Întrebarea e de cel puțin 4000 de ani. Și-a pus-o cineva care a scris cartea Iov. Sunt peste 40 de capitole de dezbateri. În primul rând, în cartea lui Iov, Dumnezeu îi lasă pe oameni să dezbată diferite teorii și, la urmă, când îi vine rândul să vorbească, El îi pune lui Iov o serie întreagă de întrebări – cunoști tu asta sau cealaltă - întrebări la care pe vremea aceea nu se știa răspunsul. Aceste întrebări îl fac pe Iov să-și dea seama că trebuie să-și accepte limitările, și faptul că Dumnezeu nu e obligat să-i spună tot ce face și ce nu face.

Lecția fundamentală a cărții Iov e următoarea. În capitolul 42, înainte de experiența dezastrului în care mi-am pierdut familia și averea, înainte de experiența asta a suferinței cumplite, Îl cunoșteam pe Dumnezeu din auzite, de la părinți sau profesori. Acum, în mijlocul suferinței, ochii mei Te-au văzut. În suferință, Dumnezeu mi-a devenit real. Câștigul meu din experiența asta e că Dumnezeu mi-a devenit foarte intim și acum Îl cunosc prin experiență directă.

De foarte multe ori se întâmplă așa. În suferință, Dumnezeu ne devine real. Acolo Îl cunoaștem mai în profunzime. Și din asta găsim o serie de răspunsuri – dacă Dumnezeu e bun, de ce lasă, de exemplu, calamități.

Din perspectivă științifică, ca să poată exista omenirea pe Pământ, trebuia să existe o planetă de o anumită mărime, la o anumită distanță de soare, trebuia să existe apă, atmosferă. Cineva a calculat că ar trebui să fie 27 de parametri perfect acordați pentru a putea exista omul. S-a ajuns la concluzia că planeta Pământ există pentru a susține existența omului. Interpretarea aceasta se numește interpretarea antropologică, totul e văzut din punctul de vedere al omului. Creatorul a vrut să facă omul și a calculat atât de exact parametrii în care poate exista omul. Și între parametrii aceștia sunt, de exemplu, și cutremurele. Dacă Dumnezeu e bun, de ce există cutremurele? Mii de ani, la asta nu s-a putut răspunde, până când nu au fost înțelese mișcările tectonice. Dacă nu s-ar mișca plăcile tectonice, nu ar putea exista viață pe Pământ. Mișcarea plăcilor tectonice însă produce cutremure.

Dumnezeu a creat legi. Una dintre acestea e legea gravitației. Dacă tu nu vrei s-o asculți și te arunci de la etaj, să nu te plângi că Dumnezeu a creat gravitația. Trebuie să înțelegi toate legile pe care le-a creat Dumnezeu și să le respecți, să funcționezi în limitele pe care ni le-a pus Creatorul. De aici se nasc alte întrebări despre motivul existenței tornadelor, a taifunurilor, a trăznetelor. Înțeleptul Creator le-a creat pe toate ca să putem exista. Iar noi trebuie să învățăm cum să le stăpânim.

În continuare, mai sunt și alte explicații la ceea ce noi numim rău. Richard Wurmbrand, vorbind despre bine și rău, zicea “Mielul e bun pentru că vreau să-l mănânc eu. Lupul e rău pentru că vrea să mănânce el mielul pe care vreau să-l mănânc eu”. Vedem din asta că unele lucruri sunt rele sau bune doar din punctul nostru de vedere. Lucrurile acestea sunt relative la poziția noastră în creația lui Dumnezeu.

De ce există răul în Universul unui Dumnezeu bun? Ne întoarcem la Iov. Eu sunt prea mic ca să înțeleg toată înțelepciunea pe care a investit-o Creatorul în planeta Pământ ca să pot exista eu. Și trebuie să-mi înțeleg limitările și să ajung să-L cunosc pe Dumnezeu ca fiind totalmente bun. Când trec prin încercări și boli, El e tot bun, e binedispus față de mine, și mă iubește enorm de mult. Chiar și când eu cred că aceasta nu e dragoste și bunătate.

Cu problema aceasta s-a luptat Moise, David, Isaia și alții. Domnul Isus ne-a adus completări cu învățătura Lui, apoi Pavel, Petru, Ioan, etc. Un lucru: Dumnezeu e bun și poate fi gustat. „Gustați și vedeți ce bun este Domnul”, scrie David (Ps. 34:8). Apostolul Petru scrie (1 Petru 2:1-4) că dacă ai gustat că Domnul e bun, leapădă din tine orice răutate, învață să fii bun cum El e bun. Nu vezi că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la transformare? Bunătatea lui Dumnezeu e un dat pe care nu întotdeauna îl înțeleg, dar, în chip suprem, El e bun pentru că L-a dat pe Fiul Lui să moară în locul meu, ca eu să pot deveni fiul lui Dumnezeu, prin înlăturarea barierei între mine și Dumnezeu.

Bunătatea supremă a lui Dumnezeu e în crucea lui Hristos. Acolo văd până unde merge bunătatea Lui. Și când o înțeleg, spun: „Doamne, un singur lucru vreau: să-Ți aparțin și să seamăn cu Tine”. Bunătatea lui Dumnezeu mă atrage, mă farmecă și mă transformă.

De ce nu intervine Dumnezeu să oprească suferința?

Când a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ, unul din lucrurile pe care le-a făcut a fost să vindece bolnavii. Și El ne-a dat și nouă autoritatea aceasta de a vindeca bolnavii. Însă nu toți se vindecă. Eu am experiențe dramatice cu oameni pentru care m-am rugat și care au fost vindecați de boli incurabile. Dar nu toți se vindecă. Pentru că, pe unii, Dumnezeu vrea să-i ia acasă prin acea boală. Sau, pe alții, vrea să-i treacă printr-o școală mai îndelungată.

El are motivele Lui pentru care, pe de-o parte spune „roagă-te să se vindece, și Eu îi vindec, ca în felul acesta să le arăt la unii prezența Mea”, dar pe de altă parte nu ne dă puterea de a-i vindeca pe toți, întâi de toate pentru protecția noastră. Dacă eu i-aș vindeca pe toți, toți ar fugi după mine să-i vindec. Dacă aș avea asemenea putere, ar fi vai de mine.Unii se vindecă, iar alții nu se vindecă, din motive pe care numai Domnul le știe. Dar eu am porunca Lui: „Roagă-te pentru vindecare”. Oriunde e un bolnav, eu mă rog pentru vindecarea lui.

De ce nu o face la toți? El e Suveran și știe de ce nu-i vindecă, de ce pe unii vrea să-i ia atunci. Drept să spun, eu sunt revoltat. Am avut un caz: o soră s-a vindecat de cancer la sân, i-au dispărut tumorile. După ceva vreme, cancerul a apărut în altă zonă și Tatăl a luat-o acasă pe această mamă a patru copii. A trebuit să vorbesc la înmormântare și să explic de ce a fost așa. Nu știu! Trebuie să acceptăm că aici, pe pământ, nu știm toate răspunsurile la întrebările chinuitoare pe care ni le punem.

Însă știm alte lucruri care pot fi o mângăiere pentru familie, o lumină nouă pentru noi toți. Viața e mai complexă decât credem și trebuie s-o acceptăm în complexitatea ei, însă niciodată să nu ne pierdem încrederea în faptul că Dumnezeu e bun.

Care e scopul suferinței?

În generația mea a fost un mare om al lui Dumnezeu, numit Paul Brand, medic la leproși. Studiind lepra, a văzut că efectul cel mai groaznic al leprei este că bolnavul nu mai simte durerea și, fără să știe, ia un obiect care-l rănește, pentru că nu îl doare. Suferința e unul dintre cele mai importante lucruri pentru apărarea noastră. El a scris o carte numită „Binecuvântarea pe care nimeni nu o dorește – binecuvântarea suferinței”.

Suferința există pentru ca noi, ființele vii, să ne apărăm integritatea organismului nostru. Dacă n-ar fi suferință, nimeni nu s-ar mai apăra, nimeni nu s-ar mai hrăni.

Sunt multe alte răspunsuri la problema suferinței. În suferință, Iov L-a cunoscut mai aproape pe Dumnezeu. Scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn, după ce L-a cunoscut pe Domnul Isus în lagărul comunist, a exclamat: „Bine ai venit, suferință, bine ai venit, inchisoare!” ca să arate ce mare lucru a fost că acolo L-a cunoscut pe Dumnezeu. Domnul să ne învețe ca niciodată să nu-L mai judecăm pe Dumnezeu de ce lucrează într-un fel sau altul.

Acest interviu cu Iosif Țon este difuzat pe Alfa Omega TV în cadrul emisiunii zilnice „Întrebări Esențiale”.