Teologia liberală

Să ne ducem înapoi pe la 1750, când a început mișcarea modernistă, enciclopedismul francez. Pe vremea aceea, s-au descoperit legile științifice privind funcționarea lumii, iar lumea a început să fie privită ca un mecanism uriaș care se bazează pe legi fixe.

Ei ziceau că poate a fost un Creator, dar El a dat doar un impuls care să pornească Universul, care merge acum de la sine pe baza acestor legi.

Un filozof și teolog care a tras concluziile a fost David Hume, care a scos o carte pe la 1760, despre minuni. El spunea „minuni nu se pot întâmpla, pentru că sunt legi fixe, nici Creatorul nu le calcă. Pentru că dacă ar interveni cu ceva, și-ar călca propriile legi”. Și a intrat atunci între teologi un fel de panică: „Ce ne facem? Dacă credem în minunile din Biblie, nu mai suntem moderni”. Și doreau cu orice chip modernitate.

Atunci, un grup de teologi germani au zis: „Toată Biblia e plină de minuni și proorocii, iar proorociile sunt și ele imposibile, nu poți ști dinainte lucrurile. Dacă schimbăm data scrierii cărților, scăpăm de minuni și profeții”. Adică spuneau că acele cărți ale lui Moise unde sunt atâtea minuni și profeții, nu au fost scrise de Moise, ci cu 800 de ani mai târziu în Babilon și doar atribuite lui Moise, iar ele s-au transmis oral, iar prin transmisia orală, totul se înfrumusețează cu minuni și proorocii. 

Cartea lui Isaia începe cu proorocii foarte mari, iar după aceea se mută în Babilon și vorbește prinșilor de război de acolo. Soluția lor: până la capitolul 40 e Isaia care a trăit la Ierusalim pe la anul 700 î.Hr., iar de la capitolul 40 e „Deutero-Isaia” (Isaia al doilea), care a trăit pe la 550 î.Hr. în Babilon, iar acesta scrie ca și când ar fi primul Isaia. La fel cu cartea Daniel, care ar fi fost scrisă de cineva pe la anul 150, după acel șir de imperii, dar atribuit lui Daniel din Babilon care a trăit prin anul 530 î.Hr. Așa au explicat minunile și proorociile și că, de fapt, nu s-au întâmplat. 

Imediat, studenții au spus: „Atunci Biblia nu e adevărată”. Și au golit bisericile. Teologia liberală e teologia care neagă minunile și proorociile. S-au golit bisericile pentru că acești noi pastori spuneau „asta nu s-a întâmplat, asta nu s-a întâmplat”. 

Tot atunci a apărut Darwin cu teoria evoluției. Prin teologia liberală s-au golit bisericile, prin teoria lui Darwin s-a dat impresia lumii științifice că minuni nu se mai întâmplă, totul e prin evoluție, nu ne mai trebuie Dumnezeu ca să explicăm lumea. Așa s-au golit bisericile din Europa apuseană. 

Acum există un reviriment. Pe la anul 1970, un grup de teologi evanghelici conservatori s-au adunat laolaltă și au creat un manifest despre ineranța Scripturii. Au fost 250 de teologi care au afirmat că pot demonstra că teologii liberali nu au dreptate. Ineranța Scripturii înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu e fără greșeală și tot ce scrie acolo e adevărat. Și avem dovezi tot mai multe că Biblia este adevărată. Prin urmare, lupta e între conservatorii care apără adevărul Bibliei și liberalii care neagă adevărurile, minunile și proorociile din Scriptură.

Supranaturalul astăzi

A venit o teorie, că minunile s-au întâmplat doar până la terminarea scrierii cărților Noului Testament, iar din acel moment nu se mai întâmplă minuni, nu mai sunt necesare, Dumnezeu nu mai vorbește nimănui astăzi. La terminarea scrierii Noului Testament, au încetat minunile și proorociile. Aceasta e gândire modernistă, acoperită cu teoria „cesaționistă”, care vine din termenul englez „a înceta”. 

Rolul nostru e să arătăm că cesaționismul nu e adevărat. Există două volume mari scrise de un scriitor, Craig Keener, despre miracole. El începe cu autentificarea minunilor din Noul Testament, apoi ia minuni care s-au întâmplat în ultimii 15 ani în toată lumea, sunt enorm de multe, iar el arată că minunile de vindecări sunt autentificate medical și științific. 

E importantă credința în Împărăția lui Dumnezeu aici și acum. Pentru că, dacă Împărăția lui Dumnezeu e aici și acum, ea continuă de la Domnul Isus încoace. Domnul Isus făcea 3 lucruri: predica Evanghelia Împărăției, vindeca bolnavii și scotea demonii, făcea eliberări. În Matei 10 citim că El le-a spus ucenicilor să facă ce a făcut El. Apoi a mai trimis pe 70, cu aceeași sarcină, le-a dat autoritate peste toată puterea dușmanului, pentru a arăta realitatea lui Dumnezeu și realitatea acțiunilor lui Dumnezeu astăzi. 

Noi avem azi aceeași autoritate. Predicăm Evanghelia Împărăției, vindecăm bolnavii și eliberăm oamenii de duhuri rele. E autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul.

Dacă vorbim de provocările moderne ale Bisericii, lupta se dă între teologia liberală care neagă minunile și proorociile din Biblie și de astăzi, și teologia biblică conservatoare, care crede în adevărul Sfintei Scripturi și că Domnul Isus își manifestă puterea și astăzi, că ne-a dat autoritate să vindecăm bolnavii și să eliberăm oamenii de duhuri rele.

Billy Graham

Billy Graham a avut în tinerețe un prieten care a devenit teolog liberal și care l-a provocat. Billy Graham nu era pregătit să răspundă, și tocmai urma să aibă prima mare evanghelizare la Los Angeles. Totul în el s-a blocat, colegul lui îi arătase că „nici asta nu e adevărat, nici asta, nici asta”. 

Billy Graham a luat Biblia și a zis: „Doamne, nu știu cum să răspund acestui liberal. Dar iau Cartea aceasta și declar solemn că Te cred pe Tine, cuvânt cu cuvânt, mă bazez pe Cuvântul Tău și mă duc să predic Evanghelia adevărată, după Cuvântul Tău”. Atunci s-a eliberat de frică și necredință, devenind Billy Graham pe care îl cunoaștem.

Lee Strobel l-a găsit pe acel om care era să-i distrugă credința lui Billy Graham, și a constatat cât de sec și fără speranță a ajuns acel om care, până la urmă, și-a pierdut credința în Dumnezeu.

Dar Billy Graham nu s-a oprit aici. A chemat o serie de teologi și le-a spus să facă seminarii teologice la nivelul teologilor germani liberali, care să poată apăra adevărul Scripturii, la nivel înalt. A durat 30 de ani până când aceste seminarii au obținut suficienți profesori pregătiți academic, care să dovedească adevărul Sfintei Scripturi, la nivel teologic academic. Nu ne mai e teamă să ne apărăm credința.

Postmodernismul

Postmodernismul neagă adevărul. Nu există adevăr absolut, zic ei. „Eu am adevărul meu, tu ai adevărul tău și trebuie să ne tolerăm fiecare cu adevărul lui”. Dacă spui că ai adevăr absolut, ești intolerant față de ceilalți, nu ești corect politic, sau religios.

Nu e adevărat că fiecare își are adevărul lui. Domnul Isus e Adevărul Întrupat al lui Dumnezeu, iar noi aducem adevărul lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Nu-i nimic că unii se supără și ne numesc intoleranți sau prea radicali, suntem gata să murim, să plătim prețul. 

Dar rămânând fideli adevărului lui Dumnezeu, începem să fim percepuți ca oamenii care aduc răspuns la problemele relativismului de astăzi. Pentru că oamenii nu pot trăi multă vreme cu această relativitate. Ne trebuie ceva solid, de care să ne putem ține, o bază solidă pentru viață. Și singurul care ne oferă această bază este Dumnezeul întrupat, adevărul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos.

Corectitudinea politică și marxismul

Foarte puțini oameni știu că au existat un număr de comuniști care au mers la Moscova prin 1920, cu întrebarea „De ce Europa de Apus nu devine comunistă?” Răspunsul a fost: „Piedica e religia creștină. Până nu scoateți religia creștină din capul oamenilor, nu puteți crea societate socialistă în Europa apuseană.”

Câțiva evrei s-au refugiat apoi în America de frica lui Hitler, și au început să infiltreze marxismul în universitățile americane, sub umbrela de corectitudine politică. Nu e altceva decât marxismul cultural, care condiționează mințile oamenilor: nu mai există Dumnezeu, ci doar dreptul nostru de a crea o societate ideală prin marxism. 

Rezultatul incredibil din America a fost atunci când, la alegerile din 2016, a apărut primul candidat socialist. Noile alegeri pentru congresul american au dovedit că majoritatea tinerilor sunt marxiști. Prin corectitudinea politică au răspândit socialismul, iar acum 55% din studenți ar vrea să trăiască în socialism. Nouă, care știm ce e socialismul, nu ne vine să credem. Dar Dumnezeu l-a ridicat pe Donald Trump, care le-a spus creștinilor că vrea să fie apărătorul lor. Numai ridicând din nou creștinismul la nivel de informare a mentalității, scăpăm de blestemul marxist.

Trebuie să știm că o bună parte din conducătorii europeni de astăzi sunt marxiști care vor să transforme Europa într-un continent socialist. Corectitudinea politică începe prin a discredita creștinismul în general și prin a inocula copiii cu sex fără limite, transgender și toate aceste aberații. Scopul final e biruința marxismului și a socialismului în Europa. E incredibil pentru noi, cei din Europa de Est, dar ne putem trezi că e prea târziu. De aceea, trebuie să continuăm cu mișcarea pentru familie, și pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să rezistăm unor idei care vin de la Bruxelles. 

Nu toată Europa de Apus e liberală și atee, dar e un curent tot mai puternic. Întemeietorii UE au fost toți creștini adevărați, care au vrut o Europă pe baze biblice, dar nu au avut curajul să spună asta în documentele inițiale. Acum e greu să spunem chiar și că Europa are rădăcini creștine, pentru că sare în sus Franța ateistă, care spune să nici nu pomenim despre creștinism în documentele UE. E o luptă pe viață și pe moarte între creștinism și marxism în UE.

» Interviu cu Iosif Țon, difuzat în emisiunea „Realități și Perspective”, pe canalul Alfa Omega TV și online.