Sfârșitul și ce înseamnă să ne cântărim bine zilele | Fănel Șerban

„Vegheați, deci, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.” (Matei 24:24)

Când discutăm despre „vremurile din urmă”, ne referim la timpul prezent, dar și la evenimentele de la final, despre care Domnul Isus le-a vorbit ucenicilor. Aceste „vremuri de final” pot fi descrise drept „sfârșit”.

„Fie că Îl cunoști pe Domnul, fie că nu, te vei întâlni cu acest cuvânt: sfârșit.”

Fie că Îl cunoști pe Domnul, fie că nu, te vei întâlni cu acest cuvânt: sfârșit. Mă refer la viața personală. Dincolo de sfârșitul lumii, știm cu toții că viața este limitată. Dincolo de dezbaterile privind apocalipsa, cine știe când va fi sfârșitul meu, sau al tău?! Așadar, sfârșitul vieții este o provocare personală.

Cei care nu au o relație cu Domnul primesc o Veste Bună: Evanghelia. Ea ne spune că nu trebuie să facem nimic pentru a avea pace cu Dumnezeu, fiindcă Isus Hristos a făcut totul. Și-a dat viața pentru noi. A luat asupra Lui toate lucrurile rele pe care le-am făcut, ca noi să fim salvați. Trebuie doar să credem și să-L lăsăm pe Isus să devină Domnul vieții noastre.

După aceea, indiferent când va veni sfârșitul vieții: fie că este peste o săptămână, fie că este peste 10 ani sau când împlinim 99 de ani, noi știm încotro mergem.

Știind cât de mare este prețul pe care l-a plătit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca noi să avem siguranța că suntem mântuiți și ajungem în rai după moarte, ne cântărim bine zilele.

Ce înseamnă să fim gata? Ce presupune pregătirea Miresei?

Ca să înțelegem cum să ne trăim viața personală, înțelegând că suntem în vremurile de pe urmă, ne îndreptăm atenția către Matei 24. Acolo, Isus vorbește despre parcursul istoriei și despre anumite semne premergătoare venirii Sale. Domnul Isus Își încheie învățătura cu avertismente valabile atât pentru credinciosul individual, cât și pentru Biserică.

În Matei 24:24 suntem îndemnați astfel: „Vegheați, deci, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru”. Credincioșii (care formează Mireasa) trebuie să fie în alertă, fiindcă „a veghea” înseamnă „a fi treaz în timp de noapte”.

Plecăm de la presupunerea că suntem pe ultima sută de metri și rămânem treji în timp ce toți ceilalți dorm. Când ești treaz, ai percepția lucrurilor din jurul tău.

Cum practicăm vegherea?

În primul rând, prin rugăciune, dar nu una obsesivă. Pentru mulți dintre noi, rugăciunea a devenit o incantație de a obține ceva. Ea trebuie să redevină un element al relației noastre cu Domnul, o dorință a inimii de a avea mai mult din Dumnezeu. Am întâlnit credincioși serioși, dar care nu mai comunicau cu Domnul, ci viața de rugăciune devenise doar mijlocire, se rezuma numai la cereri. Nu mai aveau momente de umplere cu Duhul Lui. Avem nevoie de mireasma cerului, de o legătură profundă cu Dumnezeu.

Vegherea mai înseamnă împletirea rugăciunii cu Scriptura. Când citim Cuvântul, ne lăsăm îmbibați de atmosfera cerului și-L întrebăm pe Domnul ce vrea să ne transmită prin ce am citit.

De ce sunt acestea o provocare? Fiindcă sistemul care ne înconjoară ne-a antrenat să nu mai putem sta liniștiți. Suntem ca Ilie: vrem zgomot, și nu mai auzim susurul blând.

Ce face o mireasă înainte de nuntă? Își vede de viață: continuă să meargă la studii sau la serviciu, dar în același timp caută rochie, pantofi, pregătește toate cele necesare. Se concentrează pe momentul întâlnirii cu mirele ei. Odată cu oportunitatea se schimbă prioritățile.

N. r. Domnul să ne ajute și pe noi să facem la fel: să trăim frumos, cu speranța revenirii Mirelui în suflet, fiindcă ziua se apropie.

Fănel Șerban, pastor, Biserica „Punctul Zero”, Brașov.

Interviu redat în cadrul emisiunii „Calea, Adevărul și Viața”, difuzată săptămânal la Alfa Omega TV.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. III), din mai-iunie 2022, cu tema „Ziua se apropie”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista