închisă la culoare. În anii 1700, capitanul Cook, un explorator englez, a ancorat acolo şi observat eschimoşii cu piele închisă la culoare. Aceştia au ochii oblici, la fel ca asiaticii, şi pielea de culoare galben măslinie.
Vedem că acestă culoare continuă pe toată coasta de est a Americii, în America vedem că pielea este roşie măslinie, iar când ajungem în Africa, majoritatea triburilor din centru şi din sud au pielea închisă la culoare, în Europa, oamenii au piele deschisă la culoare, iar spre China, pielea devine tot mai galbenă, până ajungem la ochii asiatici şi părul închis la culoare. Mulţi oameni ne întreabă de unde vin toate aceste culori ale pielii dacă Dumnezeu a creat doar o persoană.
Există un curs universitar în Biblia pe care văd că o ai aproape. Acesta nu este pentru credincioşi, ci pentru păgâni, şi e rostit de apostolul Pavel, care a învăţat sub istoricul antic Gamaliel, care era rabin şi cunoştea Legea, şi ştia multe limbi străine fiindcă vorbea învăţaţilor greci în Faptele Apostolilor 17.
E vorba de Faptele Apostolilor 17:26. „El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor...”
Pavel le-a vorbit despre Dumnezeu care a creat toate naţiunile dintr-un singur sânge. Majoritatea oamenilor care citesc în limba engleză pierd jocul de cuvinte care există acolo.
Omul la care se face referire e Adam. Numele lui se scrie A-D-A-M, dar „dam”, în limba ebraică, înseamnă „sânge”. Avem un om, care avea un singur sânge, nu avea două. Acolo aveam un indiciu. Pavel le spune grecilor că sunt creaţi din aceeaşi persoană ca şi ei.
Pavel ar fi fost un foarte bun om de afaceri. Dacă nu s-ar fi convertit, ar fi vândut orice, şi fiindcă era evreu, ar fi avut un profit dublu. Apostolul Pavel ştia că vorbea unor oameni învăţaţi care erau mândri de teoriile lor despre istorie. Suntem în perioada în care Grecia antică domina lumea, iar în vremea lui Pavel, încă dominau învăţământul, ceea ce fac şi acum. Ideile grecilor erau răspândite atunci.
E interesant faptul că în vremea lui Pavel, grecii credeau că au evoluat şi erau foarte raşişti în privinţa asta. Erau ca Hitler, care considera că arienii au evoluat şi că erau cei mai buni, şi care încerca să-i elimine pe toţi ceilalţi. Și aceştia aveau un concept asemănător. Considerau că au evoluat şi că sunt mai buni decât evreii. Aceasta era atitudinea lor. Astfel, Pavel a considerat că mai întâi trebuie să le arăte că nu au evoluat şi că se trag din acelaşi om, din Adam. Asta a fost ca şi cum le-ar fi tras un pumn sub centură fiindcă le-a eliminat teoria preferată.
Să strângem toate datele pe care le avem. Care e culoarea pielii tale? E neagră? E măslinie? Nici măcar nu ai nişte pistrui adecvaţi, aşa cum am eu. Adevărul e că tu eşti la capătul mai deschis al paletei. Dacă ar fi să iau un localnic din Insulele Solomon, care se află la nord-est de Australia, ai vedea unul dintre cei mai negri oameni pe care i-ai întâlnit vreodată. Noaptea nu-i vezi deloc.
Dacă te pun lângă persoana cu cea mai închisă culoare la piele, voi vedea că sunt 34 de nuanţe de culori între tine şi el. Nu există doar oameni albi şi negri, ci sunt oameni albi, alburii, crem, maro deschis, maro ca preşedintele Obama, până la negru, la celălalt capăt. Apoi există nişte nuanţe de galben, de roşu. Și câte sunt de toate? Sunt 36 de culori ale pielii şi există nuanţe de la una la alta.
Vechea poveste despre oamenii care au mers în nord şi s-au albit, sau despre cei care au mers în Africa şi s-au înnegrit e o prostie. Teoria evoluţiei stă la baza acestei idei şi celebrarea cărţii „Originea speciilor”, a lui Charles Darwin, a adus-o din nou la suprafaţă. Darwin nu spune că am fost creaţi după chipul şi după asemănarea lui Dumnezeu, că ne tragem dintr-un singur om, care a avut un singur sânge, ci spune că ne-am coborât dintr-un copac din Africa şi că am fost nişte creaturi asemănătoare cu maimuţele.
Care este culoarea creaturilor care au coborât dintr-un copac din Africa, cele păroase, cu braţe mari? Ce culoare au gorilele şi maimuţele? Sunt albe? Sunt păroase, într-adevăr, dar sunt negre.
E interesant că sunt negre şi păroase. Am văzut că faţa le este neagră. Am trezit o amintire din copilărie. Ai fost la grădina zoologică şi ai crezut că te uiţi la fratele tău.
Ele sunt negre şi păroase. Dintre toate rasele umane de pe planetă, care rasă are cel mai puţin păr pe corp? Cea neagră sau cea albă? Cea neagră. În concluzie, conceptul care spune că negrii se trag din creaturi asemănătoare cu maimuţa a fost o prostie dintotdeauna.
Oamenii ca tine sunt cei mai păroşi. Oamenii care au pielea neagră au puţin păr, iar cei care au pielea albă au mai mult păr.
Spunând acestea, dacă locuieşti în Africa, ai pielea neagră, ceea ce e bine. Probabil putem spune şi că, până să ajungă Cook în jurul lumii, oamenii cu piele neagră locuiau în zonele calde, oamenii cu piele albă locuiau în zonele reci, iar oamenii cu piele maro locuiau între acestea două.
Dar când am explorat lumea, am descoperit că asta nu era adevărat. Eschimoşii au pielea măslinie. Oamenii care locuiesc în Alaska, până la începutul Americii de Sud, au pielea rozalie. Cei care locuiesc în partea friguroasă a Australiei, în Tasmania, au pielea cea mai închisă la culoare.
Se ştie deja de mult timp că ideea care spune că ai culoarea pielii în funcţie de climatul în care locuieşti e o prostie, dar oamenii o acceptă doar fiindcă vor ca Darwin să aibă dreptate. Filosofii grecii cu care vorbea Pavel voiau ca evoluţionismul să fie adevărat.
Ideea lui Darwin nu a fost nouă. Și ei avea propria versiune a lui Darwin în zilele lor şi ştiau că dacă evoluţia era adevărată, nu trebuieau să dea socoteală unui Dumnezeu personal. Aceasta este legătura.
Să mergem cu un pas mai departe. Am spus că numele lui Adam conţine cuvântul pentru sânge. Ce culoare are sângele? E roşu. Roşu nu e nici negru, nici alb. Prin urmare, pielea lui Adam era mai mult ca sigur rozalie.
Biblia spune că Adam a dat naştere lui Noe, cei trei fii ai lui Noe au naştere la toţi oamenii de pe planetă, iar dacă te uiţi atent, culoarea predominantă a pielii nu e nici neagră, nici albă. Negrii reprezintă mai puţin de 25% din populaţia planetei, albii reprezintă tot mai puţin de 25 % din populaţia planetei, iar ceilalţi sunt rozalii.
Vei descoperi că majoritatea oamenilor de pe planetă au o anumită nuanţă de maro. Prin urmare, primul om trebuie să facă parte din această categorie.
În ultimii ani am avut mai multe perechi de gemeni care s-au născut în familii mixte, în care părinţii erau măslinii iar unul dintre gemeni era negru, iar celălalt era alb. Nu au trecut un milion de ani, copilul negru nu a ieşit aşa din cauză că era cald în sala de naşteri, ci pur şi simplu, un hormon a luat-o într-o parte, iar altul a luat-o în cealaltă parte, iar când nivelul de hormoni este ridicat, pigmentul negru se ridică la suprafaţă, iar când nivelul de hormoni este scăzut, pigmentul negru se scufundă.
Aceasta este explicaţia. Dacă pigmentul este la suprafaţă, eşti negru, dar dacă numeri celulele pigmentare la un negru şi la un alb, acestea sunt exact la fel. În final, totul se rezumă la nivelul la care a ajuns pigmentul pielii tale. Dacă e sus, eşti negru, dacă e la mijloc, eşti măsliniu, iar dacă e jos, eşti alb.
Ai observat că atunci când ţi se îngroaşă pielea la mâini şi la picioare, aceasta este galbenă?
Există nişte bătături care sunt galbene. În piele mai există un pigment, carotina. Ce legumă trebuie să mănânci ca să-l asimilezi? Morcovul. Pigmentul galben se asimilează în piele. La multe animale se întâmplă asta.
Ați auzit de pasărea flamingo? Ce culoare are ea? Roz. Asta din cauză a ceea ce mănâncă. Dacă nu îi dai creveţi, nu mai e roz. Mi s-a spus că în Europa ele sunt hrănite cu paprica. E acelaşi lucru. Ele asimilează culoare în pene şi vor avea culoarea alimentului pe care-l mănâncă.
Când eram mic, creşteam viermi de mătase, iar dacă mâncau frunze verzi, produceau mătase galbenă şi dacă mâncau varză roşie, produceau mătase mov. Poţi schimba culoarea mătăsii în funcţie de ceea ce le dai să mănânce.
Acelaşi lucru e valabil şi pentru oameni. Noi asimilăm carotina în piele, iar culoarea galbenă se vede în funcţie de hormoni şi de grosimea pielii.
Dacă ţii cont de aceste trăsături, de culoarea sângelui, care e roşu, de pigmentul ce se ridică la suprafaţă sau se scufundă, şi carotina, ajungi să ai 36 de combinaţii care nu au nimic de-a face cu mediul înconjurător, cu clima, dar care determină clima în care te simţi bine.
Morala o găsim în Faptele Apostolilor 17:26. El subliniază un lucru foarte important aici. „El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor...”
E un verset destul de dramatic. Despre care dumnezeu vorbeşte? Despre Dumnezeul care a creat primul om. Orice Dumnezeu care poate lua ţărână, ce nu are viaţă, care îi dă forma unei fiinţe, care suflă viaţă peste ea, ridicându-se apoi un om care vorbeşte, ar avea probleme cu schimbarea oamenilor în jurul planetei? Ei credeau că fac asta din proprie iniţiativă, dar, de fapt, El organizează toate lucrurile.
Ai observat de ce organiza locul în care mergeau? Biblia spune că Dumnezeu a hotărât dinainte vremuri şi anumite locuri ca să-L cauţi pe Domnul. Asta înseamnă că atunci când oamenii se mută în alte ţări şi ne temem că vor să pună stăpânire pe noi, mai ales că sunt necreştini, de fapt, situaţia stă altfel.
Dumnezeu nu e deranjat de faptul că noi nu putem trimite misionari în Irak, fiindcă poate aranja ca irakienii să vină unde sunt creştini, ca cineva să poată să meargă şi să-i spună soldatului că el nu e acolo ca să pună stăpânire pe ţară, ci ca să-L întâlnească pe Isus, ca Acesta să pună stăpânire pe el.
De aici avem bucuria de a ştii că nu am evoluat, că nu suntem negri sau măslinii din cauza căldurii, ci că ne tragem din Noe, din cei trei fii ai săi...
Am vorbit de femeia care are doi copii de culori diferite. Tot ce mai trebuie e un turn al Babelului care să-i despartă şi avem din nou rasele de diferite culori.
Dar prin Noe şi prin Adam, problema noastră e păcatul. Nu e vorba că avem culori diferite în exterior, ci că avem aceeaşi problemă în interior şi avem nevoie de acelaşi Mântuitor.
Ai menţionat că sunt diferite culori ale pielii în toată lumea, cele 36 de nuanţe. În Australia, când au fost „exportaţi” oamenii din Marea Britanie?
Pe la sfârşitul anilor 1700, începutul anilor 1800.
Există vreun descendent al acelor familii, printre care te numeri şi tu, a cărui piele să se închidă la culoare de-a lungul a vreo 400 de ani?
Niciunui om nu i s-a închis culoarea pielii pentru că a locuit în Australia, ci s-a ales doar cu cancer de piele. Nu s-a închis nici măcar cu jumătate de nuanţă. Nici măcar atât. Când vine vara, ieşim afară şi ne luăm vitamina D de la soare, ne bronzăm, dar ne-am fi putut bronza şi în Scoţia... Dar nişte părinţi bronzaţi nu vor face un copil bronzat. Aceasta este doar o abilitate a noastră, însă de îndată ce vine iarna, îţi pierzi bronzul şi revii la culoarea ta. Dar băştinaşii, cei care erau negri înainte de a ajunge în Australia, nu se albesc în timpul iernii, ci îşi păstrează culoarea. Prin urmare, culoarea pielii nu ni s-a modificat, nu am evoluat, ci doar avem mai multe probleme din cauza cancerului de piele.
Nimeni nu ar putea spune despre Australia că e un loc obişnuit de pe planetă. Dacă ajunge cineva în Australia, în loc de lăcuste, va vedea canguri păroşi, care sar, iar în Tasmania va găsi diavolul tasmanian.
De ce e diferită Australia? De ce există acolo specii izolate?
Una dintre părţile dominante din regnul animal sunt marsupialele. Cum se numea puiul de diavol tasmanian? Se numea „joey”. Toţi se numesc „joey”, fie că e vorba de pui de koala, sau de cangur. Oamenii sunt intrigaţi că aceste animale există doar în Australia.
Mie îmi place să vorbesc despre ornitorinc. Acel animal ciudat care a fost pus laoalată cu părţi din alte animale. Asta au crezut primii savanţi europeni. El are ciocul ca o raţă, corpul ca o vidră, coada ca un castor, ghearele ca o găină, depune ouă ca o broască ţestoasă şi îşi hrăneşte puii cu lapte, ca o vacă.
Toţi au crezut că aşa ceva nu poate fi adevărat. Am descoperit că în Australia locuiesc ornitorinci de această mărime, însă avem fosile de orintorinc care sunt aşa de mari, dar există fosile pe ornitorinci şi în America de Sud. Doar că aceştia nu mai trăiesc acolo.
Se pare că animalele din Australia sunt cele care au supravieţuit, iar în alte locuri au dispărut. S-au descoperit fosilele unor marsupiale în Asia, dar acestea mai locuiesc doar în Australia. Eu cred că animalele, precum şi oamenii care s-au răspândit după potopul lui Noe, erau într-un număr limitat.
Erau patru familii de oameni, iar în rândul animalelor, erau câte două din rândul celor necurate şi câte şapte din rândul celor curate. Vedem că era un număr limitat. Un număr limitat de animale nu poate ajunge peste tot.
Prin urmare, animalele care au ajuns în Australia au ajuns şi în alte locuri, dar unele au devenit prădători, aşa cum sunt tigrii şi leii. La sfârşitul potopului, acestea nu erau animale de pradă, dar până în vremea lui Iacov au devenit astfel de animale. Însă nu au ajuns niciodată până în Australia.
Tot ce a cauzat izolarea Australia, cum ar fi scufundarea pământului dintre continente şi ridicarea nivelului apei, a rupt orice legătură, iar acele animale au fost protejate.
Am descoperit ceva interesant. Când călătoresc în alte locuri, îmi place să dezgrop lucruri moarte. Când eram în nordul Scoţiei, am descoperit plante care există acum în Australia în rocile din nordul Scoţiei. În Australia, ele încă trăiesc, dar în Scoţia sunt moarte. În Canada am găsit fosile de oposum, pe lângă dinozauri, care nu mai trăiesc acolo. Există dovezi că aceste marsupiale au fost răspândite în mai multe locuri, dar că au fost tot mai mult restrânse.
Diavolul tasmanian se găseşte doar pe o insulă acum, iar dacă nu avem grijă, va dispărea şi de acolo, iar copiii noştri vor spune că nu a existat niciodată un animal care se învărtea şi scotea zgomote. Vor crede că inventezi totul, pe când el a trăit odată pe tot continentul şi s-ar putea să găsim dovezi că locuia şi în altă parte.
Animalele din Australia nu sunt aşa de unice precum cred unii oameni. Unele se găsesc şi în alte locuri, dar sunt moarte, în stânci.
Sunt unii oameni care m-au întrebat despre marsupiale. Pe lângă faptul că nu există prea mulţi prădători care să le vâneze şi că se găsesc fosile de-ale lor în întreaga lume, ce beneficiu aduce ciclul de viaţă al marsupialelor pentru viaţa animală din Australia?
Fiecare soi de animal are un sistem reproductiv diferit. Dacă împarţi lumea în funcţie de tipurile de reproducere, ai mamifere, care nasc pui vii, dar care sug lapte de la sânul mamei, iar apoi ai avea marsupialele, care nasc pui vii, dar aceştia, în loc să fie atât de mari, sunt mici. Micul pui de cangur iese din mama sa şi, deşi e complet orb, instinctiv se urcă pe ea, se bagă în marsupiu şi se ataşează de sfârcul mamei. Având în vedere mărimea lui, ar putea petrece luni întregi pe mama lui, căutând. Prin urmare, nu e posibil ca acesta să fi evoluat. Sărăcuţul de el, ar fi petrecut milioane de ani doar căutând. Trebuie ştie să facă asta de la început.
Puii marsupialelor sunt crescuţi în marsupiu. Cangurii sunt drăguţi pentru că vezi mama-cangur care sare şi mănâncă din iarbă, iar dintr-o dată iese un pui din faţă.
Mai avem marsupialele drăguţe, cum ar fi wombatul. Acesta sapă tuneluri subterane, iar marsupiul are intrarea în direcţia opusă. Dacă scormoneşti şi arunci pământul înspre tine, puiul tău va fi îngropat în pământ.
Acestea sunt sisteme foarte bine puse la punct. Marsupiul este aşezat invers, iar puiul stă acolo în siguranţă fiindcă mama nu-l va acoperi niciodată cu pământ. Acesta este un sistem unic.
Dar dacă ar fi să duc un koala în California, unde există eucalipt, sistemul ar lucra la fel de bine. Aşa cum lucrează sistemul reproductiv al oamenilor dacă merg în Australia. Avem de-a face cu ceva ce a fost creat de la început să funcţioneze.
Dar dacă aş lua un porc şi l-aş ţine sub apă, indiferent de cât de eficient ar fi sistemul său reproductiv, nu ar funcţiona în asemenea condiţii. Dumnezeu a stabilit foarte clar lucrurile de la început, aşa că există dovezi incredibile a modului genial în care a creat lumea.
Acelaşi lucru e valabil şi cu culoarea pielii. Dumnezeu, care a creat lumea, a creat toate naţiunile dintr-un singur om şi a creat diferite specii de creaturi ca să funcţioneze spre slava şi gloria Lui. Dumnezeu nu a trimis oameni în lume ca să cucerească planeta, ci ca să-L cunoască pe Domnul şi să locuiască în El.
Extras din emisiunea Verdictul stiintei: creatie 9.8 - Culoarea pielii si rasele, cu dr. Mackay, www.creationresearch.net.